134 matches
-
vechi și influente viziuni de tip sistemic asupra omului, societății și istoriei. Cu toate că e întâlnit încă din Antichitate, de-abia în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea joacă rol de far călăuzitor în gândirea istorică, filosofică și socială. Evoluționiștii consideră că în spatele schimbărilor stau legi universale ce pot fi descoperite. Pentru Comte, schimbarea urmează calea legii naturale a progresului spre perfecțiune. Postulatul fundamental al acestei perspective este schimbare = creștere. Cu alte cuvinte, societățile se dezvoltă, ajung la o perioadă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cu care sunt comparate. Viața înseamnă armonie perfectă. De aici derivă în mare parte logica asumpțiilor vezi pentru comentarii și taxonomii asemănătoare Smith (1973:26-9) sau Sztompka (1993:100-12) la care subscriu într-o măsură mai mare sau mai mică evoluționiștii: a) Organicism societatea este un organism ale cărui părți se află în relație și care joacă roluri și funcții specifice în scopul prezervării și continuării "existenței" sale. b) Holism obiectul schimbării este societatea ca întreg, și nu părțile sale. Orice
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
problema existenței lui Dumnezeu și la cea a nemuririi, știința preia pînă la urmă ceea ce pînă acum reprezenta proprietatea centrală a teologiei. Iar dacă teologii vor încerca în continuare să separe știința de religie, ei vor afecta grav religia însăși. Evoluționiștii secolului al XX-lea se arătau și ei convinși de existența unei forțe cosmice nefizice care ghidează evoluția, fie că o numeau "aristogeneză" (Henry Osborn), "elan vital" (Henri Bergson) sau "energie radială" (Pierre Teilhard de Chardin). Numai că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
econometriei și a unor noi tehnici statistice, de la care știința economică a așteptat foarte mult. Dar problemele pe care le comportă evaluarea, compararea și rafinarea teoriilor economice de bază s-au dovedit în continuare greu de rezolvat. Economiștii "instituționaliști", sau "evoluționiști" formează o altă școală contemporană principală, înscriindu-se pe linia vechii școli istorice germane (secolul al XIX-lea). Opera lui Thorstein Veblen este un bun exemplu de critică instituțională la adresa teoriei economice dominante. Instituționaliștii consideră că se poate obține mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu o comunitate de milioane de persoane. Împăcăm astfel logica marilor populații cu cea primitivă a creierului nostru „bârfitor”. Concluzie Presa people exploatează o tendință de bază a ființei umane, nevoia de a auzi și de a colporta bârfe. Psihologii evoluționiști consideră că instinctul de a bârfi este mai mult decât un detaliu de suprafață al psihologiei noastre: este de fapt baza primelor societăți. Faptul că suntem din ce în ce mai mult în căutarea unor mijloace de satisfacere a instinctului prin intermediul presei people arată
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
aceasta pe Guyau cu Problemele esteticii contemporane și Arta din punct de vedere sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta drept un joc, un divertisment futil, un spectacol al facultăților reprezentative, evoluționiștii înțeleg arta ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru artă, care proclamă "decorul ca ultimul cuvânt în artă"109, evoluționiștii postulează o teorie a artei destinată omului, prin care arta devine o expresie a vieții psihice și sociale, idealiștii consideră teoria artei pentru Dumnezeu, "Arta pentru Dumnezeu" ("l'art pour Dieu"), unde arta ajunge cult al artei și ea "relevă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fericită de linii, de forme, de culori sau de sonuri; trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește "atribuirea estetică" ("l'appropriation esthétique"), gustul, "numai să fie semnificativ, simbolic". Teoria evoluționiștilor preconizează "un fel de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital" fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Faptul nu trebuie să ne surprindă dacă ne gândim că o sută de ani mai târziu Karl Popper, un cunoscut filozof al științei, va contesta pe temeiuri asemănătoare calitatea științifică a explicației propuse în Originea speciilor. Darwin și mai târziu evoluționiștii darwiniști au resimțit din plin consecințele evaluării unei teorii care explică fapte ale istoriei naturale în lumina unor reprezentări de excelență științifică inspirate