822 matches
-
în brațe cartea/ singurătatea/ lumina ei ca nisipul/ privind în neliniște// mă așez în genunchi/ lipindu-mi obrazul/ de cuvinte/ sărut în gând muritoarea mână/ care a scris nerăsplătită/ singură" (duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de apoi/ în care cred" (in). O precipitare de senzații domoale trădează starea antecontemplativă, virtualitatea sa melancolică sugerînd configurarea unui destin: "zeul sevei// un miros de pânză
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
să se înfrupte din ele pe săturate...Sfârșitul mesei a adus și voia bună...Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte în palme și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni! Treziți vă! Ia te uită la ei. Parcă așteaptă să plece la cătănie. Imi țiuie urechile de atâta liniște
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și ne spui și nouă povestea ceea cu visul tău din tinerețe, Pâcule - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Sigur ni-l spune. Il cunosc după cum duce luleaua la gură - l-a ambiționat indirect Hliboceanu. Cu o mutră evlavioasă, Pâcu a gustat din nou din ulcică și, după ce a slobozit un nor de fum din lulea, a prins a vorbi pe neașteptate: Eu vă întreb cine n-o visat sau nu visează chiar și cu ochii deschiși? Toată lumea o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mă pot bucura pe urmă cu adevărat că nu mă mai doare și nu mă mai ustură... MAVRICHIE: Cată-și treaba, Sisoe! Păi n-o știu eu pe dumneaei? Sau socoți că ești primul care o zgândără? Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea unui blid gol al cuviosului. Nu-i chip, Sisoe! Asta nici n-ar putea să te-nțepe, că are acul bont și-n loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se terminară urșii din primul car, veni la rând cel de al doilea. În scurtă vreme se goli și acesta. Mulțumiți, păpăuțenii plecau, apoi, spre casele lor, mai privind, din când în când, în urmă, așteptând, de la moș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că nici nu mai știe dă ea d-atâta muncă și că și-a uitat dă treaba asta, la câte daraveri are pă capu' ei. Fi-i-ar capu' al... Ptiu', că iară mă ispitește necuratu'", încheie plin de o evlavioasă vigilență Pe Petrică îl durea fix în cot, ca să nu zicem în altă parte, de problemele de serviciu ale domnului Tăsică. Altele erau chestiunile care-l ardeau pe el. Dar trebuia să procedeze cu tact, făcând niscaiva conversație. Așa că aruncă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aveai de unde s-o știi, bănuiam, Părințele, așa că am dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei, Își bătea cele cinci fiice cu cureaua, cât de des și cât de evlavios putea. Iar bătrânul Simon Klein din Lerchenfeldstraße, care repara orice, de la ceasuri deșteptătoare, contoare de gaz, aparate de fotografiat, până la pompe de apă și pianine mecanice, avea o fată care lucra la o pensiune condusă de aceeași persoană care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și, totuși, când mă uit afară, observ că plaja fojgăie deja de omenire. Priveliștea mi se pare uluitoare, ținând cont de ora atât de matinală, mai ales că e sâmbătă și mă așteptam ca orașul să fie cuprins de atmosfera evlavioasă și solemnă a Sabatului. Cu toate astea, mulțimea de evrei se arată a fi - din nou! - voioasă. Îmi studiez mădularul la lumina puternică a zilei și - din nou - sunt copleșit de spaimă când constat că pare să fie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care ți le iei ziua-n amiaza mare, dar atîta vreme cît ai posibilitatea de a visa cu ochii deschiși există o șansă de a-ți dezvolta, cu timpul, Însușirile la care visezi. Același lucru se-ntîmplă și cu oamenii evlavioși: tot repetînd, zilnic, niște vorbe adesea goale, ajung să-și formeze, treptat, o deprindere, un soi de sediment depus fără știrea lor pe fundul sufletului - pînă cînd Într-o bună zi, spre mirarea lor, se pomenesc acționînd potrivit unor norme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aveai de unde s-o știi, bănuiam, Părințele, așa că am dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și mămăliguță, apoi a urmat felul doi: jumări scoase din chiupul cu untură, Înfierbântate și bine fixate Într-un scrob galben-portocaliu, mujdei de usturoi frecat cu undilemn și „harbujăi muraț”. Era Lăsatul Secului, Începea postul Paștelui și bunica Ileana, fire evlavioasă ținea cu sfințenie la toate „celi sfinti”. Cei mari trecuseră de multă vreme peste mâncare, erau la amintiri și amintiri picante din tinerețile lor, când bunicu’, om harnic cu fire veselă și iubitor de petreceri, ordonă: Hai, clanet! Ionel care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
