340 matches
-
Aviației Civile de la Băneasa. Aici, în 1946 a efectuat zboruri în scop medical (cură de altitudine cu copii suferinzi de tuse convulsivă). În 1947 și 1948 efectuează cu un aparat Junkers monomotor transporturi de medicamente pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic din Moldova. La 7 februarie 1948 activitatea ei a fost recunoscută de ministrul Sănătății din acea perioadă, Florica Bagdasar, cu care ocazie i s-a repartizat un aparat Fieseler Storch. Cu acest aparat a zburat mai multe luni, însoțind-o
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
autoritățile comuniste ale României care doreau o Biserică Catolică nesubordonată Scaunului Papal de la Vatican. Deși organele de securitate au încercat în aceeași zi să-l împiedice să părăsească satul Butea, autoritățile comuniste declarând comuna Butea ca fiind "contaminată de tifos exantematic" , pr. Petz a reușit să ajungă în aceeași seară la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iași. Ulterior, el a călătorit la București, având o serie de întâlniri cu nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara (9-20 iunie 1950). Nereușind să obțină recunoașterea
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
din Comisia de malarie organizată de academicianul Mihai Ciucă, contribuind la studiul, combaterea și eradicarea malariei în România. A reorganizat activitatea Institutului de Igienă din Iași, contribuind la toate acțiunile de combaterea a unor boli transmisibile în Moldova precum tifosul exantematic, febra recurentă, febra tifoidă, poliomielita, etc. Alături de profesorul Paul Pruteanu a contribuit la formarea studenților și cadrelor de specialitate în domeniile igienei, medicinei preventiva și sănătății publice. Profesorul Cornelson a fost președintele Secției de igienă și sănătate publică a Societății
Dumitru A. Cornelson () [Corola-website/Science/327306_a_328635]
-
și o întâmplare din care vom putea observa că voința lui Dumnezeu a fost alta, într-un caz similar celor două, expuse mai sus. Astfel, „în timpul războiului (al doilea război mondial), la spitalul din Ploiești erau mulți bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtășiți și nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava Cimpoca (de la Schitul Sf. Ioan Botezătorul - Alba Iulia, † 1955) a zis către starețul Mănăstirii Ghighiu: Dacă îmi dați voie, mă duc să împărtășesc bolnavii. Eu nu mă
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Programele muzicale prezentate satisfăceau cele mai exigente pretenții, Dinicu interpreta deopotrivă atât piese din repertoriul clasic, cât și cel de café-concert sau popular. O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Dinicu organizează concerte de binefacere și în spitalele pentru răniți sau bolnavi de tifus exantematic. După război își alcătuiește propriul ansamblu, împreună cu țambalagiul Vasile Budișteanu (tatăl lui Ionel Budișteanu), un virtuoz al acestui instrument. Este epoca de glorie a lui Grigoraș Dinicu și epoca în care arta lui primește recunoaștere internațională. Politicianul Victor Filotti l-
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole în presa vremii, în care a dus o campanie de educare sanitară a populației în ceea ce privește câteva aspecte esențiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli. În anii grei ai anului 1917, când Regele, Guvernul și Parlamentul României se refugiaseră la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
contaminarea cu tifos exantematic și tratarea acestei boli. În anii grei ai anului 1917, când Regele, Guvernul și Parlamentul României se refugiaseră la Iași părăsind Bucureștiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie și inaniție. Din cauza ei, mii de români au murit. Pentru a înțelege amploarea fenomenului, trebuie precizat că în februarie 1917 cele 5.000 de paturi ale spitalelor din Iași găzduiau un număr de 11.000 bolnavi
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
inițiatorii ARLUS-ului. La 6 martie 1945 a fost numit Ministrul Sănătății în guvernul dr. Petru Groza. În această calitate a creat 60 de circumscripții rurale noi, sanatorii, 100 de case de nașteri la țară, a dirijat campanii împotriva tifosului exantematic, a febrei tifoide, a febrei recurente. La 16 iulie 1946 încetează din viață. O placă memorială situată pe imobilul din Strada Speranței 13, București, Sectorul 2, reamintește că aici au locuit dr. Dumitru Bagdasar și dr. Florica Bagdasar.
