614 matches
-
puțin cam mult pentru furturile din supermarket? — Ha! Asta nu-i pentru furturile din supermarket. Asta-i o fraudă la scală mare a corporațiilor pe care o investighez. Dau din cap spre ofițerul angajat din spatele supermarket-ului. — Înțeleg, spune ea evaziv, pe cînd fiul ei vine lîngă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ar fi izbit ceva. Genunchiul meu îl atingea pe al Antoniei. Cu mâna stângă i-am prins ambele mâini, care încă se agățau de mâneca mea. — De când? De câte ori? Mă privi cu spaimă și hotărâre. Antonia avea un stil propriu, blând, evaziv și totuși disperat, de a obține ceea ce își dorea. Simțeam cum puterea voinței ei se agăța de mine ca o lipitoare. — Nici nu contează asta, Martin, spuse ea. Dacă chiar vrei să știi într-adevăr amănunte am să ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu atât. Prietenul meu era reticent - unii oameni se nasc așa, alții dobândesc genul acesta de comportament. Mi-am dat seama destul de repede că prietenul meu aparținea categoriei din urmă. De-a lungul anilor talentul lui de a da răspunsuri evazive s-a dezvoltat atât de mult Încât mă făcea să regret că l-am Întrebat ceva. „Cine știe, cine știe“, Îmi răspundea de obicei, bineînțeles, fără intonația interogativă. Totuși n-o făcea din răutate, doar că nu vroia ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se potrivea cu mine - chiar cu eul meu adevărat! Dacă aș fi putut vedea clar măcar pentru o clipă! Mi se părea că disting ceva În Întuneric, hotărât dar neclar, dar peste câteva momente, fără ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit ceva despre faptul că aranjasem deja totul Într-o schemă. În ceea ce privește acest caz, sursa mea fusese Însuși Karp, care... — Ah, da, interveni Manetti, evazivul Dr. Karp, care n-a mai fost văzut de când a murit d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de dvs. , desigur. I-am explicat că din cauza mahmurelii, poate, vizita mea la Fundație de sâmbăta trecută mi se părea un coșmar. Dar informațiile primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu deplină convingere: — Este un om bun. El acceptă fraza și cu asta lăsă să-i iasă doctorul din minte. — Trebuie să te Întinzi, spuse el, și să Încerci să dormi. Dar n-a mai fost nevoie de răspunsul ei evaziv, „Cum să dorm cu femeia aceea și stomacul ei?“, ca să și-l amintească pe domnul Peters pândind din colțul lui Întoarcerea fetei ca să-și reia micile lui plăceri inofensive. — Trebuie să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi fost pe undeva, păru un pic enervată Marci. —Nu o să primești niciodată un răspuns, zise Milton, pe un ton solemn. Păi, eu am fost o vreme pe la ferma tatei, apoi am fost amândoi cu barca. De-astea... răspunse Lauren evaziv. —Amândoi? Întrebă Marci. A, nimeni, zise Lauren pe un ton misterios, după care plecă de acolo patinând, cu Marci privind după ea oarecum deznădăjduită. Lauren nu merge niciodată Într-un loc despre care poate să spună, zice ea adesea atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În pat cu fosta ei colegă de cameră de la facultate. Cel puțin ăsta e zvonul răspândit pe aici de președinta Baby Buggy, Valerie Gervalt, zise Tinsley. — Nu se poate! am exclamat, șocată. —Existau toate semnele. Era cât se poate de evaziv În legătură cu toate deplasările alea În interes de serviciu, iar toanta de Marci nu și-a făcut niciodată probleme În legătură cu ele. Plus că a mai găsit și un sertar Încuiat la biroul lui - ceea ce Întotdeauna reprezintă un important semn de infidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ultim moment cu distribuitorii din Marea Britanie. Îmi pare rău, sigur oi fi uitat să Îți spun de ea. Am fost la Londra pentru douăzeci și patru de ore și apoi m-a Întors direct la Paris. Oare asta numise Tinsley a fi evaziv În legătură cu Întâlnirile de afaceri, atunci când vorbise despre soțul lui Marci? Oare ce Îmi spunea el acum era evaziv În sensul În care Tinsley definea termenul de evaziv? —Hotel Blakes nu este genul de hotel pentru Întâlniri de afaceri, am replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am fost la Londra pentru douăzeci și patru de ore și apoi m-a Întors direct la Paris. Oare asta numise Tinsley a fi evaziv În legătură cu Întâlnirile de afaceri, atunci când vorbise despre soțul lui Marci? Oare ce Îmi spunea el acum era evaziv În sensul În care Tinsley definea termenul de evaziv? —Hotel Blakes nu este genul de hotel pentru Întâlniri de afaceri, am replicat cu severitate. —Știu, draga mea. Vreau să te duc și pe tine acolo. Este foarte romantic, spuse Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apoi m-a Întors direct la Paris. Oare asta numise Tinsley a fi evaziv În legătură cu Întâlnirile de afaceri, atunci când vorbise despre soțul lui Marci? Oare ce Îmi spunea el acum era evaziv În sensul În care Tinsley definea termenul de evaziv? —Hotel Blakes nu este genul de hotel pentru Întâlniri de afaceri, am replicat cu severitate. —Știu, draga mea. Vreau să te duc și pe tine acolo. Este foarte romantic, spuse Hunter. — Te rog, scutește-mă, am spus, frustrată. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai făcuse. Și mai ciudat de-atât, nu era nici urmă de bijuteria de la S.J. Phillips. De câte ori făceam vreo aluzie la ea, el se purta ca și cum habar n-avea despre ce vorbeam. Când am Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-a luat de soție! Ba mai mult accentuează Maria, vrînd să amintească de Doina, dar se răzgîndește și completează izbucnirea sa cu un gest evaziv, sfîrșind prin a lua paharul în mînă. Ia loc, Maria spune Mihai calm, convins că mai are ceva de aflat. Mulțumesc! șoptește ea, așezîndu-se. N-aș vrea să crezi că-l disprețuiesc pe Theo. Dimpotrivă! Prețuiesc foarte mult tot cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vin; chiar așa!, să-l aduc. Nu, te rog! Nu pot să beau, crede-mă. Spune-mi, Mihai, te rog, întreabă Doina cu o voce caldă, prietenoasă care sînt primele tale amintiri din viață? Primele amintiri... face Mihai un gest evaziv cred că-s..., dacă socotesc bine, de pe la doi-trei ani. Aveam o cămașă lungă, din cînepă, pînă la călcîie și fugeam, mai bine-zis mă țineam după surorile mele. Era vară, mama era la secerat, tata căra snopii de grîu la arie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lemn cu care să-i dai în cap. Hai că-ți fac eu rost de-o măciucă, ori de-un cuțit. Nu fi prost; pocherul cu-ale lui, că pe urmă, după ce doamna ne incită un pic... face un gest evaziv profesorul. Lazăr se înfurie din nou, "chiar mă crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
glas. Dac-aș fi fost, ar fi scris despre mine În ziare. — Te lasă să citești ziarele? — Da, desigur, doar nu-i o Închisoare. Spune, nu-i așa că nu sînt o persoană importantă? stărui el. — Nu, nu ești, răspunse ea evaziv. — Presupun că doctorul te-a rugat să nu-mi dezvălui nimic. El ține ca memoria să-mi revină treptat de la sine. Eu, Însă, te-aș ruga să calci măcar Într-o singură privință promisiunea pe care i-ai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-ar fi putut avea cunoștință de existența lor, după cum a recunoscut-o Însuși ministrul. — Da, da, e adevărat. — Ar fi straniu ca un deputat să lanseze o știre falsă. Și ai băgat de seamă că ministrul, În răspunsul său evaziv specific politicienilor, nu tăgăduiește, de fapt, că la un moment dat documentele au dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am Înșelat, nu-l cunosc. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva ce i se păruse deosebit de interesant sau important. Pentru Camil, ce era important era și interesant și viceversa. Textul era o povestire de John Updike, A&P. - Și cum e? Nu l-am citit, zise Gina. - Merge. Camil era evaziv, având de gând s-o impresioneze pe biata fată în timpul orei cu niște remarci inteligente, profunde, sensibile. Ceea ce nu avea să se întâmple, deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unde e, pentru că mă duceam s-o iau pe Ludmila de acolo. — Atunci Ludmila e cea care frecventează institutul? — Nu, Ludmila a căutat întotdeauna locuri unde să se ascundă. — De cine? — Ei, de toți. Răspunsurile lui Irnerio sunt întotdeauna puțin evazive, dar se pare că Ludmila vrea s-o evite în special pe sora ei. N-a fost punctuală la întâlnire ca să nu se întâlnească pe coridor cu Lotaria, care are seminar la ora aceea. Ție, în schimb, ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
citească ceva ce nu știau încă. (Din fericire, o pot privi prin ochean pe cealaltă femeie care citește și mă pot convinge că nu toți cititorii sunt ca Lotaria.) — Ceea ce vreți dumneavoastră ar fi un mod de a citi pasiv, evaziv și regresiv, a spus Lotaria. Sora mea citește așa. Văzând-o devorând un roman de Silas Flannery după altul, fără a-și pune nici o întrebare, mi-a venit ideea să iau aceste romane drept subiect al lucrării mele. Dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de-atunci, slavă cerului, am sinusurile ușor infectate, în plămâni se scurge, ca printr-o supapă, numai un firicel de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne taie pe toți, ce mai! - Și cu ce culoare să scriu? se clatină de pe-un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]