picioare, ați tocat nervii pământului, ați spurcat fântânile, ați pârjolit cimitirele și, deodată, vi s-a făcut de pocăință, așa cum ți se face de o futută dimineața pe nepișate! Bă, cu mine nu vă merge! Am mai văzut eu mecle evlavioase ca ale voastre! Nu sunteți primii! Vouă vi se scoală pula și în biserică, derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însă nu știm de unde este. Omul a răspuns și le-a zis: Asta e chiar de mirare: că voi nu știți de unde este, dar mie mi-a deschis ochii. știm că Dumnezeu nu dă ascultare păcătoșilor; dacă însă cineva este evlavios (theosebes) și face voia Sa, aceluia îi dă ascultare. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, nu putea să facă nimic. Scurt și atotcuprinzător! III Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și norocul fiecăruia -, mai ales ce nemulțumiri provocasem în ultima zi sau, dacă nu era sigur că Dumnezeu îl ascultase cu o zi înainte, relua și oful din acea zi. Îl ruga, evlavios, pe Dumnezeu, să intervină urgent pentru a-l aduce pe calea ce bună pe cel care călcase strâmb, "pentru că numai Tu, Doamne, mai poți repara ceva în sufletul acestui păcătos". Brusc, spre final, glasul său era aproape un tunet. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe colo, și nu oricum, ci, din câte am priceput, era într-o stare de mare mulțumire sufletească. Preotul Alexa era om cu suflet ales. Deși era însurat, avea și copii, iată că își făcea timp și pentru o doamnă evlavioasă care, luată de grijile mari ale copiilor de la școală, nu putea ajunge la biserică, și tocmai de aceea îi vorbea despre cele sfinte când și pe unde putea. Adevărul este că eram un pic invidios pe doamna, așa că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
explicat mama, că nenea Vasile Potop a fost un vecin bun, săritor și civilizat, că era singurul vecin care spunea, din inimă, și săru' mâna la doamne, și, cu siguranță, pentru a răsplăti toate acestea, și eu mă voi comporta evlavios, mergând în urma carului mortuar. Eu, sincer să fiu, cunoscându-l pe vecinul Vasile Potop din caracterizările de seară/noapte ale soției sale, am crezut că este vorba despre un alt Vasile Potop care a murit, dar tata m-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
FĂLOSUL S-a întâmplat între doi prieteni din Cristinești. Cei doi erau parteneri de table, plimbări prin sat, la câte o bere, la magazin sau la biserică. Pe unul îl chema Fănică, pe celălalt Costică. Când treceau pe lângă biserică, Fănică evlavios, așa se credea el, își făcea cruce, iar Costică nu. Într-o bună zi, după ce au jucat câteva partide cu table, au hotărât să meargă afară din sat la o plimbare la câmp înspre Bașiu. La un moment dat Fănică
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea..." (Vezi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
făcut o invidiabilă carieră...), sînt După furtună, sau Puțină metafizică și astronomie. După furtună pare scrisă în cheia romantismului minor, în stare să se uimească din orice, și să verse la metafore cu nemiluita. Asta, de n-ar fi găini evlavioase care păzesc cancelariile mănăstirilor, iar cavalerii n-ar înnopta în copaci. După principiile prozei fantastice, ascunzînd în fibrele ei o bortă pe care n-o sesizezi, la un moment dat ceva se dereglează și nu se mai drege. Un regim
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
lui Cristos, mormânt gol. Căci Cristos este în „a treia zi” a veșniciei, și întru „cele de sus” ale gloriei lui Dumnezeu, soarele fără apus al zilei și luminii nesfârșite. „Mergeți și spuneți... A înviat din morți”. Nu numai femeile evlavioase, dar și apostolii au ascultat de această poruncă peste care stă acel cuvânt: „Așadar, mergeți și faceți ucenici din toate națiunile” (Mt 28,19). Vestirea apostolilor, cu entuziasmul și îndrăzneala lor, este de neconceput fără un contact real al lor
Fiecare eveniment din viaţa lui Isus nu este decât împlinire a cuvântului Scripturii - Scrisoarea pastorală de Paşte a ÎPS Ioan Robu () [Corola-journal/Journalistic/70241_a_71566]
-
Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele./ Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din săptămână,/ Ei așteptau să prindă ulcioarele smântână, Evlavioși, cu gândul la bucile nevestei./ Femeile spre toamnă le da țâțele-n lapte,/ În vaci creșteau vițeii și în găine ouă,/ Iar uneori venită în tindă peste noapte/ Năștea și Preacurata printre balerci și rouă" (Strămoșească, vol. Versuri, 1970). Poemul
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror obiect este propria pictură. Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire orgolioasă de rău-augur, nici un artist sigur pe el nepierzîndu-și vremea cu antologarea banalităților prețioase pe care contemporanii le-au spus
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]