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
născut la 15 septembrie 1876 la București, și Emanuel (Manoli), născut în 7 octombrie 1885 la Peleș. Wilhelm Kremnitz moare la 31 iulie 1897 la Peleș datorită unei crize cardiace în timp ce-l îngrijea pe prințul moștenitor Ferdinand bolnav de tifos exantematic. În semn de recunoștință a fost înmormântat pe domeniul regal, pe partea Bucegilor dinspre șoseaua Sinaia - Poiana Țapului, în apropiere de cascada Urlătoarea. Recent, mormântul a fost mutat în parcul localității. Deși viața în România îi era asigurată, având o
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
la care au fost supuși: înfometare, frig, privarea de asistență medicală și de sanitație minimală. Lipsa asistenței medicale a dus la situația că în majoritatea cazurilor, cauza decesului era decisă în cancelariile oficiale conform formulei: vara, dizenteria și iarna, tifosul exantematic, ambele boli fiind provocatoare de epidemii și datorate condițiilor dezastruase de sanitație, situație pe care propaganda oficială o atribuia "obiceiurilor insalubre de viață ale romilor". Raportul întocmit la 21 decembrie 1942 de o comisie numită de Inspectoratul General al Jandarmeriei
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
în zilele în care s-a făcut investigația mureau 5-10 romi zilnic. La scurt timp după acest raport, la sfârșitul lui decembrie 1942 a izbucnit între romii de la Covalevca și în împrejurimi (raionul Landau, județul Berezovca) o epidemie de tifos exantematic, culmea fiind atinsă la sfârșitul lunii ianuarie 1943. Situația romilor din această zonă a fost dificilă nu numai din cauza epidemiei, ci și a foamei și frigului, care au făcut numeroase victime. Conform raportului final realizat de Comisia Internațională pentru Studierea
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
feroviar din București și, în final, detașat la Grupul Apărării Dunării. Alături de alți arhitecți și ingineri, a avut misiunea să distrugă podurile în timpul retragerii în Moldova. De asemenea, a construit centre medicale și instalații sanitare, în momentele în care tifosul exantematic făcea ravagii în sânul armatei române. În 1917, s-a alăturat unui batalion de vânători de munte. Retragerea armatei române în Moldova i-a permis să descopere arta țărănească, dar și cea bisericească, din regiuni românești diferite. Având tot timpul
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
creion, drame ale războiului imperialist. Ca și Tonitza care ne-a lăsat cele mai zguduitoare imagini ale suferințelor din timpul primului război mondial, folosind, alături de descrierea directă, procedeele satirei - Bednarik a creat atunci scene cu victime ale foametei și tifosului exantematic, cu invalizi ajunși în revoltătoarea situație de a vinde pe stăzile Iașilor mărgele (...) și prin contrast, aspecte din viața profitorilor războiului”.Petru Comarnescu Lucrări de Ignat Bednarik pot fi văzute în colecțiile și muzeele din România și din străinătate.
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
Davidovici Lazarev și împreună au mărșăluit să pună stăpânire pe provincia Erzerum pe 2 octombrie. Erzerum a fost capturat a doua zi, iar Șelkovnikov a fost declarat guvernator al provinciei. După ocuparea funției de guvernator, s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, decedând pe 10 februarie 1878.
Boris Șelkovnikov () [Corola-website/Science/329597_a_330926]
-
Luptele fraticide au continuat până în 1920, cănd comuniștii au ajuns la putere. În acea perioadă școlile au fost închise, așa că Sergei a fost nevoit să-și continuie studiile acasă. În 1919, datorită lipsei de alimente s-a înbolnăvit de tifos exantematic. Koroliov a continuat să învețe în Odesa la Scoala profesională de Construcții (Stroiprofșcola), unde s-a calificat că tâmplar. Dar el era pasionat de aviație, poate datorită influenței pe care a avut-o asupra lui o demonstrație aeriană, pe care
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
spioană. Maiorul o scoate de acolo și îi dă un bilet de tren pentru a pleca la Mărășești unde era linia frontului. Ea ajunge pe front la compania ei care se lupta cu gerul cumplit (-30 grade) și cu tifosul exantematic. Locotenentul Mănoiu îl roagă pe colonelul Jipa (Cornel Coman) s-o trimită pe Ecaterina la partea sedentară a armatei pentru a o feri de riscul de a muri pe front. Înaltul Comandament Militar o înaintează la gradul de sublocotenent pentru
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
că refuză să-și părăsească compania, iar generalul îi acceptă rugămintea de a rămâne pe front. Mănoiu este invidios, dar îi încredințează comanda unui pluton de infanterie. Aflată pe front, Ecaterina află că medicul Mureșan s-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Comanda Armatei I este preluată de generalul Eremia Grigorescu. În luptele de la Mărăști și Mărășești, acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul luptelor, Ecaterina Teodoroiu este împușcată în piept
