82 matches
-
mea de cuvânt; parcă aș avea grenade și bombe În gură. (joi) Colegul meu Simca Moise doarme În patul aflat În continuarea patului meu; este un pistruiat rotofei cu strungăreață, inteligent și cult. L-a debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care ies doi stâlpi groși, picioare de elefant, grăsimea se răsfrânge În cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am terminat de citit Shakespeare. Sunt ca și renăscut. Dar cearcăne vinete se lățesc sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi străbat corneea Într-un păienjeniș Îngrijorător. Am senzația unui om bolnav, mă simt Îmbătrânit, obosit. O transpirație extrem de iute exală de sub subțiorile mele, de acolo de unde mi-au fost smulse aripile. „Am fost furat de partea mea Îngerească“, Îi spun lui Bazil, „de aceea mă mișc stingher printre voi, nu-mi găsesc locul. Sunt incomod și vă sfârtec cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frământă ideea că ea se manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceilalți. Eu aș prefera varianta asta. — Inteligent, spuse Beth. Dar, ca de obicei, ne gândim numai la noi. Ființa asta s-ar putea să nu ne facă nimic rău În mod direct. Aha, făcu Barnes. — Ar putea pur și simplu exala o toxină care să ucidă cloroplastele, astfel Încât plantele să nu mai poată converti lumina solară. Ca urmare, toate plantele de pe Pământ ar muri și, În consecință, viața ar dispărea de pe Pământ. — Aha, făcu din nou Barnes. Știți, spuse Norman, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Are fețe de iarnă și de vară pentru canapele, pe care le schimbă exact la momentul potrivit din an, iar de curând a aranjat toate fotografiile de familie În albume capitonate care se află pe măsuța pentru cafea din sufragerie, exalând arome suave de piele și mulțumire. Ultima dată când am Întrebat-o pe Janine cu ce se mai ocupă, mi-a răspuns: „Ei, știi tu, cu olăritul“. Nu, nu știu. Olăritul și eu nu cred că am făcut cunoștință. Janine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conținutul acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor microorganisme. Pe timp secetos, bobițele se usucă, semințele ies în evidență, iar ciorchinii distruși în totalitate exală un miros de mucegai. În toamnele ploioase, bobițele atacate de Oidium sunt supuse infecțiilor cu Botrytis fuckeliana, pagubele putând fi foarte mari. Spre toamnă, pe pâsla miceliană și pe organele parazitate se constată uneori prezența cleistoteciilor care apar ca niște
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
stimuli care exprimă mirosuri etc. În contextele de mai jos, Grezka (2009: 39) arată că verbul sentir 'a simți' are trei utilizări în funcție de natura semantică a argumentului selectat: (a) J'ouvrais grand les narines pour sentir ce fameux parfum qu'exale l'orchidée. ' Îmi deschideam larg nările pentru a simți faimosul parfum de orhidee.' (b) On sentait la chaleur du soleil sur notre peau. Simțeam căldura soarelui pe piele.' (c) Je sens un gout de chocolat dans ce gâteau. Simt gust
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
românii sunt cum sunt, săracii își asumă, inerți, sărăcia, iar bogații sunt prostiți de avere, strada arată jalnic, salariile scad și prețurile cresc, guvernul e îngălat, președintele e simultan prea autoritar și prea slab, dominat de umori dezordonate. Majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala, prea mulți gazetari scriu prost, isteric și ieftin, prea mulți români trișează sau fură. Învățământul e mediocru, spitalele sunt în faliment, cârciumile sunt pline. Da, avem oricând suficiente motive de disperare. Dar lehamitea nu e un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mă feresc să-mi apropii gura de fața Aiei. Nu vreau să-i provoc silă. Mi-aduc aminte că, odată, în toiul desfătărilor amoroase cu Corinna, tocmai când ne sărutam mai încleștați, am simțit un damf teribil de hoit. Îl exala chiar gura ei. Nu credeam că amorul poate să miroase atât de urât. Cântece epice De fiecare dată când vrea să mă abată de la gândurile sumbre, Aia începe să cânte cu voce scăzută, acompaniindu-se la flaut sau la fluier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prolixă, plină de vorbe inutile. Zeii invizibili La prânz, ascultam lângă o băltoacă orăcăitul broaștelor și le priveam uimit. Aveau ochi foarte mari, impenetrabili, absolut statici. În jur, totul era neclintit. Nici o mișcare, nici în frunze, nici în apă; balta exala un iz de moarte, amplificat de culoarea speculară. Imaginea broaștelor, a ochilor lor ficși mai ales, se traducea într-o stranie tihnă. Aerul era călduț; totul părea suspendat în suflarea inefabilă a materiei, în ochii broaștelor, în fixitatea de oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
florărie cu vestitele i boschete, Unde cântă-n seri de vară, tarafu i de lăutari Și banchetul se declanșează: „Când în sala cea întinsă, după o cină așa de mare Stau meseni cu cupe pline, balsamate de nectar Ce-l exală vinul viei, de pe coastă înspre soare De pe dealurile -nalte a bătrânului Cotnar. Se goleau cu lăcomie și n curând se umpleau iară Tot cu vinurile fine, nectarii delicioși Se repet câteva serii, ce pe ncet tot se strecoară Iar în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
textul cel mai sacru nu iese de sub această exigență : litera lui, evidența lui concretă oricît de venerabilă este poarta de intrare în straturile sensurilor lui profunde, eliberatoare. Litera, spunea André Scrima, trebuie făcută să își dea duhul 1, să își exale mireasma călăuzitoare. De ce nu s-ar proceda la fel și cu litera modernității noastre laice, fragment din marele text al lumii? Diversitatea religioasă Legată imediat de principiul libertății religioase și de conștiință apare tema diversității religioase, cu abordarea ei modernă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
