1,940 matches
-
adolescența - fiind știut că reprezintă perioada în care senzațiile și percepțiile se acutizează. Ființa, indiferent de sex, aflată în plină metamorfoză, se confruntă brusc cu un univers complex ce-i este ostil. Exaltarea accelerată și de conștientizarea eului și de exacerbarea spiritului critic se potențează deopotrivă prin dorințe contradictorii de emancipare, dar și de afecțiune, de protecție. Favorizată de soartă, Sofia Coppola și-a pierdut inocența atunci cînd - înlocuind-o pe Winona Ryder accidentată - mass-media a atacat-o spunînd că a
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
a cărui cronică, pe jumătate mondenă, pe jumătate fictivă, a făcut-o, cu un devotament profund, vreme de mai multe decenii. Dacă în compoziții este instabil, de multe ori redundant, mai mereu tributar unor modele și plasat în exterior prin exacerbarea îndemînării tehnice, în ansamblu Eustațiu Stoenescu are ceva dintr-un tratat enciclopedic. Cumulînd cunoștințe, experiență, un talent nativ poate de multe ori excesiv și o putere de muncă impresionantă, el este un artist care nu intră neapărat în top și
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
a trecut nu fără folos chiar autorul. De aceea, n are țesătură rară, prin care moderniștii ar putea croșeta cu materialul propriu și despre realismul fantastic, dislocările personagiale, confuzia de planuri existențiale, plasate unde nu te aștepți, în vis, despre exacerbarea, desigur, la maximul imaginarului, al căutării neliniștite a eu-ului, a cazurilor deliberat bolnave de politică (aici, în roman, doar întâmplător se gă sesc conștiințe mărturisitoare, asaltate direct sau indirect de unii, de alții, dar, cu precădere, de către autor). Deci
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
uitați, mai ales după ce veți parcurge următoarele rânduri. M-am luptat cu mine pentru a vă livra un text aparte, dar în același timp util, care să vă capteze atenția. Mi s-a spus să exagerez. Mi s-a sugerat exacerbarea, fastul, pomposul. Le-am refuzat, optând pentru simplitate: dacă un loc îți place din prima, te vei întoarce. Dacă te dezamăgește în raport cu informația pe care o ai de dinainte de a-l vedea, atunci cu siguranță nu vei mai călca acolo
ABOUT TUBE'S CHEMICALS... [Corola-blog/BlogPost/98716_a_100008]
-
sau neputință; - pierdere de interes sau plăcere pentru hobby-uri sau activitățile obișnuite, inclusiv pentru sex; - energie scazută, oboseală, senzație de “încetineală”; - capacitate de concentrare redusă sau dificultate în luarea deciziilor; - probleme de somn: insomnii sau, dimpotrivă, somnolență; - dispariția sau exacerbarea poftei de mâncare; - gânduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar; - neliniște sau iritabilitate; - stimă de sine scazută; - probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburări digestive, dureri cronice care nu răspund la tratamentele de rutina. Cum îi convingem
Depresia este o boală și… da, te poate lovi chiar și pe tine! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20281_a_21606]
-
generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și de armonizare a întregului în cel mai coerent spectacol vizual. Luat în parte, fiecare amănunt cromatic are propria lui expresie și propriul lui destin, după cum privit în context el nu este decît material constitutiv pentru un
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
geneza a ceea ce mai tîrziu am diagnosticat drept barocul fascisto-comunist." (p. 5) Despre corespondența subterană dintre cele două totalitarisme, Monica Lovinescu nu avea nici un dubiu. Le privea ca pe fețele aceleiași monede și ca pe laturile aceluiași fenomen. Fiecare presupunea exacerbarea unei părți în defavoarea celeilalte, mergîndu-se pînă la încercarea desființării uneia din ele. De pildă, fascismul este, pentru Monica Lovinescu, o reacție exacerbată a particularului contra universalului, adică a naționalului contra internaționalului, și tocmai de aceea el nu poate fi înțeles
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
