108 matches
-
Sfințirea bisericii Curtea de Argeș. Vreme minunată, foarte cald. Ora 9 plecat la biserică în ținută de gală. Întâmpinați de cler. Începe cu o procesiune în jurul bisericii, apoi târnosirea la altar și în biserică, iar în încheiere liturghia, la care se folosește Evangheliarul Elisabetei. Ora 11½ se termină, întreaga asistență părăsește biserica, noi ultimii, înaintea clerului. În fața treptelor țin un lung și frumos discurs, care face o impresie adâncă. 20.000 de oameni în curte, trupe etc. Sturdza răspunde. Alecsandri citește o poezie
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
trupelor, apoi mare dejun la Seminar, 200 persoane, toasturi. Promenadă la biserică. Ora 2 la Biserica Domnească și la școală. Orele 4-5 plimbare cu trăsura peste podul de pe Argeș, la episcop în metoc, și el la biserică pentru a lua Evangheliarul. Acolo ovații. Înapoi în oraș. Ora 5½ întregul cler cu mitropolitul etc. ne-au mulțumit pentru sărbătoare. Ora 7 dineu, 40 persoane, apoi vin toți miniștrii, miniștrii plenipotențiari și notabilitățile, care au cinat la Seminar. Soarea, retragere cu torțe, ovații
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
timpului său. Dintre acestea, unele (cuprinse și în culegerile menționate) fuseseră, până atunci, inedite, mai cunoscute fiind Psaltirea lui Coresi din 1577, Rugăciunea domnească, scrisă cu litere latine de logofătul Luca Stroici în 1593, Cronica lui Zilot Românul, fragmente din Evangheliarul lui Radu de la Mănicești, din scrierile lui Anonymus Lugoshiensis, din operele lui Varlaam, Dosoftei și Miron Costin, din Divanul lui D. Cantemir ș.a. Astfel, prin această activitate laborioasă de editor și exeget al vechilor texte românești, Hasdeu a realizat nu
Editarea textelor vechi rom?ne?ti - o preocupare constant? a activit??ii ?tiin?ifice a lui B.P. Hasdeu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83579_a_84904]
-
de rânduri. Se mai păstrează exemplare scrise pe pergament, dar și pe hârtie. 16. Cine este primul tipograf român și ce cărți se tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: în atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 17. Unde și când se tipărește prima carte în limba română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 18. Cine este cel mai însemnat tipograf și editor român din perioada
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
frumosului. Era încă tânără și deja arta, sub toate formele, o seducea și o înflăcăra. Sufletul ei impresionabil era sensibil la toate expresiile frumosului, prin pană, pensulă ori muzică. Nu este aici locul să vorbim despre miniaturile sale gotice (precum Evangheliarul de la Curtea de Argeș), despre acuarelele sau vinerile sale muzicale, dar cel mai bine o înțelegem ascultându-i emoția inimii în fața operelor de artă: "Arta, a spus ea, este o rugăciune sensibilă". Când mătușa sa, marea ducesă Elena, a dus-o la
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
1838, după ce au contribuit substanțial la construirea bisericii din Ghermănești, aga Ilie Kogălniceanu și fiul său M. Kogălniceanu au ridicat pe cheltuială proprie o altă biserică, În aceeași zonă, sfințită În 1856, prilej cu care i-au dăruit și un Evangheliar; ⇒ 1853, când M. Kogălniceanu nu avea funcții importante În statul moldovean - a stăruit pe lângă autoritățile vremii să-i aprobe Înființarea unui târg la apa Prutului, Însă nu a reușit; ⇒ 1863, când avea funcție importantă În stat (ministru În guvernul de la
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Loriţa Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93537]
-
că... - Cea mai veche carte din lume - peste 6.500 ani - este manuscrisul „Papirus Priss” și se găsește la Biblioteca Națională din Paris ? - Cea mai veche carte caligrafiată de pe teritoriul țării noastre, legată și prevăzută cu coperte de argint, este „Evangheliarul”, scrisă de Nicodim de la Tismana în secolul al XIII-lea? - Cea dintâi tipăritură în limba română - „Catehismul luteran” - apărut la Sibiu în 1544, nu s-a păstrat ? - Cartea cu cel mai scurt text din lume - intitulată „Războiul” - conține o mare
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
liturghierului. Opera a rămas incompletă. Au trebuit zece ani pentru achitarea marii datorii contractate de prețul mașinăriei. Cu toate acestea, activitatea tipografiei nu s-a oprit nici măcar în perioadele cele mai grele ale războiului din 1915-1918. S-au multiplicat publicațiile: evangheliare festive, vederi cu gânduri de pace, foi volante cu mesajul papei etc. Totul era difuzat gratis. Era un apostolat mărunt dar mlădios. Câteva rugăciuni care invocau pacea, scrise pe o vedere ilustrată, au atras atenția autorităților militare. Vreun nesăbuit a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu mai nouă decât celelalte graiuri romanice) devine frecventă. Dar întîiele tipărituri și mss. miniate sunt slavone. De la popa Nicodim, întemeietor al Tismanei, a rămas o Evanghelie copiată în 1405, la M-rea Neamțul s-a caligrafiat în 1429 un Evangheliar. Într-o mănăstire munteană călugărul sârb Macarie tipări în 1508 un Liturghier slavon. Propaganda reformaților în partea de sus și de jos a Ardealului folosi, spre a capta pe preoții români, texte în limba națională în locul celor în moarta limbă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se spune în prefața Gramaticii românești din 182813. Și îl găsim în prefețele multor scrieri din lunga tradiție a tipăriturilor religioase, cu exact aceeași funcție. Cu râvnă "dumnezeiască" ori "creștinească" se fac cam toate cărțile de cult uzuale, octoihuri, liturghiere, evangheliare din secolele XVII-XVIII. E modalitatea cea mai simplă prin care autorii încearcă să reprezinte acțiunea mânată de pasiune și de înclinații afective în spațiul literaturii. Heliade Rădulescu se lamentează încă din 1831: Foarte lesne de dezlegat este acum ghicitoarea pentru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îl fondase, cu sediul în același imobil. Una dintre cărțile cele mai prețioase din colecție este un fragment dintr-un manuscris carolingian decorat cu miniaturi, datând din anul 810, scris în latină, cu cerneală de aur, cunoscut sub denumirea de Evangheliarul de la Lorsch (cf. Ingo F. Walther, Norbert Wolf, Chefs-d'oeuvre de l'enluminure, Koln, 2005, p. 86-89; biblioteca din Alba Iulia păstrează fragmentul care conține Evangheliile după Sfântul Marcu și Sfântul Matei). O altă denumire a acestei cărți, utilizată mai
