110 matches
-
părtășie între comunitățile creștine (parohii sau mănăstiri, etc) și episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis.
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis.
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis.
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
s-a păstrat, dar se presupune că a fost folosit de Coresi pentru stabilirea textului Întrebării creștinești (1559). O bibliografie relativ mare aduce argumente complexe în favoarea ipotezei că F.M. a tipărit Tetravanghelul slavon din 1546 și mai cu seamă un Evangheliar slavo-român datat aproximativ între 1551 și 1553 și atribuit de unii lui Coresi. Tipăriturile lui se deosebesc de cele ale lui Macarie și Dimitrie Liubavici, dar și de cele ale lui Coresi, de unde concluzia că la Sibiu a existat o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
proprie, condusă de F.M., care a adus inovații în arta tipografică prin propriile gravuri și modelări de litere. Dacă dovezile (grafice, bibliografice, lingvistice, cele provenite din studiul hârtiei și filigranelor ș.a.) sunt corect interpretate, rezultă că F.M. a dăruit, prin Evangheliar, prima carte tipărită în limba română care s-a păstrat. El apare ca o figură importantă a începuturilor culturii românești, activitatea sa punând în evidență un centru tipografic și cultural mai puțin cunoscut. Repere bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
evidență un centru tipografic și cultural mai puțin cunoscut. Repere bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544, Sibiu-Cluj, 1945-1946; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Prima carte tipărită în limba română, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 2; Ion Gheție, Considerații filologice și lingvistice asupra „Evangheliarului din Petersburg”, SCL, 1966, 1; Alexandru Mareș, Observații cu privire la „Evangheliarul din Petersburg”, LR, 1967, 1; P.P. Panaitescu, Primele texte tipărite românești, AST, 1967, 5; Alexandru Mareș, O ipoteză care nu se confirmă: tipărirea primelor cărți românești la Târgoviște, SCL, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544, Sibiu-Cluj, 1945-1946; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Prima carte tipărită în limba română, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 2; Ion Gheție, Considerații filologice și lingvistice asupra „Evangheliarului din Petersburg”, SCL, 1966, 1; Alexandru Mareș, Observații cu privire la „Evangheliarul din Petersburg”, LR, 1967, 1; P.P. Panaitescu, Primele texte tipărite românești, AST, 1967, 5; Alexandru Mareș, O ipoteză care nu se confirmă: tipărirea primelor cărți românești la Târgoviște, SCL, 1968, 1; P.P. Panaitescu, Les Origines de l’imprimerie en langue
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
tipărirea primelor cărți românești la Târgoviște, SCL, 1968, 1; P.P. Panaitescu, Les Origines de l’imprimerie en langue roumaine, RSE, 1968, 1; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Contribuții la biografia lui Filip Moldoveanul, primul tipograf român, LL, 1968, 145-174; Ion Gheție, Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553, SCL, 1972, 6; Dicț. lit. 1900, 354-355. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, "Liturghierul" lui Macarie, iar prima carte imprimată în limba română a fost Catehismul de la Sibiu din 1544, care însă s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat este "Evangheliarul slavo-român" a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de "Cântece religioase calvine" din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi. Alte traduceri grecești și slavone au fost tipărite în secolul al XVI-lea. Dosoftei
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
întâmplat o minune mai mare decât cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfântului Duh... Amin! Stăteam în genunchi în biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind în sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea în mână. În biserica în care, copil fiind, la vârsta școlii primare, mă spovedisem în fața lui, deși încă nu începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punându-mi patrafirul pe spate, încât îngenuncheat cum stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Anagnoste) - au făcut din Cazania lui V. o valoare în sine a tiparului românesc din secolul al XVII-lea. Din perioada de egumenie a lui V. la Secu datează primele sale traduceri ale cărților de cult necesare Bisericii autohtone: un evangheliar, un apostol și o psaltire, rămase în manuscris. Cea mai importantă lucrare tradusă din slavonă la Secu, în intervalul 1602-1613 și păstrată doar în copii manuscrise, este Leastvița lui Ioan Climax, sihastrul din secolul al VII-lea de la muntele Sinai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
acrediteze ideea pătrunderii liturghiei slave la nord de Dunăre încă din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI-lea a fost momentul decisiv de trecere de la circulația orală, eventual manuscrisă, a Bibliei, la prezența ei reală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
