74 matches
-
transporte temporar sfărâmăturile produse prin dezagregare, dar insuficiente pentru a permite dezvoltarea unei cuverturi vegetale care să protejeze solurile contra eroziunii agenților subaerieni. Caracterul climatic este legat de regimul precipitațiilor, la care se adaugă temperatura și vântul, ce contribuie prin intermediul evaporației la stabilirea unui bilanț hidric deficitar. Clima specifica este aridă. Precipitațiile au o medie anuală de 200 mm; se întâlnesc uneori medii de 500-700 mm, dar evaporația potențială puternică (în Sahara 400 mm anual) menține caracterul de ariditate. Precipitațiile din
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de regimul precipitațiilor, la care se adaugă temperatura și vântul, ce contribuie prin intermediul evaporației la stabilirea unui bilanț hidric deficitar. Clima specifica este aridă. Precipitațiile au o medie anuală de 200 mm; se întâlnesc uneori medii de 500-700 mm, dar evaporația potențială puternică (în Sahara 400 mm anual) menține caracterul de ariditate. Precipitațiile din aceste regiuni se caracterizează printr-o mare neregularitate: repartiția neuniformă pe luni, diferențe mari de la an la an când cad mai ales sub forma de averse. În
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
coborât în timpul nopții la 0°C sau chiar sub 0°C. Vânturile nu prezintă valori mai ridicate decât în alte regiuni, dar importanța lor în regiunile aride capătă o valoare mai mare prin consecințele asupra creșterii gradului de uscăciune (mărirea evaporației) și prin acțiunea lor morfogenetică (spulberarea solurilor și nisipurilor lipsite de un covor vegetal protector, formarea dunelor). Vegetația este săracă, adaptată la condițiile climatice aride. Speciile tipice de plante sunt:spinul cămilei, saxaulul, sărățica, gipsărița, pelinul negru, mimozele, salcâmul, curmalul
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
patinei deșertice, aflorescentelor și microlapiezurilor. Patina deșertică sau luciul negru este formată dintr-o pojghiță subțire, având aspectul unui lac negru strălucitor, extinsă la suprafața rocilor care conțin minerale solubile sau alterabile. Mineralele dizolvate în timpul umectării, se concentrează sub efectul evaporației pe suprafața rocii, formând un strat bogat în oxizi de fier și mangan. Patina protejează roca împotriva coraziunii și chiar a dezagregării. Eflorescențele întâlnite mai ales în deșerturile cu roci argiloase și mâloase, provin din cristalizarea superficială a sărurilor solubile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
vechi cursuri care au funcționat în perioadele climatice umede. În Africa de Sud - deșertul Kalahari sunt denumite "omuramba", iar în America Latină "arroyos". După trecerea viiturii uedul se transformă într-un șirag de bălți (în Sahara, "gueltas"), care dispar în câteva zile prin evaporație. Viitura uedului este bruscă. Ea apare ca un val uriaș care atinge viteze de 5-6 km/oră, uneori chiar de 15-20 km/oră. Bruschețea și viteza mare a viiturii ajung să smulgă de pe patul uedului cantități enorme de materiale și
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Quarum și Quattara din Egipt). Aceste cuvete constituie nivele de bază locale, către care evoluează toată rețeaua hidrografică endoreică (uedurile). La cuvetele înalte, zona centrală ocupată temporar de lac, este o câmpie plată, argiloasă, la suprafața căreia se formează prin evaporație o crustă de săruri. Vânturile din pustiuri nu sunt nici mai frecvente, nici mai puternice decât în alte zone climatice, numai că eficiența lor este sporită din cauza aridității și absenței covorului vegetal. Vântul acționează asupra reliefului prin eroziune (coraziune și
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
porozitate infiltrația pe verticală se realizează ușor. Solurile sunt de vârstă Pleistocen Superior corespunzător intervalului Riss-wurm fiind construite din loessuri și depozite de loessoide, cernoziom ciocolatiu cu textură și luto-nisipoasă.</br> În condițiile existenței aridității apa freatică determină supraumezirea și evaporația. Vara datorită insolației suprafața solurilor își ridică temperatura, se intensifică evapotranspirația iar umiditatea (sub un metru) se menține între coeficientul de ofilire și mijlocul umidității active și de aici necesitatea irigațiilor. Resurse ale subsolului: apa și nămolul din lacul Tătaru