aceeași stare sufletească și, din toate acestea, se degajă o senzație de reconfortare care compensează micșorarea inițială" (Durkheim,1995: 367) Doliul este, așadar, o strategie a comunității prin care individul își recapă încrederea în forța grupului de a absorbi răul. Exacerbarea violenței e forma prin care societatea își dovedește puterea, coeziunea și capacitatea de a respinge "ofensa socială" reprezentată de orice diminuare a componenței sau consistenței sale. Viața spirituală se alimentează prin preluarea miturilor ori a simbolurilor și integrarea lor în cadrul
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
indiscutabilă profunzime și putere de vibrație, a făcut-o cu un profesionalism fără egal vreme de mai multe decenii. Dacă în compoziții este foarte mobil, de multe ori surprinzător, invocînd implicit diverse modele istorice și plasîndu-se voluntar în exterior prin exacerbarea îndemînării tehnice și a posibilității de a face orice, în ansamblu Eustațiu Stoenescu are ceva dintr-un tratat enciclopedic. Cumulînd cunoștințe, experiență, un talent nativ poate de multe ori excesiv și o putere de muncă impresionantă, el este un artist
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
voluptate, spre plăcerile intense, mari, pînă la dezastru...” Prin urmare, traversarea infernului, asumarea răului sînt pentru el cele două căi care duc spre cunoașterea de sine și spre mîntuire. Poemul nu poate deveni rugăciune decît după ce autorul lui a cunoscut exacerbarea simțurilor, trăind într-o realitate înșelătoare de umbre și lumini. „Cine trăiește acum seamănă cu uriașa mea lehamite/ contemplativii plecînd/ au rămas să ne privească gropile/ dragostea murind/ face azi ultima mărturisire/ că nu ea, că nu ea...” Poetul nu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existenței, stabilității și continuității societăților statale din cauza transformării grupurilor infracționale primitive de tip mafiot în adevărate întreprinderi criminale, cu scopul de a se opune autorităților statale și de a teroriza întreaga comunitate prin exacerbarea violenței, diversificării modurilor de operare, a diversificării structurilor de tip criminal și comiterea de infracțiuni din aproape întregul spectru al infracționalității”. Aceasta reproduce cuvînt cu cuvînt, fără să citeze, prima frază din studiul Lupta societății organizate împotriva criminalității organizate publicat
Procurorul general al României, Codruța Kovesi, acuzată de plagiat () [Corola-journal/Journalistic/44768_a_46093]
-
a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
menține veșnic, agonic între viață și moarte, tristețe și bucurie, cuvânt și tăcere. Tăcerea nu este absența cuvântului, ci matca lui, leagănul în care acesta doarme pentru a prinde puteri. Absența este plenitudinară, un focar de posibilități. Tăcerea este o exacerbare a lucru-lui care se tace. Jean-Pierre Richard făcea o remarcă interesantă: "Orice exprimare este și o minimalizare, Baudelaire spune o prostituare a lucrului exprimat; și orice strălucire, orice abur, orice semn din partea obiectului va putea să-și atragă învinuirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scuipaseră...îi puseseră spini...ca și Fiului...și ei...deodată cu unicul, cu minunatul!”, este o exagerare, o comparație blasfemitoare. Pasiunea unei plăceri, suferința unei voluptăți, în fond, pot fi comparate cu actul sacrificiului suprem în sens absolut?!. Este o exacerbare a ego-ului: “Calomnia și batjocura o însemnau printr-un martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care „a avut norocul” (precizează el, autoironic!) să-l cunoască la timp! Deși ajuns oarecum la „vârsta filosofiei”, înclină mai mult spre un hedonism păgân venind de undeva din lumea greco-latină. Hedonismul ar fi, spune P.H.L., un fel de exacerbare a plăcerii, ce nu exclude, totuși, un anume control rațional, astfel încât plăcerea să nu fie urmată de neplăcere. Ar fi cel mai la îndemână și mai „comod” principiu. Să văd mai departe dacă Profesorul își simplifică existența atât de ușor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
anexă la epilog, eseul Însemnări pentru un Tratat de cocotologie 1, căruia i se adaugă un apendice și 5 desene. Romanul este o critică severă la adresa ideilor din vremea lui Miguel de Unamuno: ameliorarea speciei umane prin procrearea geniilor și exacerbarea valențelor științei pozitiviste, sociologia pedagogică. Ideile care străbat romanul de la început până la sfârșit, într-o manieră ironică, sunt foarte actuale. Tema de inginerie genetică, întreținută cu cercetări pentru ameliorarea speciei, este translată, într-o cheie parodică, cu ambiție de pregătire