textul cel mai sacru nu iese de sub această exigență : litera lui, evidența lui concretă oricît de venerabilă este poarta de intrare în straturile sensurilor lui profunde, eliberatoare. Litera, spunea André Scrima, trebuie făcută să își dea duhul 1, să își exale mireasma călăuzitoare. De ce nu s-ar proceda la fel și cu litera modernității noastre laice, fragment din marele text al lumii? Diversitatea religioasă Legată imediat de principiul libertății religioase și de conștiință apare tema diversității religioase, cu abordarea ei modernă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor are forța de a exala convingere, de a impune celorlalți săgețile propriilor lor opinii, de a deschide drumuri prin propriile lor modele. Problema este că nu puține dintre aceste drumuri sunt fundături. Oamenii rămân failibili, oricât de înzestrați ar fi. Chiar și cei deosebit de capabili
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de unde își umpluse cândva pungile de plastic cu bunătăți întremătoare. Coborârea în stradă e din nou, coborâre în infern: Într-un infern din ce în ce mai greu de îndurat. Ochii ei văd grozăvii: morți peste tot, unii sfâșiați de animale, alții în putrefacție, exalând mirosuri care prăbușesc orice verticalitate. În magazinul cu pivniță, grozăviile întrec orice imaginație. Mirosul e înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine, scoasă din magazin de soțul ei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mult un peisaj decât un portret; o arăta mulțumită în mijlocul familiei și-al îngrijitei ei grădini de suburbie pariziană. Mesajele scrise însă lăsau să răzbată printre rânduri și-o melancolie casnică, pe fondul căreia decorul floral din poză începea să exale inoportun un discret iz funerar. Și-acum, în sfârșit, prezența fizică avea să... Trezită din reflecție de zgomotul ușii de la intrare, își înecă tracul într-o izbucnire ușor isterică de entuziasm, în care tropăitul tocurilor ascuțite încerca să urce de-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a trăsătură de unire, între două ființe, ca pentru a-și feri capul și coada de contopirea în nedistincția mijlocului și a și le reașeza la distanța cuvenită, dătătoare lucrurilor de măsura-i. Și mai învățase pe propria-i piele exalând delicate parfumuri egiptene de nemurire că, la dulcele venin cu care-și imobilizează prada, nu există alt remediu decât găzduirea și copleșirea turbulentului oaspete cu toate darurile ospeției, până ce se ghiftuiește într-atât încât să plece singur. Spre a-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a light?", îl va întreba, în 1944, Lauren Bacall pe Humphrey Bogart în A avea sau a nu avea. A cere un foc, a duce cu senzualitate țigara la gură, a-i face capătul să scânteieze roșiatic în întuneric, a exala un nor de fum învăluind chipul partenerului au devenit noi gesturi curente în arsenalul seducției. Pentru o femeie, aprinderea unei țigări permitea de asemenea aprinderea dorinței bărbatului... sau a unei alte femei. Prin urmare, în secolul XX, femeia care "aprinde
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sunt arse ca o revanșă simbolică pentru autodafeul nazist drapelele germane. După cum povestește fata, privit de la balconul ei, spectacolul era magnific. Era un minunat "foc al bucuriei". Parcă ar fi fost pus pe foc Hitler însuși, remarcă Micheline: steagurile germane exală o "duhoare infectă". Mareșalul Pétain, cândva adorat, este și el ars simbolic în seara aceea. Pe 20 august 1944, acesta fusese luat cu forța de germani și dus la Belfort, iar apoi la Sigmaringen, în Pădurea Neagră. Puterea rămasă vacantă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar sala se liniștește. Viorelele, înviorate de căldură, exală o adiere înmiresmată care își ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și-au dat seama, din experiența trăită, că: "În momentul când puterea fizică scade, puterea morală crește, ia ființă", după cum scria Flourens. Demnitatea, seninătatea și comoara longevității o aflăm (prin comparație) și în cuvintele longevivului Buffon: "Comparabil glicinei, care nu exală întregul ei parfum decât atunci când se ofilește. Nefiind frumoasă, ea este plină de bunătate." Între problemele vârstei a treia, la loc de frunte continuă să figureze prelungirea vieții active, adică dincolo de viața biologică sau de vârsta anilor, e vorba de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că în adevăr speranțele ce pusese în mine nu au fost amăgite; dar, când mă dusăi la penitenciar ca să intru în posesiunea funcțiunei mele, avui o mare decepțiune. Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul închis si rânced ce se exala din toate părțile, figurile palide și puțin asigurătoare ale deținuților și mai cu samă starea de necurățenie a odăei ce-mi era destinată, îmi făcu cea mai penibilă impresiune. Dar, în sfârșit, îmi luai inima în dinți și, încurajat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceea din Paradis, extatică, ideală, fără descripție, din esențe imateriale, parfumuri, luciri, efluvii și sonuri. Poetul a intuit jubilația sacră, hora elementelor pure, și e întîiul autor de "laude": Cântați, flori, bucuria și lăudați pe Domnul Pe idioma voastră, vă exalați profumul Spre ceruri ca tămâie. Formați sublime-acorduri, Armonie d-arome. Natura este-n nuntă, serbare-universală... De la Lamartine vine groaza de surpare a lumilor, adăugată la poezia gloriei și a melancoliei religioase: Când toate s-ar esmulge din marea încentrare, Ieșind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]