132 matches
-
prorocire stranie. Pe 4 iunie 1970, vorbind despre evazionismul din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77. Evazionismul se află pe terenul politicii de înfruntare a comunismului, manifestat în prima perioadă de liberalizare. Dar într-o perioadă de liberalizare, scriitorii nu ar trebui să folosească imaginarul, metafora, sensurile alegorice
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77. Evazionismul se află pe terenul politicii de înfruntare a comunismului, manifestat în prima perioadă de liberalizare. Dar într-o perioadă de liberalizare, scriitorii nu ar trebui să folosească imaginarul, metafora, sensurile alegorice, nu ar trebui să se citească printre rânduri. Numai
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
teorii ale cunoașterii. Autoarea analizează comparativ atributele literaturii române cu cele ale literaturii exilului, luând în considerare contextele evoluției lor. Printre temele emblematice din Unde scurte se numără romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor, conflictul dintre generații, evazionismul, cenzura, disidența, retrospectivele la sfârșit de an, imaginea comunismului din România, totalitarismul, originalitatea cazului românesc. "Este greu să se certifice o corelație între situația de exilat și temele alese de fiecare autor în parte. Cu siguranță, sunt de depistat asocieri
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
obișnuite. Întrebările se pot naște doar într-o țară unde omul nu este un obiect, iar viața nu e controlată prin lege. Emil Cioran are libertatea de a scrie pentru că nu trăiește în România. Aici, scriitorii sunt nevoiți să adopte evazionismul, una dintre cele mai dezbătute probleme în cronici, ca efect al subversivității literare: "Rezultatele evaziunii estetice sunt remarcabile. Avem poate literatura cea mai evoluată din Răsărit. În timp ce în alte țări, pana alerga prea repede pe hârtie pentru că avea prea multe
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fericire, chiar și această mică deschidere, asigură păstrarea identității spirituale românești. Încifrarea se reflectă în supraviețuirea materială a literaturii, în producțiile culturale, ele fiind în același timp și dovada obligativității folosirii acestei tehnici. Prin urmare, și cronicile conțin urme ale evazionismului, mai ales când se simte nevoia protejării unui subiect sau când se dorește transmiterea de mesaje codificate. Cronicile nu pot spune tot, sunt subordonate prudenței, deoarece pot deveni probe în dosarele Securității. Începând cu anii '80, se duce în România
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe scena comunistă, momentele cu importanță istorică și contextul implementării "Declarației de independență politică a României față de Moscova" și a "Tezelor din iulie 1971", urmărind felul în care sunt tratate de Monica Lovinescu. De exemplu, am lămurit părerea autoarei despre evazionismul manifestat în prima perioadă de liberalizare și consecințele uzitării acestui stil. Într-o perioadă de liberalizare, folosirea imaginarului și cititul printre rânduri nu își au rostul. Numai că autonomia creatoare în această perioadă înseamnă a scrie pe temele politicii oficiale
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
politică, reînnoirea prozei și a formelor literare, relaxare ideologică. Un mediu propice literaturii, s-ar putea spune. Însă persistă teama de retractare a proaspetelor libertăți. Prigoana literaților din anii '50, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Ca să renunțe la evazionism, scriitorii trebuie să fie siguri de permanența liberalizării. "Tezele din iulie" schimbă total peisagistica din cultura românească: ideologia ia, din nou, locul competenței, literatura redevine spațiu al propagandei, cărțile, spectacolele, programele de radio și televiziune reintră în atenția cenzurii. Intelectualitatea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Călinescu" (21 februarie 1961), tratează aceeași temă, demonstrând printre altele ce presupune în România curajul literar. Temele mari pe care le-am identificat în seria Unde scurte sunt romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor, conflictul dintre generații, evazionismul, cenzura, disidența, retrospectivele la sfârșit de an, imaginea comunismului din România, totalitarismul, exilul, condiția intelectualului, originalitatea cazului românesc. În prezent, emisiunile autoarei nu mai sunt ascultate, ci se citește rezultatul convertirii înregistrărilor audio în text tipărit. Din acest motiv apar
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
într-o subiectivitate adesea exaltată, flamboaiantă, pentru a rezista la presiunea realului ostil. Desigur că, dacă aceste pagini ar fi fost publicate în anii elaborării lor, s-ar fi văzut aspru criticate sau "înfierate", cum se spunea în epocă, pentru evazionism, estetism, elitism, cosmopolitism etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate păcatele pe care ideologia le găsea în creația neînfeudată propagandei. Azi ele documentează asupra unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
din Amsterdam, de pildă, poți afla că respondenții dețin în bibliotecă „cincizeci și opt de autori anglofoni, nouăsprezece din alte opt țări și douăzeci neerlandezi”. Ce spune această statistică despre cititorii europeni? „În ficțiune pare să existe o tensiune între evazionism și realism, între dorința de-a citi serios despre lucruri reale (...) și, simultan, dorința de-a evada din datele imediate ale propriei comunităț i (...). Pentru europeni, o cale de a-și satisface ambele dorințe este aceea de-a citi romane
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