de teoriile științei matematice și experimentale ale naturii. Se știe că astronomul John Herschel, cunoscut și drept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar fi întâmplarea oarbă. Cât de inadecvată ar fi fost această presupunere care susținea judecata lui Herschel, ea merită menționată deoarece atrage atenția asupra așteptărilor multor cercetători ai naturii de la mijlocul secolului al XIX-lea și de mai târziu. Cercetători evoluționiști contemporani au formulat diferite reflecții asupra surselor și substratului unor asemenea reticențe. Niles Eldrege, bunăoară, atrăgea atenția asupra contrastului dintre explicațiile fizice prin particule și forțe, care fac apel la un transfer de materie-energie sau la alte forme de interacțiune
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prin acceptarea pe scară largă a sintezei înfăptuite în anii ’30-’40 ai secolului trecut, dar și cu unele supoziții acceptate de Darwin însuși. Ce i drept, în scrieri ale lui Eldrege sau Gould accentul cade pe distanțarea critică față de evoluționiștii „genocentriști“, cum sunt John Maynard Smith sau Richard Dawkins, pe care ei îi numesc „darwiniști fundamentaliști“ sau „ultradarwiniști“. Gould a revenit de multe ori asupra observației că există deosebiri semnificative între poziția acestora și cea a autorului Originii speciilor. Fundamentaliștii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
M.F.] fac abstracție de prezența lui Dumnezeu în creație și de chipul lui Dumnezeu din om, fiindcă Dumnezeu a fost transformat într-o Ființă nemișcată, care rămâne total exterioară lumii naturale“. Din perspectiva creștinismului ortodox, disputele interminabile dintre creaționiști și evoluționiști sunt lipsite de însemnătate din punct de vedere spiritual. Atât respingerea evoluționismului de pe poziții creaționiste, cât și preocuparea pentru trasarea unei granițe menite să despartă știința naturii, ca exercițiu al rațiunii, de credința religioasă vor apărea drept străduințe care nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu privire la caracterul aleatoriu, nedirecționat al evoluției. Este un program de cercetare a evoluției inspirat de o filozofie a progresului, și anume de afirmarea existenței unei forțe sau tendințe interne care conduce orice linie filogenetică spre o perfecțiune crescândă. Înclinația multor evoluționiști de a considera transformarea speciilor și tendința spre perfecționare drept inseparabile a făcut din ortogeneză una din cele mai populare teorii nondarwiniene a evoluției. Adepții ortogenezei au fost multă vreme cei mai hotărâți adversari ai concepției lui Darwin cu privire la direcția
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
să fie un progres este doar un produs secundar al schimbărilor care au avut loc prin selecția naturală“. Neolamarckismul a reprezentat o altă orientare evoluționistă antidarwinistă. În mod firesc, reluarea într-o formă modificată a ideilor lui Lamarck de către biologi evoluționiști a exercitat o influență mai puternică în Franța. În afara unor obiecții plauzibile care puteau fi formulate împotriva acceptării selecției naturale drept mecanism principal al evoluției, s-a remarcat că un rol în dezvoltarea neolamarckismului în Franța l-a jucat, îndeosebi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de acord că transformări de o asemenea amploare cum este tranziția de la reptile la păsări sau de la maimuțe antropoide la om nu ar putea fi explicate prin acumularea treptată a unor variații mici. Chiar dacă de Vries și alți saltaționiști erau evoluționiști și se prezentau drept urmași ai lui Darwin, teoria lor asupra mecanismelor evoluției era cu totul diferită de cea care a fost formulată în Originea speciilor. Orientarea saltaționistă a exercitat o puternică influență, îndeosebi în primul deceniu al secolului trecut
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
infirmate. Este la latitudinea noastră să acceptăm sau să respingem asemenea răspunsuri; de o cunoaștere comparabilă cu cea la care putem accede cu privire la afirmații ce pot fi supuse controlului faptelor nu poate fi însă vorba, în acest caz. Pentru un evoluționist nu este nimic mai firesc decât să admită că orice întrebări cu privire la absolut, la necondiționat depășesc capacitățile rațiunii omenești. O asemenea concluzie poate fi resimțită drept dură, dar Darwin credea că gândirea clară și consecventă o impune: „Nu pot pretinde
