441 matches
-
publicul larg, cum ar fi editarea în fotocopie a unor manuscrise. sunt, fără îndoială, mult mai multe decât cele două sau trei pe care le-am detaliat întrucâtva. Supralicitarea contextului poate merge în sensul de a insista asupra istoriei politice (evenimențiale sau non-evenimențiale), asupra familiei sau asupra unor grupuri specifice (tinerețea ziaristului Rebreanu, cronicarul de teatru, Rebreanu în cadrul Societății Scriitorilor Români, membru din 1912, secretar în 1914, vicepreședinte în 1923, ales președinte în 1925 și 1927, director general al teatrelor în
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
în economia simbolică a povestirii este această mișcare de flux istoric și reflux omenesc. Esențial este faptul că, până la urmă, dreptatea se face, într-o formă sau alta. Fără articulări didactice și mesaje moralizatoare, menținându-se, dimpotrivă, într-un tipar evenimențial, nuvela Acasă transmite mai mult decât spune efectiv, lărgind cadrul faptic propriu-zis printr-unul de bogate semnificații (istorice și sociale, morale și psihologice). Este semnul distinctiv al literaturii adevărate. n (Fragment dintr-un studiu mai amplu) P.S. Partea a doua
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
analitic, o tînjire a introvertirii către extrovertire. în orice caz, Jurnalul dă o satisfacție nescontată a unei atari nostalgii care ni se înfățișează fără obiect în măsura în care deducem din textul său figura auctorială la modul unui personaj. Căci rezultanta numeroaselor consemnări evenimențiale ori de meteorologie epocală, a defilării unui mare număr de indivizi și, evident, a mereu reluatelor autoscopii o reprezintă o asemenea imagine a scriitorului pe care o putem glosa ca și cum am avea a face cu un erou romanesc. în temeiul
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
tovarășii de muncă, prietenii de pahar, eterna dragoste, Colivăreasa, și noua descoperire erotică, Norica); și modulația interioară a protagonistului, adâncit înlăuntru și analizându-se cu o crescândă disperare. Accentul psihologic și cel moral devin predominante. Miza romanului nu mai este evenimențială. Nota de spectaculos a episoadelor de până acum se va șterge cu totul, înecată fiind într-o senzație de năclăire, înnămolire fără scăpare. Scenele se lungesc și "băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
al prozei lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința unui dreptcredincios al Textului. Că acesta nu mai este cel sacru, ci unul autoreprezentativ, are mai puțină importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
identitare1" Ceea ce se cheamă, cu o sintagmă deja supralicitată, tranziție postcomunistă este, în bună măsură, și căutare de definiții sociale cu caracter identitar. Exemplul etnic este cel mai vizibil, cel mai dramatic invocat, cu cea mai încărcată și mediatizată istorie evenimențială. Nu trebuie uitate însă nici cele care au ca nucleu de structurare regiunea, religia, profesia, familia, sursele de divertisment etc. Toate reprezintă căutări de replasare a propriului grup de apartenență pe coordonatele unui spațiu sociocultural care se reconstituie în articulațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
-se ca patos al acestei îmbrățișări, îi revine să îmbrace apriori și în mod necesar formele ontologice fundamentale ale Suferinței și Bucuriei, nu ca pe niște tonalități factice și supuse hazardului ce se succed după bunul plac al unei istorii evenimențiale, ci ca pe condițiile de neocolit ale posibilității sale celei mai interioare și astfel ale vieții înseși. Iată de ce Suferința și Bucuria nu sunt nicicând separate, ci una este condiția celeilalte, faptul de a se suferi pe sine furnizându-i
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Elisabeta Lăsconi O formulă originală de roman istoric Romanul istoric a urmat într-un anume fel evoluția parcursă de istorie ca disciplină, care a mers de la istoria evenimențială la cea a mentalităților. De la mijlocul secolului al XX-lea, capodoperele semnate de Marguerite Yourcenar și Hermann Broch, de Vintilă Horia și Cristophe Ransmayr schimbă radical perspectiva și formula: romanul evită personajele eroice, căutându-le pe cele dilematice, alege scriitorul
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
masiv, în romanul de față, rețeta senzaționalismului epic, cu tot ce presupune aceasta: întâmplări șocante, deznodăminte tragice, curs imprevizibil al lucrurilor, dictând asupra parcursului narativ. Cartea abundă de scene ale violenței și violului, iar răsturnările de situație sunt frecvente. Senzaționalismul evenimențial e atras însă și integrat într-o structură reflexivă, ba chiar într-un mecanism problematizant, bine rodat, care are nevoie de fapte, cât mai multe fapte, pentru a le interpreta și etaja. Cu totul semnificativă e, din această perspectivă, urmarea
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
și cuvinte pe care a trebuit să i le restabilesc, redactările anterioare fiind cu certitudine mai bune". Strategia "textuală" intră în conjuncție cu o realitate exterioară, neutralizându-se reciproc. De aceea cele mai grotești momente sunt compromise în existența lor evenimențială și prin condiția ce li se inculcă de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o "comedie a limbajului", ci de insolitul raportului real-imaginar. Termenii alăturați aparțin unor zone total incompatibile, iar, pe de altă parte, "personajele", caricaturi ale realului
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
universalitate... or, acolo nu intră decît acele opere care poartă pecetea unei creații vii". Autorii pilduitori au fost cei ce au cultivat o "mărturisire" perpetuă, și-au expus fără ezitări "gîndul lor adevărat despre realitate". Socotindu-se "martori" ai materiei evenimențiale de care au luat cunoștință, "se simțeau moralmente obligați să o descifreze și evalueze prin filtrul sensibilității lor morale, contribuind totodată la limpezirea conștiinței semenilor lor". Dintr-o atare privilegiată familie spirituală au făcut parte Gheorghe Brătianu, Vasile Pârvan, Vasile
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
pe Lodge în prozator internațional - lipsesc din Terapia. Dimpotrivă, aș spune că pe ele se întemeiază din nou, cu bună știință, rețeta infailibilă de succes a scriiturii. Gravitatea nu se află în ton, ci în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru protagonist. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății consumiste în ansamblul ei. Se poate vorbi și despre așa ceva, dar sentimentul meu e că romanul explorează - în notă
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
care evocă oroarea și fascinația numinosului așa cum îl descrie Rudolf Otto în cartea sa, Sacrul. Pus într-o îngustă perspectivă juridică, cazul relevă eroarea autorităților, de la cele criminalistice la cele judiciare, plasând o parte din vină aici. Însă întregul proces evenimențial indică ineluctabilul unor existențe care se intersectează derizoriu și tragic fără ca un sens să ofere catharsisul multaș teptat.
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
și necesare. Există semne, spre „finalul” romanului (dacă termenul se poate folosi în acest caz), că prozatorul ar fi încercat să apese puțin pedala accelerației narative prin apelul la câteva trucuri senzaționaliste. Personaje care nu anunțau evoluții considerabile din unghiul evenimențialului se înscriu într-un scenariu polițist rămas și el în efigie. În forma în care el ne-a rămas (și poate tocmai datorită ei!), Femei albastre nu e mai mult decât o meditație complexă, la mai multe nivele, pe tema
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
unei zone estetice deja canonizate (realismul critic), anacronice până și în ansamblul grav bolnav cum era cel al literaturii române de atunci, nu avea rațiuni estetice, dar ideologice: ea s-a manifestat, de pildă, prin deplasarea centrului de greutate de pe evenimențial pe personaj (știut fiind că realismul critic căutase un echilibru, din acest punct de vedere, în numele unui mimesis generalizat, în timp ce realismul socialist era obsesiv canalizat către imaginea "omului nou"), dar și prin recursul la modulul cronicii prin intermediul naratorului-martor subiectiv, ceea ce
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură cvasipolemică, pamfletară uneori, utilizându-se eseistica pentru evidențierea relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele personalități ale vremii, dar însăilând, frecvent, și seci înșiruiri de date dintr-o cronologie evenimențială a epocii, pentru a alcătui astfel un soi de caleidoscop istoric (Oglinda lumii). Rezultă astfel un insolit discurs evocator, prozatorul utilizând verbul la persoana a doua, dezvoltat într-un dialog, chipurile, direct cu personajele sale. Tonalitatea discursului e oarecum partizană
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
