474 matches
-
lui Io ne arată că Io are foarte puțină apă, sau chiar deloc, deși s-au găsit regiuni mici cu apă înghețată și minerale hidratate, mai ales pe flancul de nord-vest a muntelui Gish Bar Mons. Încălzirea mareică produsă de excentricitatea oribtală a satelitului, a făcut ca acesta să devină una din cele mai vulcanic active lumi din Sistemul solar, cu sute de centre vulcanice și curgeri de lavă extinse. În timpul unei erupții puternice, se pot produce scurgeri de lavă lungi
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
perioada de rotație siderală de . Un model elipsoidal al curbei de lumină oferă un raport a/b de . Cu semiaxa mare de 2,628 UA, asteroidul orbitează cu un decalaj Kirkwood de 3:1 și 5:2 în centura principală. Excentricitatea orbitală este mai mare decât valoarea medie de 0,07 pentru centura principală, iar înclinarea este mai mare decât media de sub 4°. Dar cei mai mulți asteroizi din centura principală au o excentricitate mai mică de 0,4 și o înclinație de
23 Thalia () [Corola-website/Science/326866_a_328195]
-
de 3:1 și 5:2 în centura principală. Excentricitatea orbitală este mai mare decât valoarea medie de 0,07 pentru centura principală, iar înclinarea este mai mare decât media de sub 4°. Dar cei mai mulți asteroizi din centura principală au o excentricitate mai mică de 0,4 și o înclinație de până la 30°, astfel încât orbita asteroidului nu este una neobișnuit pentru un asteroid din centura principală. 23 Thalia a fost studiat pe radar.
23 Thalia () [Corola-website/Science/326866_a_328195]
-
de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae este și o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de circa 204 zile și o excentricitate valorând 0,26, adică „vecină cu zero”, potrivit referințelor. Masa companionului său se presupune că este de ordinul celui al Soarelui (Harmanec et al. 2000, Miroschnichenko et al. 2002). Gamma Cassiopeiae este și prototipul unui mic grup de surse stelare
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
lucrat tot ca grafician. În anul 1880 se decide să meargă pentru a două oară la Paris și începe să picteze. În anul 1881 primește o scrisoare de la Scholander profesorul său de artă, care îl sfătuiește să facă ceva cu excentricitatea sa și să fie mai original. Acest sfat îi prinde bine și îl încurajează să picteze. În anul 1882 el găsește în apropierea Parisului un mic atelier, unde poate picta. Acest mic atelier situat în Grez-sur-Loing în apropierea Fontainebleau, a
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
observatorul astronomic din Marsilia. Semiaxa majoră a cometei este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468. Următoarele treceri la periheliu sunt prevăzute la 28 august 2014, iar apoi la 20 decembrie 2019. Cometa se află pe o orbită care are o mică „Distanță Minimă de Intersecție cu o Orbită”, prescurtat: "DMIO" (în
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
milioane de kilometri) de către sonda Cassini-Huygens, la data de 23 ianuarie 2000, în timpul călătoriei acesteia pe lângă Jupiter, în drum spre Saturn. Descoperit în 1981, "" prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră de 2,5674065 u.a. și de o excentricitate de 0,1118718, înclinată cu 12,13418° față de ecliptică. Poartă numele lui Harold Masursky (1923-1990), geoplanetolog renumit, un participant major la programele Mercury și Apollo, precum și la misiunile Viking și Voyager. Deși aparține familiei Eunomia, datele obținut de Cassini-Huygens par
2685 Masursky () [Corola-website/Science/332537_a_333866]
-
mai puțin obișnuită care se petrece în Transilvania sfârșitului de veac XIX. Personajele trăiesc, fiecare în parte, o dramă de diferite proporții, dar axa romanului o constituie drama existențială a boierului Radu Gorj, stăpânul misteriosului castel : “Mândru și demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenței, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani, stăruind în conștiința cititorului...” Romanul începe cu proiectata nuntă a Mioriței, fiica jupânului Colț, cu logodnicul ei, Nicolae Deac, paznic de pădure și
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
dintre dictatorii cei mai autoritari din lume (cumula posturile de șef al statului, șef al guvernului, comandant suprem al armatei și de președinte al Partidului Democratic din Turkmenistan, singurul partid autorizat să funcționeze), avea și obiceiul să impună țării sale excentricitățile personale. Saparmurat Ataievici Niiazov s-a născut la 19 februarie 1940 la Gypjak, localitate aflată la câțiva kilometri de Așgabat, pe atunci capitală a Republicii Sovietice Socialiste Turkmene. A rămas orfan la o vârstă fragedă. După versiunea oficială, tatăl său