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
ce străbate partea vestică a Mazuriei. Pe partea stângă, afluenții sunt de mai mică importanță - Nida, Radomka, Pilica și Bzura - toți drenând Podișul Poloniei de mijloc. Regimul de scurgere al Vistulei este continental, cu pierderi mari de apă vară, prin evaporație. Topirea bruscă a zăpezilor de primăvară din Carpați produce creșteri ale nivelului și, implicit, inundații. Deși aproape 2/3 din precipitații cad vara, acestea nu contribuie în mare măsură la formarea inundaților, deoarece acestea se pierd prin evaporație din lacuri
Vistula () [Corola-website/Science/307370_a_308699]
-
vară, prin evaporație. Topirea bruscă a zăpezilor de primăvară din Carpați produce creșteri ale nivelului și, implicit, inundații. Deși aproape 2/3 din precipitații cad vara, acestea nu contribuie în mare măsură la formarea inundaților, deoarece acestea se pierd prin evaporație din lacuri, iazuri, mlaștini și chiar de pe cursul lent al râului din zona de câmpie. Apele maxime se produc cu regularitate în martie-aprilie, dar au loc inundații și în timpul verii, când acestea provoacă pagube mari recoltelor. De regulă, vara și
Vistula () [Corola-website/Science/307370_a_308699]
-
datorită lipsei de apă pe câmpuri sau prezenței acesteia la mari adâncimi. Energia reliefului depașește 50 m, iar meandrele adâncite se întâlnesc foarte des. Zona este deficitară în ceea ce privește umiditatea, precipitațiile medii multianuale cu valori în jur de 530 mm și evaporația potențială în jur de 717 mm, scot în evidență un deficit de apă de circa 185 mm. Valorile mai ridicate se înregistrează în lunile iulie, august și septembrie. Fenomenul se manifestă prin secete frecvente, unele de lungă durată (de exemplu
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea. Științele care se ocupă cu studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia și meteorologia. a fost descoperit, sau măcar intuit, foarte devreme în istoria omenirii. Chiar Biblia face referire de mai multe ori la acest
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
printr-un proces de condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O asemenea întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare era spălat în mare și era generată o nouă lume, geneză care nu ar mai
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
ca medie în timp, se menține constantă cantitatea de apă înmagazinată în fiecare din rezervoarele circuitului. Acest principiu se numește "legea conservării masei". Tabelul alăturat arată cantitățile de apă care cad sub formă de precipitații sau care se ridică prin evaporație de pe suprafața uscatului sau a oceanelor. De asemenea, se arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din atmosferă prin precipitații. Se poate constata că masa totală de apă care se află în mișcare este, în medie, de 505 km³/an. În cadrul mișcării ei
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
măsură de la un rezervor la altul. De exemplu, umiditatea de la suprafața solului se menține în sol relativ scurt timp, în medie aproximativ 1 - 2 luni, deoarece apa este răspândită într-un strat subțire și migrează ușor fie spre atmosferă prin evaporație și transpirație, fie se scurge spre râuri sau strate de adâncime. Apa de foarte mare adâncime se mișcă însă mult mai încet, putând fi înmagazinată pe durate de peste 10.000 ani. Apa subterană de vechime deosebit de mare se numește "apă
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
pe perioade atât de îndelungate să se producă schimbări ale condițiilor de curgere, care ar putea împiedica reîmprospătarea unor rezerve subterane sau, invers, să ducă la apariția unor rezervoare subterane care nu existau înainte. În atmosferă apa care intră prin evaporație este înmagazinată pe perioade scurte, de ordinul câtorva zile, înainte de a se reîntoarce pe suprafața solului sau a oceanelor sub formă de precipitații. În hidrologie durata de înmagazinare se poate estima prin două metode: Metoda bazată pe conservarea masei pornește
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
planetar. Asemenea regiuni se numesc zone sau bazine "endoreice". În asemenea cazuri, nivelul mării interioare va menține echilibrul hidrologic, astfel încât afluxul de apă din scurgerea de pe uscat și din precipitații pe suprafața mării interioare să fie egal cu pierderile prin evaporație. Deoarece apa evaporată nu conține materiale solide dizolvate, conținutul în săruri al mărilor interioare și cel al oceanului planetar crește în mod continuu. Exisă situații în care apa subterană are o mișcare ascendentă, prin capilaritate. În asemenea cazuri, ea va
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
activități intră în domeniul gospodăririi dezastrelor provocate de ape, care se ocupă cu pregătirea pentru situațiile de dezastre, intervenția în momentul apariției dezastrelor și refacerea după trecerea dezastrelor. "Gospodărirea apelor atmosferice" are drept obiect apa din atmosferă, începând din momentul evaporației până în momentul revenirii lor pe sol, sub formă de precipitații. În practică, acțiunile de gospodărire a apelor atmosferice se concentrează doar asupra apei din atmosferă în formă condensată (nori, ceață). Unii specialiști consideră că gospodărirea apelor meteorice constituie o parte
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
protecție a litoralului de efectele negative ale mării sau oceanelor. Gospodărirea apelor are ca obiect și crearea artificială a unor zone umede pentru a genera pe cale naturală asemenea efecte. Deoarece evacuarea apelor din zonele stătătoare se face mai mult prin evaporație și infiltrații, în multe din aceste zone se constată o acumulare de substanțe, care nu mai pot fi evacuate. De aceea, gospodărirea calității apelor în aceste ape capătă o importanță deosebită. De asemenea procesele biologice din apele stătătoare au o
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
Gradul de umiditate este exprimat după formula : K=E/P , unde: Tot în așa fel se exprimă ariditatea : A=E/P. Dacă K este mai mare decât 1 atunci este surplus de umiditate, daca-i mai mic, atunci este mare evaporația, iar dacă K=1, atunci este normal. Pentru aprecierea umidității pe un teritoriu mai există expresia de indice de umiditate: I=P/t+10 unde: Factorii biotici reprezintă forme de acțiune ale ființelor vii, una asupra alteia. Fiecare organism simte
Factori ecologici () [Corola-website/Science/304238_a_305567]
-
fiind în prezent piscicultura. Iazul are o producție anuală de circa 400 de tone de pește. Cu toate că debitele naturale ale Sitnei sunt suplimentate prin derivația Siret-Sitna, în perioadele de vară atât din cauza prelevărilor de debite pentru folosințe cât și din cauza evaporației nivelul apei în lac scade și concentrația în săruri a apei crește. Apa lacului Dracșani are un caracter slab alcalin, având un pH care variază între 7,8 - 8,6. După gradul de saturație al oxigenului dizolvat, cuprins între 75
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
Alert se află la 45 km distanță de Parcul Național și Rezervația Insulei Ellesmere. Climatul local este semiarid cu o medie de precipitații anuală care însumează 153,8 mml. Cu toate acestea, temperaturile foarte scăzute fac ca și indicele de evaporație să se mențină la cote joase. Temperaturile coboară în timpul nopții polare la -30°C însă uneori se pot înregistra până la -50°C, crescând până la aproximativ +5°C, în timpul verii. Rareori, temperaturile depășesc +10°C, vara. Precipitațiile sub formă de zăpada
Alert, Nunavut () [Corola-website/Science/318927_a_320256]
-
au și lacurile de origine tectonică, precum lacul Balaton, Ohrid sau Prespa. Cel mai mare lac de pe glob se situează între Europa și Asia: Marea Caspică (371.000 km²) și un nivel sub cel al Oceanului Planetar -28 metri. Din cauza evaporației puternice, suprafața sa se reduce treptat, din 1930 până în prezent micșorându-se cu 40.000 km²,iar în unele locuri linia țărmului înaintând spre interior cu 16 km. Amenajările hidrotehnice, în special cele din Europa de est, au condus la apariția unor
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]