contrapună pamfletului un alt pamflet, nu să amplifice gesturile scandaloase prin scandal. Dimpotrivă, discursul său e obligat să păstreze, chiar în plin tumult, firescul adevărului. Cu speranța discretă că poate, cândva, aceste acte de penitență stilistică vor conta. Nu despre evazionism e vorba, ci despre eficacitate. Procedând altminteri, pare să fie convingerea lui Mihai Zamfir, omul de litere ar cădea, mai devreme sau mai târziu, în eroare. Franchețea nu înseamnă grosolănie. E drept că, pe de altă parte, excesul de eleganță
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
Anton, la fel ca ceilalți indivizi, trăiește o sumă de implozii, sustrăgându-se, mai întâi, traumei războaielor, apoi sistemului judiciar, pentru ca în final să renunțe la identitatea socială. Numai așa se poate realiza viziunea împrumutată a omului cu adevărat liber. Evazionismul este una dintre strategiile la care Dumitru Radu Popa recurge mereu, pentru a sublinia imposibilităț ile carcerarului din parabola convertirii și a infernului, cum se întâmplă în romanul de față. Încă de la Fisura, Dumitru Radu Popa păstra ambiguitatea realită- ților
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
tipă cu un Cadillac, ambele la fel de apetisante) nu reușesc să mobilizeze această poezie aproape plată - ori s-o întoarcă spre propria interioritate. Lipsește acel fantastic al obiectelor umile ce face să strălucească târgușoarele lui Emil Brumaru, după cum nu înregistrăm un evazionism autentic, cu punerea între paranteze a realității imediate. "Ros de o bacterie necunoscută", cu "o acută lipsă de voință", subiectul oblomovian își exfoliază la nesfârșit straturile intim-biografice, fără să ajungă la veritabile explorări. Din Arta scalpării lipsește, în genere, tocmai
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
română a anilor 1948-1989 nu există nici un roman realist Ťadevăratť, așa cum există în literatura rusă, de exemplu". în consecință, operele lui Preda nu fac altceva decît să ilustreze "regula curajului limitat". în aceeași manieră formală, romancierul se străduiește a combate evazionismul literar, care ar fi, pe filiera retoricii de partid (cităm iarăși vorbele lui Preda): "ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane". Dar, dacă acceptăm regula jocului, nu ne dăm seama că "evazionist" s-
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
Pe de alta, există scriitori pe care dl Grigurcu îi opune (nu pentru prima oară) celor din "curentul principal", precum Dimov, M. Ivănescu, Brumaru, Mugur etc., părînd a-i considera o categorie diferită. Nu cumva au fost și ei, prin evazionism estetic, niște clovni albi? Sau chiar mai rău: căci, dacă n-au făcut compromisuri (unii, la începuturile lor, au făcut!), nici n-au avut accente critice, fie și periferice, menținîndu-se într-o neutralitate morală asupra căreia e preferabil să păstrăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
pereche, în paginile jurnalului Un român la Paris, cu un autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Nicolae Manolescu Poezia lui Gabriel Chifu, primul debutat editorial din generația 1980, are încă de la Sălaș în inimă, din 1976, o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
Iorgulescu-Yor, Max W. Arnold, Ion Teodorescu Sion, Elena Popea, Leon Al. Biju, George Nichita, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Tachi Papatriandafil, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
artist care, expunîndu-se, nu vrea să se trădeze. Calculînd și judecînd corect, autorul abia ieșit din adolescență se refugiază în esențele și structurile unei poezii a adolescenței, configurată simbolic, iar nu haotic, și cu conștiință artistică, nu doar cu talent. Evazionismul de primă tinerețe al liricii lui Dinescu este oportun, o dată, în ordine politică (poetul refuză ideologia unică, prin ignorarea cadrului ei constrîngător) și, apoi, în ordine estetică. Între genurile literare, cel liric este cel mai apropiat de formula punerii între
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
peisagistice, confesiuni lirice citadine), din categoria literaturii evazioniste, repede însă condamnate. Poezia publicată de A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre Stoica sau Aurel Rău în revista "Steaua" (după 1954) este supusă unui veritabil proces, purtat în regim publicistic. Evazionismul însuși apare ca o dezertare de la "lupta" oficială, chiar ca o formă incipientă de subversivitate. Eliberarea "gândirii captive" de sub teroarea sensului unic, de celebrare necondiționată a comunismului, se produce greu, treptat, prin eforturi stilistice de subtilitate, care cer complicitatea unui
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
străduia, cu enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu putea arăta direct) că în regimul comunist nu trăiam în cea mai bună dintre lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus, disidența, capabilă să ofere o alternativă, un răspuns contra-ofensiv. Literatura, un
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
temniță. Mă urmărește imaginea lui în zeghe, dintr-o fotografie pe care am văzut-o în Muzeul Memorialului de la Sighet. Neconvenabilă era, în sfârșit, din perspectiva ideologică a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism, de estetism decadent putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din 1947. Mai bine să se piardă în cețuri
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o dublă alternativă ficțională: pe de o parte, la idilismul social al prozei industrializării staliniste (gen Petru Dumitriu), pe de alta, la evazionismul etic al romanului politic șaptezecist (tip Buzura, Ivasiuc sau Preda), defazat "critic" față de propriul său prezent ceaușist. Cine ar încerca, astăzi, să reconstituie prin mijlocirea ficțiunii lumea anilor ’50-’60-’70, ar face-o mai degrabă din Rebarborul lui Monciu-Sudinski
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi ipostaza rea a câinelui de aer), că aici, pentru vini necunoscute, putem fi devorați de "amintiri mocnite", ce preschimbă gândurile în "mari remușcări" ș.a.m.d. În acest sens, "evazionismul" lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]