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu doctrinele evoluționiste din epocă și înțelegând determinismul biologic, dar mai ales în calitatea sa de profesor care înțelege rolul educației în formarea omului ca ființă socială, autorul apelează la ironie și critică știința pozitivă, pedagogia pseudoștiințifică, denunțând abuzurile pozitivismului, exacerbarea rațiunii și a logicii în demonstrarea unor lucruri observabile. Critica lumii pedagogice poate fi înțeleasă numai dacă cunoaștem itinerariul spiritual al lui Unamuno. De la lecturile "pozitive" din anii tinereții (A. Comte, H. Spencer, Ch. Darwin, Fechner), la criza religioasă ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
le este cultura! De atâta “cultură” au uitat să și vorbească. Comunică între ei monosilabic, prin onomatopee sau prin răgete. S-a ajuns în acest stadiu prin acea metodă care nu dă greș niciodată. Socio-psihologii susțin unanim teoria potrivit căreia exacerbarea simțurilor îl face pe om un animal primejdios pentru societate. Dacă la aceasta adaugăm trufia și prostia, deja s-a conturat profilul unui exponent stradal contemporan de tip vandal sau de penitenciar. Într-un interviu acordat postului de televiziune “Antena
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un eseu ce poate schimba câteva idei într-o mulțime de cititori. Învățământul are, pe lângă rolul de a forma, și pe cel de a conserva. O parte din discuțiile despre lipsa efectelor sociale ale anumitor forme de învățământ este datorată exacerbării pragmatismului. Nu cunoaștem îndeajuns consecințele acestor "gesturi didactice" pentru a da sentințe absolute. E o scuză? Poate! Dar dacă nu e? Tendința actuală a Occidentului în domeniul învățământului și a cercetării este orientarea spre interdisciplinaritate. Dar interdisciplinaritatea înseamnă de fapt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și de armonizare a întregului într-un spectacol vizual de maximă coerență. Luat în parte, fiecare amănunt cromatic are propria lui expresie și propriul lui destin, după cum privit în context el nu este decît material de construcție
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
moștenitorul prezumtiv al lui Ceaușescu, încă din vremea trecutului regim, societatea civilă nu a putut să-i opună decât individualități, provenite în genere dintre intelectualii marginalizați anterior. în România, spre deosebire de alte foste "țări ale lagărului", nu a fost posibilă - datorită exacerbării dictaturii comuniste de tip stalinist - constituirea unei rezistențe, cât de cât, organizate, premisă a trecerii reale a puterii, într-o situație revoluționară, de la elita "militarizată" la societatea civilă. încercările individuale de deschidere spre "normalizare" au fost - în situația dată - stopate
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
de generații la capătul căruia cei de astăzi ar putea să încerce vreun sentiment de mîndrie sau demnitate. În al treilea rînd, comunismul nu numai că nu a înăbușit naționalismele locale, ci le-a întărit și mai mult, dovadă fiind exacerbarea conștiinței naționale în țările amintite deja. Iar unul din elementele-cheie în cursul procesului de învîrtoșare naționalistă este ritualul reînhumării înaintașilor: reînhumarea generalului Wladislaw Sikorski în Varșovia în 1993, reînmormîntarea lui Imre Nagy la Budapesta în 1989, reînhumarea episcopului greco-catolic Inochenție
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
termeni reali: pericolul unei Europe care va face jocul intereselor unei singure țări, cu pretenție - dar nu și cu legitimitate -imperială. în fața acestei primejdii a lezării intereselor naționale, care, iată, în zilele noastre se vede camuflată mediatic, de pildă, de exacerbarea pericolului terorismului internațional, există totuși, din fericire, și intelectuali europeni conștienți de situația geopolitică reală. Chiar dacă Europa nu se află astăzi în pragul unui război mondial, cum era spre sfârșitul anilor '30, să ne amintim că nu altfel au reacționat
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]