1,482 matches
-
aflăm de la D’Hauterive, nepunând răbdarea la încercare, precum prepararea pâinii: „Se pune pe foc un vas cu apă, în care se toarnă făină de porumb când apa dă în clocot, se adaugă făină de porumb până când apa s-a evaporat. Pasta formată, care ia forma vasului, se răstoarnă pe un blid; se mănâncă așa, caldă, cu lapte sau ouă prăjite în unt, și“ - scrie D’Hauterive - „fără să am pofta valahului, vă asigur că e bună”. Despre modul de trai
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
tânăr care luptă pentru a găsi tăria și curajul de a le depăși. Detroit, 1995. Orașul motoarelor și al crimei. Un imperiu decăzut. Cartierele bogate altădată au cunoscut declinul, iar oportunitățile și optimismul din trecutul acestui oraș multirasial s-au evaporat. Strada 8 Mile, perimetrul orașului, a devenit o linie de demarcație între urban și suburban, între albi și negri. În dedesubturile acestui oraș se găsește o industrie îndelungată a creațiilor „sub presiune“, materializate în principal în muzică. De la ritmul Motown
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
că grupul, căruia i s-a alăturat, a adresat lui Ceaușescu (după teze și sperînd a le valorifica spiritul) solicitarea de a fi creată o Uniune a Scriitorilor Comuniști. Din textul d-sale acest termen final al titulaturii s-a evaporat. Așa se explică de ce un scriitor comunist pînă în măduva oaselor ca I. Lăncrănjan trece drept disident, fiindcă a fost antimaghiar (disidenții propriu-ziși fiind menționați de către dl Ungheanu doar pentru că, emigrînd, ar fi lăsat mari datorii la Fondul Literar!), de ce
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
săpînd gropi pentru îngeri.// Să nu blestemăm vulturii ce se înalță/ cu bucăți din ficatul nostru./ Să rupem un crin/ și alți crini/ cu mîinile nimănui" (Obrazul lui Dumnezeu). Dacă atari vorbe par (și... sînt într-adevăr) grandilocvente, ele se evaporă în alte numeroase texte, lăsînd sensul dramatic exprimat printr-un limbaj cu tonalitate firească, deoarece Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele, un dar în stare a învedera o vocație poetică
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
se apropie!// Îndepărtează de la noi/ clipă această!" Faptul că Nichita Danilov este un ne-literat explică, poate, epuizarea prematură a resurselor sale lirice. Poetul a avut un avânt juvenil, o grație spontană, care, nesusținute de o cultură literară, s-au evaporat pe masura înaintării în vârstă. Indiferent, însă, de cauze și de consecințe, el rămâne cu meritul de a se fi remarcat cândva în concurență directă cu multe sute de poeți. Și aceasta fără să fi câștigat în vreun fel bunăvoință
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
dacă le recitim azi. Cînd am încercat să scriu, cred că era una din primele ocazii postbelice, despre Ion Pillat, mi s-a întîmplat să constat la apariția articolului că poeziile și volumele menționate nu au... autor: numele poetului se evaporase. Am aflat ulterior că reluarea relațiilor cu Țîțo, poreclit cîndva de presa românească Pilat din Pont, a fost cauza eliminării numelui, devenit, în mintea strîmba a cenzorului, prea evocator. Cele două exemple din urmă sînt de pe vremea cînd cenzură nu
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
înfiorat (întrucât el se întreabă obsesiv în sinea lui: știu că există o explicație științifică, dar dacă totuși s-a petrecut ceva supranatural?). Atunci cand scriitorul strică echivocul și optează pentru una din cele două posibilități de interpretare, sentimentul fantasticului se evaporă. Astfel, dacă el prezintă faptul ieșit din comun, în mod explicit, ca pe un miracol, cititorul se... liniștește, înțelegând că este vorba de o poveste. Iar dacă balanța se înclină spre o explicație științifică, se ajunge și mai direct la
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
I Lumina deschide un ochi cu mai multe priviri care au mai mulți ochi cu mai multe priviri - ape adânci pentru interminabile mori. Îmi cresc brațe din umeri, îmi cresc degete din atingeri. Se cioplesc urechi din vibrații. Mirosul se evaporă ca un abur din flori și îmi cresc din lumină ochi. II Dacă ochiul se deschide, dacă pleoapa se înlătură, dacă vederea se crapă, dacă impulsul vestește, o barcă le pescuiește și le cară în susul râului. Dacă barca e urcată