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
condițiile concrete care au făcut posibilă apariția și acțiunea eroinei. Pe lângă acțiunea Ecaterinei Teodoroiu, filmul prezintă și efortul istovitor al doctorului Mureșan (interpretat de Ion Caramitru) de a salva cât mai mulți răniți, murind în cele din urmă de tifos exantematic. Medicul trăiește o dramă proprie cauzată de prinderea și împușcarea fratelui său ce a încercat să traverseze clandestin frontiera dintre Austro-Ungaria și România. Scenariul a fost scris de Mihai Opriș și Vasile Chiriță. Filmul a intrat în faza de producție
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
într-o singură cameră, cum se nimerea. Nici acolo nu am primit nimic de mâncare, ne-au înconjurat cu sârmă ghimpată, 11 mii de oameni. Au apărut păduchii, am devenit bogați în păduchi. Și au apărut primele cazuri de tifos exantematic, care a început să decimeze oamenii. Am ramas la Edineț până în octombrie sau noiembrie, cănd ne-au deportat dinnou, pe cei care mai eram în viață, spre Nistru, pe jos. Acum în istorie aceste convoaie se numesc convoaie de morți
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
interesul pentru cercetările științifice pe care le întreprinde înainte de a deveni - în 1910 - doctor în medicină și chirurgie. În 1912 publică prima sa monografie științifică, ""Tulburările ritmului cordului"". În timpul primului război mondial conduce un spital destinat tratamentului bolnavilor cu tifos exantematic, maladie despre care publică, în 1919, la Paris, o monografie ce este de mai multe ori reeditată. În 1918 este numit profesor la Facultatea de Medicină din București, post în care va funcționa până la sfârșitul vieții. Savant de mare productivitate
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]
-
îndrăznește să intre nici măcar în curte, jenat de murdărie și păduchi, deși se aflau acolo mama și fratele lui. Aceștia au aflat mult mai târziu de această grozavă ispravă a tânărului de 20 de ani... primăvara 1917 - După secerătorul tifos exantematic din cumplita iarnă a lui 1917, care nu l-a ocolit nici pe Octav Vorobchievici, regimentul pleacă din tabăra vasluiană Scânteia spre sud, unde va participa la bătălia de la Mărășești. toamna 1917 - Primește a doua tresă de ofițer. Face parte
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
era nicio șansă de scăpare. Toți au fost împinși pe un coridor de soldați, în grupuri de câte zece, și apoi împușcați. Un martor ocular, șofer de camion a descris masacrul: În decembrie 1941, au apărut câteva cazuri de tifos exantematic în lagărul de concentrare de la Bogdanovca din Transnistria, unde erau ținuți captivi 50 000 de oameni.. Administrația românească a districtului și comisarul român de district, la propunerea unui consilier german au decis să asasineze toți deținuții. Masacrul a început la
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
Odessa și circa 7000 din Basarabia. Masacrul, cu numele de cod „Un dar pentru Stalin”, a fost ordonat de colonelul Modest Isopescu, pe 21 decembrie 1941, ziua de naștere a lui Stalin, pretextul folosit fiind apariția unei epidemii de tifos exantematic, ca rezultat al condițiilor de sanitație execrabile în care erau deținuți evreii deportați. Executanții au fost jandarmi și soldați români, polițiști civili ucraineni sub comanda lui Kazachievici, șeful de post din Golta, precum și un număr de civili germani locali ("Volksdeutsche
Lagărul de concentrare Bogdanovca () [Corola-website/Science/311425_a_312754]
-
de spațiu) își notează discontinuu "faptele și impresiile zilnice" de-a lungul a mai puțin de un an, din mai 1917 până în martie 1918. Multe lucruri sunt cunoscute: retragerea de pe front a armatei ruse, în scurtă vreme bolșevizată, mizeria, tifosul exantematic, dureroasa Pace de la Buftea etc., dar autorul jurnalului are meritul de a le privi de aproape, cu un ochi atent și din interiorul cercului de putere (guvern, parlament, Curtea Regală). După ocuparea Bucureștiului și a Munteniei de către armatele Puterilor Centrale
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Au fost nevoiți să-l îngroape în grabă, regina Maria amintind în memoriile ei durerea de a nu putea vizita mormântul din cauza ocupației. România era confruntată cu ravagiile făcute de tifosul exantematic, în timp ce dinspre Basarabia se infiltrau agitatori bolșevici care îndemnau militarii demoralizați să abandoneze lupta și să se ridice împotriva „clasei asupritoare”. În acest context, Ferdinand și-a luat legământul de a înfăptui după război o reformă agrară, reușind astfel să
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]