la Marin Preda, galeria lui Constantin Țoiu se constituie ca punct de întâlnire a narațiunii faptelor cu interpretarea lor. Punctul de vedere al galeriei, suprema instanță a judecării evenimentelor, produce ceea ce un personaj numește efect de perspectivă; situată în afara spațiului evenimențial, în care îl trimite pe Chiril, reprezentantul generației, galeria reprezintă, în narațiune, confesionalul personajului și vocea comentariului obiectiv. Galeria generațiilor se organizează, funcțional, pe dimensiunile duratei umane: ea este memoria trecutului, instanța prezentului și martorul viitorului. Romanul Însoțitorul a fost
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
cronologic, anii fiind marcați explicit, pentru că în absența bornelor temporale cititorului i-ar fi fost greu să se descurce prin materia romanului, de aproape 400 de pagini. Există însă, ca elemente de tehnică artistică, două aspecte care ordonează acest haos evenimențial: primul, rama, cadrul poveștii, care are loc în 2001, este istoria despre boala lui Alexander, limfom non-Hodgkin, neoperabil, cu evoluție lentă. Cancer limfatic, pe care eroul trebuie să-l ducă îngrijind în același timp de tatăl său, ajuns senil, și
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
profesionist care controlează o materie vastă și, totodată, contradictorie. Postwar. A History of Europe Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press, ediția engleză: William Heinemann, ambele 2005) este, așa cum îi spune titlul, în primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză, ce respinge plăcerea formulărilor riscate. Tony Judt propune un discurs perfect articulat, în care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile, joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini, format in octavo), extraodinar de densă, analitică și sintetică totodată, conține
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
modern state. Introducere Studierea bibliografiei de specialitate axată pe tema unificării Italiei a relevat că istoria a fost interpretată în mod diferit de către istorici, biografi, filosofi sau gânditori politici. Însă elementul comun al acestor versiuni este dat de o istorie evenimențiala care nu a fost contestată. După izbuncnirea și desfășurarea revoluției franceze de la 1789, au pătruns în Europa ideile și principiile publicate în "Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului" (26 august 1789). Acțiunile armatelor napoleoniene și ale guvernelor impuse de acesta
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
este decât o umbră (în sens platonician) a unei esențe profunde, de natură mistică. La care nu putem ajunge prin operațiile obișnuite ale rațiunii discursive, ci prin avatarurile iluminate ale Credinței vizionare. Adrian Botez nu-și pierde timpul cu “mărunțișurile” evenimențiale ale istoriei, decât dacă acestea pot fi privite și înțelese ca ilustrări exterioare ale unui sens ascuns și incomprehensibil. Cred că în această cheie pot fi descifrate și sensurile nuvelei de față. Toată lumea știe cam care au fost evenimentele (exterioare
DOUĂ-TREI ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ A UNUI NEAM de PAUL SPIRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384812_a_386141]
-
relieful timpului și, asemenea oricărui relief, nu au un sens anume, un Înțeles, o logică a succesiunii (sau nu avem noi capacitatea de a-i realiza rațiunile - e totuna). De aceea, orice tentativă de a anticipa viitorul - În speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
metode diferite: metoda semantică, metoda lingvistică, metoda semiotică, metoda istorică-comparată. O atenție deosebită o acordă analizei semantice a textelor, modelului comun al semnului și semnificantului său, caracterului procesual, care dă naștere conținutului și formei. Autorul a studiat fenomenul și stadiile evenimențiale, sincrone și diacronice și, în același timp, a relevat faptul că viața materială, culturală și spirituală trebuie înțeleasă în lumina adevărului. Desigur că au existat foarte puține scrieri antice, dar, în lumina descoperirilor arheologice, atât scrierile antice, cât și cercetările
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
de veritabilă provocare existențială, nebănuit de propice actului de creație, fapt materializat într-un ciclu substanțial și reprezentativ pentru actuala vârstă poetică a lui Adrian Trifan, una în careredescoperă cu certe reușite, în manieră avangardistă și postmodernistă, reportajul liric, poezia evenimențialului cotidian, de o părelnică banalitate, tehnica punerii în valoare a amănuntului semnificativ, revelator, prin mijloace de expresie (în mod surprinzător!) comune și poeziei moderniste de notație și atmosferă. Adoptând o asemenea formulă poetică, foarte adecvată notelor definitorii ale talentului său
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]