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
pădure, o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează în altă boltă. Dacă pasărea devine aer, bolta se topește și munții se resorb între pliurile unei curgeri lente iar gândul cade în gând. Dacă apoi curgerea se evaporă, suflul devine ardere, dacă arderea se trezește, atomul fierbe și cerul lui se revarsă în noi, adormiți în paturi de fier. Dacă noi ne trezim, vedem cum ochiul se deschide, pleoapa se înlătură, vederea se crapă și cădem în arena
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
alb pe ritmică - aproape - clasică; e chiar unul din lucrurile - trucurile, zice el - care-l vor necăji pe Perpessicius, cînd observă că Ana „fuge de rimă cu obstinație” și „truchează” versul alb, a cărui grație, însă, din aceste pricini, se „evaporă”).9 Pe jumătate, toate astea sunt greșeli mai degrabă omenești decît poeticești și ar putea fi scăzute din exigențele cuvenite unui poet. În orice caz, generalul protector nu le bagă în seamă cînd îi scrie Anei Cuvîntul înainte la primul
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
ritualuri absconse, de un fin umor bacovian: "ca să fiu sigur că astăzi este miercuri/ număr încă o dată frunzele/ din fața ferestrei/ nu cred că trupul unui bărbat/ poate fi obscen/ nici măcar atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se evapore/ superba erecție de dimineață/; uneori se întîmplă să nu îți aduci aminte/ cine a fost femeia care te înlănțuia/ în timpul visului/ avea un nume destul de lung/ începea și se termina cu aceeași vocală" (miercuri în mijlocul vieții). Cuvintele de ordine sînt
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața cînd văd cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
întâmplare e prezentată ca una excepțională. Dacă nu mă înșală intuiția, "scandalul Costea" e o minusculă parte din uriașa tâlhărie "Bancorex". De la cei vreo șase milioane de dolari despre care se știe acum că au luat drumul neantului, până la miliardele evaporate în aerul tare al iliescianismului e drum lung. Atât de lung încât, mi-e teamă, pe parcurs vor sucomba nu doar Iliescu, Meleșcanu și Constantinescu, ci țara însăși. Nu avem nici curajul, nici interesul și nici onoarea de a risca
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
a face cu un amestec specific de notificări de lecturi, impresii fugare, intens estetizate, confruntări ale artelor cu viața și viceversa, cu o predilecție aparte arătată artelor plastice (Radu Petrescu e un pictor refulat). Sub condeiul său, sevele realității se evaporă, lăsînd un reziduu cristalin, caligrafia vieții înseși sacrificată în actul scriptic: "Joi. Dau lui Paul Lăzărescu traducerea din italienește pe care m-a rugat acum cîteva zile să i-o fac, apoi R. N. mă anunță că marți voi avea
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
sînt firești, chiar necesare. Interdisciplinaritatea devine o problemă atunci cînd pune în circulație obiecte de studiu, pentru că ele nu există decît ca produse ale unei discipline anume. Nu pot circula, pentru că odată ce au trecut dincolo de hotarele unei discipline ele se evaporă, sau în cel mai bun caz se reîntrupează, dar preluînd o înfățișare complet diferită. O asemenea viziune asupra interdisciplinarității îl separă pe Fish de Sokal. Primul se simte liber să preia concepte, dar devine brusc posesiv și exclusivist cînd e
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
mai mare decît aceea care ține strict de forța gestului, de spectacolul retinian și de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește într-o lucrare mult mai mare care, la rîndul ei, se sublimează în acea lucrare uriașă care este lumea însăși, un amestec
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
numa’ dacă vreau io să stai, ai înțeles? Iar io nu mai vreau să stai, că mi s-a făcut scârbă, îmi vine să borăsc și nu pot să-mi permit să borăsc pă hainele astea scumpe, deci pleci! Te evapori! Dispari! Ori te evapori într-o secundă, ori te scot io personal, cu mâna mea, în șuturi, și te catapultez direct în stradă, de-ți rașchetezi curu’ ăla artificial dă asfalt. Marș afară, jigodie, futu-te-n gură și băga
Oana Zăvoranu Scandal vs. Simona Senzual by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19981_a_21306]
-
să stai, ai înțeles? Iar io nu mai vreau să stai, că mi s-a făcut scârbă, îmi vine să borăsc și nu pot să-mi permit să borăsc pă hainele astea scumpe, deci pleci! Te evapori! Dispari! Ori te evapori într-o secundă, ori te scot io personal, cu mâna mea, în șuturi, și te catapultez direct în stradă, de-ți rașchetezi curu’ ăla artificial dă asfalt. Marș afară, jigodie, futu-te-n gură și băga-mi-aș toate pulile
Oana Zăvoranu Scandal vs. Simona Senzual by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19981_a_21306]
-
nu fi observat cum după o secetă prelungită, lanurile de porumb aproape îngălbenite renasc la cea dintâi ploaie. Izvor de viață După ce binecuvântează pământul, ploile se adună în râuri care călătoresc până la mările și oceanele lumii, pentru ca apoi să se evapore în ceruri, de unde revin la noi, ca o nouă făgăduință. Acesta-i circuitul veșnic al apei în natură - „marele și permanentul fluviu al vieții“ (Arcadie Percek), fără de care noi înșine n-am exista. Este surprinzător să constatăm că apa stăpânește
Agenda2003-18-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280978_a_282307]
-
recunoaște pe toți foștii clienți ai bordelului unde o slujise pe doamna Răsfăcuta; dacă nu am traduce aceste nume și le-am lăsa în limba engleză, asemenea lui Leon Levițchi, tot comicul de limbaj pe care mizează autorul s-ar evapora: „POMPEI: Și-aici mi-am tras cunoștințe câte aveam și la vechiul nostru loc de muncă. Cu atâția dintre vechii mușterii ai doamnei Răsfăcuta, ai spune că-i chiar casa ei. Mai întâi, e tânărul jupân Pripă. A luat împrumut
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
cei doi masculi certăreți, femeia se strecoară afară din camera de hotel lăsându-i să-și dispute întâietatea după reguli tribale, ancestrale sau conjuncturale asupra corpului său. Cum spuneam, comicul sexual împins ușor spre burlesc pe linia Kundera- Gombrowicz se evaporă în considerații filosofice asupra political correctnessului cu privire la utilizarea unor termeni, acest neopuritanism de carton, denunțat ca ideologie. Cealaltă scenă se află la antipod și frizează prostul-gust. Decisă să accepte un minim ghidaj psihologic, pentru a-și păstra serviciul și cu
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
chiar încurajează boema) era expusă fără drept de apel. De aceea, insist asupra sfintei moderații în zodia căreia a înțeles Răzvan Voncu să-și păstreze studiul. E o virtute așa zicând preliminară, dar în lipsa ei toate celelalte virtuți s-ar evapora. Nici măcar excelenta cunoaștere a literaturii române (impresionantă, aici) n-ar mai fi de vreun folos. Ajung, în sfârșit, la conținut. Și încep cu capitolul rezervat lui Eminescu, topit sagace împreună cu Creangă sub titlul Frăția vinului de la Borta-Rece. Încă o dată, simțul
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
la un fenomen care are loc în cadrul procesului de maturare a whisky-ului (evaporarea a 2% pe an), filmul este, de fapt, despre a doua șansă. Îngerii de aici putînd fi interpretați ca fiind atît cei care “primesc” ofranda alcoolizată evaporată din baricuri, cît și ca persoanele pe care le întîlnim în momente critice și care ne pot schimba total cursul vieții. Scenaristul Paul Laverty - cel care a mai scris pentru Ken Loach: Route Irish (2010), Looking for Eric (2009), The
Cel mai recent film al lui Ken Loach [Corola-blog/BlogPost/98437_a_99729]
-
vezi până acum și pentru care nu te-ai obosit să faci niciodată NIMIC. Hai să îți dau un exemplu concret, poate înțelegi. Să zicem că, într-o bună zi, te lovește o boală gravă. Păi, globul tău se cam evaporă instantaneu, pentru că, dacă nu ești milionar în euro, ca să poți fugi rapid undeva să te tratezi, vei depinde de sistemul medical oribil și criminal din România. Brusc vei ajunge la mila sorții și, cine știe, poate la mila unora care
Despre oamenii care nu fac niciodată NIMIC pentru ceilalți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20193_a_21518]