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
cel Mare ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul lui Cirus al II-lea cel Mare, personalitate controversată în istoriografie datorită excentricității decizilor sale, transformă în 525 î.Hr. Egiptul într-o satrapie a Imperiului Ahemenid. Darius I cel Mare (522 î.Hr. - 486 î.Hr.), genial om de stat, reorganizează, după cucerirea Punjabului (519 î.Hr..), vastul imperiu, care acoperea acum cca. 5.000.000
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
de specii de ciuperci. Astfel a contribuit în mare măsură la dezvoltarea taxonomiei fungide. Majoritatea numelor de ciuperci date de Quélet sunt valabile până în prezent. În ultimii ani ai vieții sale, Quélet a extins gama sa de studiu, probabil din cauza excentricității, așa cum s-a zis de unii, și a început să aibă interese noi pentru unele teme pe care îl fascinaseră deja din tinerețe, printre altele ornitologia și malacologia. Savantul și-a petrecut majoritatea vieții sale de adult în Herimoncourt, aproape de
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
Jupiter. Marea forță de gravitație a lui Jupiter a condus cometa spre planetă. Din cauza foarte slabei sale deplasări în raport cu Jupiter, cometa s-a îndreptat direct spre planetă, ceea ce explică pentru ce ea s-a deplasat pe o orbită cu mare excentricitate (elipsa este foarte aplatizată). Cometa a trecut, se pare, foarte aproape de Jupiter la 7 iulie 1992, la ceva mai mult de 40.000 km de culmea norilor planetei - distanță mai mică decât raza lui Jupiter, care este de circa de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
sale, ca umanistul, sarcasticul, satiricul "Passavantius" și "Complainte de Messire Pierre Lizet..." dovedesc că în anii maturității s-a întors câteodată la prima sa dragoste. La bătrânețe, a publicat "Cato censorius" (1591) și a revizuit "Poemata", din care a eliminat excentricitățile tinereții. Dintre lucrările sale istoriografice, dincolo de "Icones" (1580), care are numai o valoare iconografică, pot fi menționate faimoasa sa "Histoire ecclesiastique des Eglises reformes au Royaume de France" (1580) și biografia lui Calvin, așa cum poate fi numită ediția sa de
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
categoriile "corp mic al sistemului solar" (Small Solar System Body, SSSB) și o nouă clasă de "plutoni". Prima ar fi cuprins acele obiecte sub pragul de sfericitate, iar cea de a doua, pe acele planete cu orbite puternic înclinate, cu excentricități mari și cu o perioadă orbitală de peste 200 de ani (adică acelea de dincolo de Neptun). Pluton ar fi devenit prototipul acestei clase. Termenul „planetă pitică” ar fi descris toate planetele mai mici de cel puțin opt ori decât o „planetă
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
În astronomie, excentricitatea orbitală este o măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
În astronomie, excentricitatea orbitală este o măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
În astronomie, excentricitatea orbitală este o măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
unu. In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și ). Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și ). Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554. Pentru valorile excentricității celorlalte planete vezi și Lista planetelor sistemului solar
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și ). Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554. Pentru valorile excentricității celorlalte planete vezi și Lista planetelor sistemului solar. Elipsă
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
de Alain Maury și Derral Mulholland cu telescopul Schmidt al Centre de recherches en géodynamique et astrométrie (C.E.R.G.A.). Directorul serviciului era Jean-Louis Heudier. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră egală cu 2.5314746 UA și o excentricitate de 0.6307684, înclinată cu 0.44593°, în raport cu ecliptica. "Toutatis" a fost numerotat provizoriu "1989AC", apoi a fost denumit, făcându-se referire la Toutatis, zeitate celtă a războiului, a fertilității și bogăției, urmând numărătoarea "4179" făcută de Minor Planet Center
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră egală cu 3,43335838 u.a., o excentricitate de 0,10497506 și o perioadă orbitală de 2.323,67 de zile (6,36 ani). Cybele are o viteză orbitală medie de 16,07434096 km/s și are o înclinație de 3,54838537ș în raport cu ecliptica. Prima ocultație cunoscută a
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]