se spune în prefața Gramaticii românești din 182813. Și îl găsim în prefețele multor scrieri din lunga tradiție a tipăriturilor religioase, cu exact aceeași funcție. Cu râvnă "dumnezeiască" ori "creștinească" se fac cam toate cărțile de cult uzuale, octoihuri, liturghiere, evangheliare din secolele XVII-XVIII. E modalitatea cea mai simplă prin care autorii încearcă să reprezinte acțiunea mânată de pasiune și de înclinații afective în spațiul literaturii. Heliade Rădulescu se lamentează încă din 1831: Foarte lesne de dezlegat este acum ghicitoarea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
IX-lea. Este o scriere majusculă mixtă, care cuprinde În inventarul său de semne litere capitale, unciale și minuscule. S-au conservat mai mult de opt sute de exemplare, dintre care aproximativ o pătrime sînt opere ale autorilor creștini, texte biblice, evangheliare; lor li se adaugă opere cu caracter gramatical, juridic, științific. Codicele cla sicilor latini sînt mai puține de douăzeci, e.g. Cicero (De republica, unele discursuri), Titus Livius, Ovidiu etc. Cea mai mare parte a codicelor pe pergament din autorii latini
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
catolicismului și a calvinismului, toate În limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă. În tipografia de la București, pusă din 1691 sub conducerea ieromonahului Antim Ivireanul, au apărut mai multe cărți de slujbă sau de Învățătură, Între care și un frumos Evangheliar greco-român (1693). În cea de la mănăstirea Snagov, Îndrumată tot de Antim, s-a tipărit, Între altele, un Liturghier greco-arab, În 1701, prima carte imprimată cu litere arabe, la rugămintea patriarhului Atanasie Dabas al Antiohiei. Reîntors la București, Antim Ivireanul imprimă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
timpului său. Dintre acestea, unele (cuprinse și în culegerile menționate) fuseseră, până atunci, inedite, mai cunoscute fiind Psaltirea lui Coresi din 1577, Rugăciunea domnească, scrisă cu litere latine de logofătul Luca Stroici în 1593, Cronica lui Zilot Românul, fragmente din Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, din scrierile lui Anonymus Lugoshiensis, din operele lui Varlaam, Dosoftei și Miron Costin, din Divanul lui D. Cantemir ș.a. Astfel, prin această activitate laborioasă de editor și exeget al vechilor texte românești, Hasdeu a realizat nu
Editarea textelor vechi rom?ne?ti - o preocupare constant? a activit??ii ?tiin?ifice a lui B.P. Hasdeu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83579_a_84904]
-
timpului său. Dintre acestea, unele (cuprinse și în culegerile menționate) fuseseră, până atunci, inedite, mai cunoscute fiind Psaltirea lui Coresi din 1577, Rugăciunea domnească, scrisă cu litere latine de logofătul Luca Stroici în 1593, Cronica lui Zilot Românul, fragmente din Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, din scrierile lui Anonymus Lugoshiensis, din operele lui Varlaam, Dosoftei și Miron Costin, din Divanul lui D. Cantemir ș.a. Astfel, prin această activitate laborioasă de editor și exeget al vechilor texte românești, Hasdeu a realizat nu
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1727]
-
insidios, ajungând la forma: "un anume Ștefan cel Mare [...] remarcat, în viziunea autorilor [...], exclusiv prin faptul că a comandat scrierea unor cronici de natură ideologică cu privire la domnia sa! (s.a.)"126. În aceeași pagină a manualului criticat se afla cunoscutul portret din "Evangheliarul de la Humor", cu o explicație foarte expeditivă: "Puterea politică și puterea cărții. Ștefan cel Mare, oferind la ceruri o carte religioasă scrisă din porunca sa"127. Era, într-adevăr, șocant de puțin față de epopeea întinsă pe zeci de file, din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de rânduri. Se mai păstrează exemplare scrise pe pergament, dar și pe hârtie. 16. Cine este primul tipograf român și ce cărți se tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: în atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 17. Unde și când se tipărește prima carte în limba română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 18. Cine este cel mai însemnat tipograf și editor român din perioada
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
și pentru fabricarea bijuteriilor și diverselor ornamente ating o înaltă perfecțiune în epoca carolingiană, asemenei artei miniaturilor, complet înnoită de amestecul cultural care se opera în sînul "Școlii palatine", atelier al palatului din Aix-la-Chapelle, unde s-au născut capodopere precum Evangheliarul lui Godelscale sau cel al Sf. Médard din Soissons. În toate domeniile, arhitectură și decorațiuni exterioare sau interioare ale bisericilor, arta metalelor sau fildeșului, miniaturi înfrumusețînd manuscrisele, psaltirile, extrasele din Evanghelii, lucrul bijuteriilor și orfevreriei, în toate artiștii carolingieni au
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]