HOTĂRÂRE din 25 septembrie 2012 în Cauza Arhiepiscopia Româno-Catolică Alba Iulia împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/250395_a_251724]
-
conține atât bunuri aflate în proprietatea publică, cât și bunuri în proprietate privată. Este de notat faptul că în inventarul bibliotecii în litigiu se află bunuri de o valoare inestimabilă, unice în Europa și probabil în lume, precum 600 incunabule, Evangheliarul Codex aureus, [...] manuscrise și cărți imprimate datând din secolele XVI-XVIII. Rezultă că protejarea valorilor inestimabile din patrimoniul cultural național nu poate fi lăsată doar celor care au un drept de administrare, ci sfera persoanelor care pot acționa în justiție pentru
HOTĂRÂRE din 25 septembrie 2012 în Cauza Arhiepiscopia Româno-Catolică Alba Iulia împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/250395_a_251724]
-
este cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, după numele mănăstirii Lorsch situată în Germania, în apropierea graniței cu Belgia. În catalogul bibliotecii de manuscrise rare, aflată în mănăstire, este înregistrat sub denumirea: "Evanghelium pictum cum auro habens tabulas eburneas" (Evanghelie pictată cu aur având legătură
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o ediție bibliofilă facsimilată, care ajută la cercetarea integrală a codicelui și implicit a artei grafice carolingiene: „Das Lorscher Evangheliar”. Einleitung von Wolfgang Braunfels. Prestel Verlag Munchen [1967]. Format in folio, pe hârtie satinată. Ediția reproduce în policromie 54 pagini, și 422 sunt facsimilate (autotipie) Ea cuprinde 4 părți: Fragmentul I, cu textul de la Batthyaneum, fragmentul II, de la Biblioteca Apostolică
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
i-au urmat la domnie, în Tîrnovo, până la sfârșitul împărăției vlaho-bulgare, au purtat nu doar cizme și tunică de culoare roșie, asemenea împăraților romei, ci și mantia roșie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea și în Evangheliarul țarului Ioan Alexandru, ginerele lui Basarab I. Într-o scriere apocrifă slavă, din secolul al XI-lea - "Povestire despre proorocul Isaia" - se spune că această vestită cetate a tracilor ar fi fost rezidită de către împăratul Ghega, poreclit Otdelean (cel cu
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
în antimise noi, semnate de episcopul nou. De aceea antimisul este un semn de părtășie între comunitățile creștine (parohii sau mănăstiri, etc) și episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
părtășie între comunitățile creștine (parohii sau mănăstiri, etc) și episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis.
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis.
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii), se pune o cruce peste antimis.
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
până seara în păresimi, urmat de liturghia înaintesfințitelor. Drept aceea, melkiții au început a face liturghia zisă a sfântului Ioan, chiar și în zilele de peste săptămână ale postului mare. Pentru a face aceasta, au cercetat ce pasaje neotestamentare lipseau din evangheliar. Aceste pasaje au fost repartizate pentru zilele de peste săptămână din păresimi. Acest obicei a fost înlăturat treptat de către Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustie de la Ierusalim, și s-a revenit la practica bizantină obișnuită. Ritul melkit a adaos alte sărbători calendarului
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul nu conțin pericope pentru zilele de peste săptămână din păresimi, există în Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și evanghelia sfântului zilei. Dar chiar în parohiile unde vinerea se săvârșesc înaintesfințitele, se citește
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și evanghelia sfântului zilei. Dar chiar în parohiile unde vinerea se săvârșesc înaintesfințitele, se citește o evanghelie. În parohiile ce țin vechiul obicei ardelenesc, preotul deschide evangheliarul la întâmplare, citește evanghelia ce se ivește, și eventual rostește o predică ad-hoc. În alte parohii, la înaintesfințite se alege evanghelia în funcție de paricopa de la cartea Facerii. Mai există două metode de a alege citirile. Una, cea mai canonică, e aceea
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
mari se cântă în fața mesei "reposorium". Înainte de utrenia Învierii, se descoperă icoanele și crucile, și se sting toate luminile. Poporul așteaptă în curtea bisericii, în întuneric, cu lumânări stinse în mână. Acolo, afară, se află gătită o masă albă, cu evangheliarul deasupra, și cu o cruce solidă. Preotul, în biserică, aprinde lumânarea pascală - o altă relicvă galică - pe care o ține la brațul stâng. De la "reposorium" ia artoforul, pe care-l ține în mâna dreaptă. Iese din biserică (simbolul lui Christos
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]