1,039 matches
-
blindate și motociclete germane pe strada Traian spre Bulgaria și Grecia. Era prima dată când vedeam motociclete B. M. V. cu ax cardanic și Zundap cu marche-arriere. Nu prea aveam noi idee ce înseamnă aceste inovații tehnice dar auzind în jur exclamații de admirație făceam și noi pe cunoscătorii. Și au început lipsurile inerente unui război catastrofic ca toate războaiele. Nemavând mijloacele materiale (în Iulie 1940 murise tata) să stau la gazdă, m-am mutat la internatul liceului unde director era profesorul
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
mod deosebit spre arte și literatură, va întreține o uriașă bibliotecă - pentru sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX -, care-l va uimi pe George Enescu, venit în vizită pentru prima oară la Tescani, prin anii 1909-1910 și-i va smulge exclamația: "M-am rătăcit în biblioteca Rosetteștilor!". Într-adevăr, biblioteca număra peste douăsprezece mii de volume inventariate și clasate de Dumitru. Erau incluse aici circa cinci mii de volume din domeniul filosofiei, dăruite lui Dumitru de Vasile Conta, în semn de
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
Dar el e amuzat la culme și mă pune să repet, - ce fac, - chestia aia că de ce sînteți brutal. Mă răstesc și eu la el aprinzîndu-mi pipa stinsa. Am zis, repet, ca brutal sînt, dom'le, din cauza fricii... Conducătorul scoate exclamații de entuziasm și iar începe să rîdă foarte înveselit. Băiatul, abia acum îmi dau seama, are în el stofă de cugetător, de filozof, de psiholog, mă rog, oricît neinstruit ar fi. Lui îi place atît de mult observația, sau scuză
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
nu trăiesc,/ te refuză./ Iubeste-mă!/ Voi sta la baza eredității/ poemului-ridat." În fine, un exemplu de rară simbioza (indezirabila) cu autoarea și volumul ei ni-l oferă prefață extrem-laudativă a Valentinei Bobina, făcută să mascheze, printr-un exces de exclamații și cuvinte scrise cu majuscula, vidul ideatic sau comentariile banale, dar ambalate prețios. Cu impresia că am putea iniția un concurs cu cititorii, de genul "cine găsește cele mai multe locuri comune cîștiga", citam doar primele rînduri ale acestei prefate: "E sărbătoare
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
boală, simptomele mele s-ar putea numi (și) PARANOIA SCHWARTZ. Cum se justifică astăzi o panoramă a literaturii române, când nici autorii cărților de sinteză nu mai citesc decât o câtime din producția contemporană? Cu riscul de a produce noi exclamații dezaprobatoare, voi repeta că exegezele se realizează, mai ales, la cârciuma, autorii prezentându-si opera pe cale orală și colportând păreri umorale despre confrați. Dacă, pe vremuri, unii critici se scuzau că n-au publicat capitolul despre un anume autor, dând
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
trecut. Perioada interbelică i se pare demnă de admirație în comparație nu numai cu lungă noapte a comunismului, ci și cu democrația improvizată de dupa 1989. Reconstituind viața politică românească "de altădată", istoricul literar se lansează la un moment dat în exclamații: "E adevărat că moțiuni de cenzură nu s-au prea introdus pentru bunul motiv că guvernele lucrau cu majorități confortabile în Parlament. Dar ce dezbateri consistente - în dueluri oratorice memorabile - au avut loc în Parlamentele României! Și ce mari oratori
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
petrece acum), repet, daca Maiestatea Voastră nu aprobă faptul că guvernul dumneavoastră continuă să ia măsuri severe împotriva bisericii lui Hristos, slăbind-o, nu crede oare Maiestatea Voastră că aceste măsuri pot face doar să vi se clatine tronul? (hopaaa!, exclamația unui ortodox simplu, n.n.). O spun cu sinceritate, pentru că deviza mea este adevărul; vorbesc așa pentru că socot de datoria mea să spun tuturor, chiar si necatolicilor, adevărul, căci fiecare om care a primit harul botezului aparține într-o măsură mai
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
din punctul de vedere al exegetului, resurse "insuficient exploatate". Un capitol pe care insistă dl Liviu Grăsoiu este proza lui Topârceanu, căreia nu i s-a dat niciodată atenția cuvenită. Ea a inaugurat, în 1918, seria cărților antirăzboinice lipsite de exclamații patriotarde. Analizând minuțios proza ignorată, dl Liviu Grăsoiu găsește că, "descrierile lui Topârceanu, chiar și în proză sunt ale unui maestru. Dozarea lor are ca rezultat o mișcare neîntreruptă, un ritm interior supus mereu realismului de la care nu se abate
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu, ediția a II-a, București, Ed. Humanitas, 2000. 28 pag.
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
la metronom, în mijlocul regretelor atîtor roze... * Una din prozele sale cele mai curioase și pe care astăzi o citim zîmbind cu uimire este și aceasta schița fantastică și atît de actuala în desuetudinea ei julveriană, OCEANIA-PACIFIC-DREADNOUGHT: "Era în jurul anului 1952 (?!exclamația noastră), iar vasul uriaș, acel Dreadnought al Păcii, pe care înaltă ființă franco-anglo-americană îl pusese de vreo douăzeci de ani în executare, trebuia în curînd să fie împins în afara din matcă în care fusese lucrat, în apele oceanului... Spăimîntătorul și
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană pe care aveam să o folosesc și eu ceva mai tîrziu prefăcîndu-mă cînd erau mai mulți americani de față, si se făcea impresie, milionari mai mult, dornici să afle tot așa, "cum arata niște scriitori comuniști". Fumam trabuce
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
responsabilitatea asta o las pe seama naratorului principal (n.n. idem). Pantomima, gesturile an raport cu frecvențele schimbări de voce, prin care Bixiou zugrăvea interlocutorii puși an scenă, probabil că ele erau perfecte, deoarece cei trei auditori de față lăsau să scape exclamații gălăgioase de ăncuviintare și interjecții de mulțumire. - Și Rastignac te-a refuzat? i se adresa Bixiou lui Finot. -Net..." (N.n. - asa, pe rusește; o altă originalitate a "principalului narator").
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
Adinei Huiban există și poeme compuse neglijent. Că un fiu de bani gata care aruncă bancnote în dreapta și în stânga, poeta își cheltuiește uneori talentul improvizând diverse texte ușoare și imperfecte, agreabile în felul lor, dar nesemnificative. Ele cuprind personificări naive, exclamații de un sentimentalism școlaresc, imagini pur ornamentale etc., care îi divulgă... vârstă. