98 matches
-
Întâmplător, multe cărți tratând problema morții vorbesc fie de o „experiență” (vezi Paul-Ludwig Landsberg, Supra, nota 12), fie de o „revelație” (ca În cartea clasică a lui Lev Șestov 16). Pe cât de banală În natură, ea dovedește un caracter de excepționalitate odată intrată În studiu și devenită obiect al contemplării filozofice. Caz particular al morții, sinuciderea trebuie judecată, paradoxal, În contextul mai larg al vieții. Trebuie, de asemenea, făcută distincția Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
refuza să admiți că dorința ta Își poate găsi o cale de satisfacere definitivă. Sinucigașul e un obsedat al termenelor lungi, iar invocarea fericirii de moment nu face decât să amplifice drama secretă În virtutea căreia el Își percepe unicitatea și excepționalitatea. Rupturi, violențe, catastrofe Emile Durkheim extinde studiul sinuciderii la o „realitate morală”26, care acționează asupra mecanismelor de rezistență ale individului. Din perspectivă sociologică, aceasta nu e decât o redefinire a „realității colective” a psihanalizei. Ea ar fi una din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
părere despre sine a autorului, măcar atenția ieșită din comun față de propria personalitate, devenită centru al fantasmărilor confesive. Amorul-propriu este, aproape În toate cazurile, mecanismul care declanșează „compoziția” autoportretului, pentru simplul motiv că, scriindu-l, autorul dorește să probeze ceva: excepționalitatea persoanei sale sau, În orice caz, dorința de a ieși din banal, din serie, din obișnuitul biografiei comune. Aceste considerații nu exclud, firește, pozițiile contrarii. Cei mai mulți autori de jurnale sunt conștienți de interpretarea ce se poate da gestului lor. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
teme teribile", lăsând la o parte "descrieri, material cifric, concluzii, publicistică"82, consideră că "documentar" nu înseamnă statistici și publicistică, ci trăire artistică învestită cu rigoarea documentului autentic: P(ovestiri) d(in) K(olîma) reprezintă fixarea excepționalului în condiții de excepționalitate. Nu e vorba de proză documentară, ci de o proză trăită ca document, fără denaturările din Amintiri din casa morților. Veridicitate de proces-verbal, de relatare reportericească, ridicată la cea mai înaltă treaptă artistică: iată cum îmi înțeleg eu munca 83
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și a soției sale, sere". Apoi urmează descrierea grădinilor, a parcului și pădurii. Ca orice castel demn de vechile tradiții, La Mormaire are ferma sa, restaurată în aceleași tonuri venețiene ca și castelul, pierdută în mijlocul câmpiei și pădurii. Izolarea arată "excepționalitatea" proprietarilor. Aceștia nu riscă să fie deranjați de zgomotul vecinilor. Cei mai apropiați care să locuiască în casele lor proprii sunt de altfel membrii personalului care muncesc pe același domeniu. Dar domeniul se întinde pe mai multe hectare, fiind delimitat
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
în jurul său oameni de talent, precum cei din familia Argunov, Degtiarov, Lomakin", care au devenit faimoși datorită averii Șeremetievilor. Unul dintre privilegiile claselor dominante va fi astfel acela de a-și râde de efectele timpului și de încercările istoriei, ca și cum excepționalitatea nu ar putea fi niciodată atinsă de desuetudine. Există, mai presus de toate, din partea moștenitorilor care încearcă să reintre în posesia pământurilor și castelelor ascendenților, dorința de a arăta că autenticitatea și perenitatea merg dincolo de episodul politic șaptezeci de ani
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
transformă într-o tragedie care se sustrage oricărei comparații, oricărei analogii: o gaură neagră, fără trecut și viitor, anihilând toate modelele explicative, inclusiv simbolurile și arhetipurile tradiționale care le permiseseră evreilor să se confrunte cu suferința. Desigur, în ciuda aspirației spre excepționalitate, noua religie se vede constrânsă să preia treptat o parte a materiei și a formelor ei culturale din vechile modele teologice evreiești. Dar, paradoxal, nu găsește în ele răspunsurile adecvate la suferință. Ea tinde să reducă întreaga viață evreiască milenară
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și concepte La nivelul dezbaterilor de ordin conceptual purtate de membrii comunității științifice pot fi remarcate contribuții extrem de interesante care asociază dezvoltarea durabilă cu modificarea unor paradigme privind raporturile dintre om și natură. De exemplu, se subliniază necesitatea înlocuirii „paradigmei excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului” (Catton și Dunlap, 1978). Enunțurile centrale ale paradigmei excepționalității umane sunt următoarele: între toate ființele de pe Pământ, oamenii dețin o poziție specială, întrucât beneficiază de cultură; cultura este caracterizată de o variabilitate nelimitată, schimbările
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
remarcate contribuții extrem de interesante care asociază dezvoltarea durabilă cu modificarea unor paradigme privind raporturile dintre om și natură. De exemplu, se subliniază necesitatea înlocuirii „paradigmei excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului” (Catton și Dunlap, 1978). Enunțurile centrale ale paradigmei excepționalității umane sunt următoarele: între toate ființele de pe Pământ, oamenii dețin o poziție specială, întrucât beneficiază de cultură; cultura este caracterizată de o variabilitate nelimitată, schimbările culturale putându-se produce mai rapid decât cele biologice; din acest motiv, diferențele dintre oameni
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Wills, 1993); atitudinile sunt din ce în ce mai frecvent menționate, fie explicit, fie implicit, în contextul dezbaterilor de idei privind interdependențele dintre mediu și dezvoltarea socioeconomică, inclusiv prin referiri la necesitatea înlocuirii paradigmei „cuceririi naturii” prin paradigma „contractului cu natura” sau a paradigmei „excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului”. Bibliografie Bowers, D.; Franklin, J.; Pecorella P. (1973), A Taxonomy of Intervention. The Science of Organizational Development, University of Michigan, Institute of Social Research. Catton, W.R., Jr.; Dunlap, R.R. (1983), „Environmental Sociology: A
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în vedere potențialul sau constructiv, care permite că epoca să se rezume în imagini ale persoanelor care se deosebesc din mulțime. Unul din aceste personaje "excepționale" este femeia pariziana. Acest personaj
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Deși, psihologic vorbind, societatea helvetă era pregătită să înfrunte războiul, a fost preferată neutralitatea, o neutralitate suspectată acum de ce abia acum? -, ceea ce demonstrează faptul că poate exista în istorie și un "pericol de pace". Pericolul vine, poate, de la mult invocata "excepționalitate helvetă". A fi "cel mai", sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea caracteristică spiritului helvet, lui Homo alpinus, confruntat cu înălțimile, dar lipsit de priveliștea mării... Geodeterminismul explică multe, nu-i așa? Un spirit atît de apropiat de cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
bogat (1981), Rabbit at Rest/Rabbit se retrage (1990) și o nuvelă Rabbit Remembered/ În amintirea lui Rabbit (2001). O veritabilă epopee în jurul unui destin american comun, ce a impresio nat generații întregi de cititori tocmai prin lipsa sa de excepționalitate. În paralel cu "Rabbit", dar cu un impact epic mai redus, Updike inițiază seria lui "Bech", alcătuită din trei "romane" (de fapt, grupaje de povestiri cu teme unitare) Bech: A Book/Bech: o carte (1970), Bech Is Back/Bech se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Imaginea poate fi văzută astăzi și pe Internet. Celor care nu o cunosc, le confirm, cu mîna pe inimă, că e absolut înfricoșătoare, situîndu-se, de departe, într-o elită a senzațiilor tari. Istoricitatea cazului "Phineas Gage" nu derivă atît din excepționalitatea supraviețuirii victimei (avînd în vedere gravitatea accidentului), cît din învățăturile științifice pe care le-a transmis viitorimii. Gage reprezintă începutul teoriei localizării modelului comportamental al individului în lobul cerebral frontal. Neurologii au înțeles treptat că există un caracter uman, științific
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ovidiu față de Augustus. De acest fel par a fi mai ales versurile: Nec mea decreto damnasti facta senatus, Nec mea selecto iudice iussa fuga est, care pot exprima într-adevăr o considerație specială a lui Augustus față de poet, dar și excepționalitatea deciziei augustane care nu a ținut cont de nicio limită a justiției formale, a procedurii. Tocmai în acest ultim sens crede Concetto Marchesi că trebuie interpretate versurile iar noi nu putem spune că el se înșeală întrutotul. Tot el subliniază
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
legitimat"197. Nimic mai adevărat. Dar această "răstălmăcire" freudiană a "salvării" prin întoarcerea la condiția animalică nu sugerează oare ireversibila disoluție a universului tragic, de vreme ce tragedia e și "o lume a eroilor excepționali și a deznodământului catastrofic"? În ce constă excepționalitatea eroilor lovinescieni? Și ce "catastrofă" le pecetluiește destinul? Înainte de a da un răspuns trebuie să mai precizez că, în orice tragedie, dezvoltarea "intrigii", conflictul dramatic se manifestă ca "recunoaștere" (anagnorisis), ca o răsturnare spectaculoasă ce face trecerea de la inocență la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
limitările suportului de expresie, exclusiv vizual și static, precum și cerințele pieței, le transformă în simple exagerări și stereotipuri, prin care se creionează o caricatură a Americii în Criză, simplistă, absurdă, dar adesea revelatoare (la urma urmei, eroii erau interșanjabili, în ciuda excepționalității lor intenționate ei jucând același rol, în același șablon, individualitatea fiindu-le redusă la forme exterioare, fără particularități caracterologice).615 Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat întreg contextul internațional, precum și interesele și preocupările naționale americane. Interesant de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiecare om a unui grad de creativitate ce poate fi dezvoltat și valorificat. <citation author=”Carmen Crețu”>„Creativitatea este ca o stare individuală sau de grup, cu dinamică specifică, ce difuzează și se integrează în fenomenul unitar mai larg, al excepționalității umane, în interdependență cu alte stări, saturate preponderent de factori cognitivi, motivaționali, afectivi și atitudinali. Această stare conduce la apariția unui produs nou și original, cu valoare în mediul comunității de referință, la un anumit moment. ” ( Carmen Crețu, 2005, p.
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
permit intrarea în limbajul specialiștilor români și a termenilor preferați în literatura străină contemporană de valoare, ca: „aptitudini/ abilități înalte”, „excelență aptitudinală”, „expresie/ manifestare aptitudinală excepțională” etc. Limba română oferă însă o multitudine de termeni prin care desemnează talentul sau excepționalitatea aptitudinală la diferite vârste: „capabil de performanțe”, „precoce”, „supranormal”, „copil minune”, „dotare aptitudinală înaltă”. Conceptul „talent” este favorit totuși în acest portofoliu terminologic. (Carmen Crețu, 1997, p. 24) În dicționarul de psihologie elaborat de Paul Popescu-Neveanu, în 1978, talentul este
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le presupune, corelația [i-e - iĭ] este puternică 19, indiferent de locul accentului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
a recunoaște existența în fiecare om a unui grad de creativitate ce poate fi dezvoltat și valorificat. „Creativitatea este ca o stare individuală sau de grup, cu dinamică specifică, ce difuzează și se integrează în fenomenul unitar mai larg, al excepționalității umane, în interdependență cu alte stări, saturate preponderent de factori cognitivi, motivaționali, 6 afectivi și atitudinali. Această stare conduce la apariția unui produs nou și original, cu valoare în mediul comunității de referință, la un anumit moment. ” ( Carmen Crețu, 2005
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
apropo de vitalismul autorului care sunt și de „lauda ființei, a viului”, cum și-a intitulat Nietzsche un poem; nu mai mult, ci o subliniere, o punere În valoare prin contrast a miracolului viului, a materiei chiar, a ființei. A excepționalității sale, o „performanță” a zeilor, o creație a lui Zeus prin care se recreează pe sine, cum ne’nvață tata Hegel. Din cele trei noțiuni analizate În grabă mai sus, literatura-eul-libertatea, pentru mine este evident că eul meu - ceea ce eu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
izolat și aruncat mulțimii: Evreul, burghezul sau dușmanul de clasă, străinul pur și simplu, sub Ceaușescu, sau acel „străin” care se remarcase prin calități morale și profesionale excepționale, „jignind” bunul-simț al maselor care nu aveau decât un singur loc pentru excepționalitate; și acel loc era ocupat mereu de aceeași persoană, ce devenea iute o Figură și apoi o fantasmă rigidă, ubicuă și aproape nemuritoare. (În ce mă privește, am trăit cunoscuta dimensiune a tragicului aristotelician, catharsis-ul, eliberarea absolută de tensiunea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iubitorilor de Adevăr. Este necinstit sufletește cel care, pretinzând că se ocupă cu descoperirea și afirmarea Adevărului și a valorilor în viața românească, nu va aprecia prin elogiu public această lecție vie de educație morală și națională, lecție care, prin excepționalitatea ei, nu se predă decât la un veac în viața unui popor. Virgil Maxim - credincios profund, poet sensibil și luptător tenace deopotrivă - s-a dovedit a fi, prin sufletul și viața lui, legionarul prin excelență. Acolo unde este Virgil Maxim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de la bun început formele de învățămât diferențiat care se adresau, însă, nu elitelor, ci populației 6 școlare cu deficiențe mintale, senzoriale, motorii, chiar caracteriale, încadrate și acestea, conform autorilor Tiberiu Bogdan și Iulian Nica (9, p. 5), tot în categoria excepționalității. Această mentalitate specifică secolului trecut continuă să se perpetueze în contemporaneitate și este foarte evidentă, încă, și în orientarea învățământului românesc. Pentru echitate, atât copiii (creativi) cu deficiențe de ordin psihic, fizic, comportamental, cât și copiii „normali”, dotați din punct
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]