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cred sunt totuși capabili să cerceteze natura cu „exactitate satisfăcătoare“, autoarea justifică, totodată, scepticismul deplin față de orice concluzii ale cercetării naturii care ar contrazice mesajul cosmologic al Bibliei. Este cazul rezultatelor cercetărilor lui Darwin și ale altor oameni de știință evoluționiști. Numai prin lucrarea Spiritului Sfânt se poate ajunge la adevăr „fie că adevărul este găsit în natură sau în Scriptură. Trebuie creștinii să aibă încredere în toate descoperirile științei secularizate? Evident, nu. Trebuie să examinăm lucrurile cu atenție pentru a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
română. Concepția creaționistă „în toate subiectele mai importante referitoare la origini“ este opusă de Morris celei evoluționiste. În Cuvântul înainte al primei ediții a lucrării menționate se pretinde că punctul de vedere creaționist are „o bază strict științifică“, iar cel evoluționist „este inamicul unei societăți sănătoase și adevăratei științe“. Iar în Cuvântul înainte la ediția a doua se afirmă că „fiecare nouă descoperire sau analiză contribuie la slăbirea cauzei evoluției și la consolidarea cauzei creației“. Morris nu este de acord că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mărturisește de altfel fără echivoc: „Un Dumnezeu care nu poate face nici o diferență în această lume și despre care nu putem ști nimic nu are nici o importanță pentru noi.“ Este semnificativ că, în discuția pe marginea cărții lui Johnson, gânditori evoluționiști ca Stephen Jay Gould și Michael Ruse au atras atenția tocmai asupra faptului că există înțelegeri ale teismului care nu sunt incompatibile cu știința darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
gânditori evoluționiști ca Stephen Jay Gould și Michael Ruse au atras atenția tocmai asupra faptului că există înțelegeri ale teismului care nu sunt incompatibile cu știința darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază ateismul, sunt, desigur, concepții diametral opuse asupra
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aproape de noi, a lui K. Popper și J.C. Eccles); natura umană a filosofilor Areopagului nu este natura umană apărată în fața lor de apostolul Paul; natura umană a unui determinist nu este aceea a apărătorilor liberului arbitru; natura umană a unui evoluționist nu este aceea a unui creaționist. Însă, lăsând la o parte toate aceste neajunsuri, chiar dacă ar fi să cunoaștem, dincolo de orice controversă, esența naturii umane, tot nu am fi în stare să aflăm o temelie rațională a valorilor noastre. Și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează din plin. Minciunile, spune el, sînt "progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii cu mai multă eficiență decît înainte; de ce, atunci, considerăm această abilitate ca fiind condamnabilă? În plus, atitudinea dezaprobatoare față de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
c] oamenii posed] un simț moral autentic și capacitatea de a distinge între bine și r]u. Acesta este aspectul care îi motiveaz]. S] analiz]m acum aspectele științifice. Începem cu concepțiile legate de cooperare sau altruism, cum o numesc evoluționiștii din ziua de azi care studiaz] comportamentul social (așa-numiții „socio-biologi”) (Wilson, 1975; Dawkins, 1976). Subliniez faptul c] nu este vorba despre bun]tatea dezinteresat] - adic] despre altruism în sens propriu sau despre altruismul de tip Maica Tereza, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai frapant exemplu este acela al insectelor sociale: unele femele își consacr] întreaga viat] îngrijirii progeniturilor, f]r] a avea o viat] proprie (Hamilton, 1964a,b). Printre organismele mai apropiate de al nostru, exist] unul caracterizat printr-un mare „altruism” evoluționist (Trivers, 1971). Familia canin] se bazeaz] foarte mult pe cooperare în ceea ce privește hrană, aceasta fiind alocat] în întregime femelelor cu pui. Evident, oamenii sunt animale care au nevoie de acest „altruism” biologic și care se pricep foarte bine în a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
biologie, ca și în jocul de șah, timpul și eficiența sunt elemente valoroase. Trebuie s] cooper]m și, în același timp, s] ne tr]im viața.) Care este natura acestor gânduri cu privire la nevoia de a coopera? Poziția final] a biologilor evoluționiști din ziua de azi sugereaz] c] aceste gânduri nu sunt altceva decât credințele legate de obligația de a ajuta. Cu alte cuvinte, pentru a deveni „altruiști” natură ne-a f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]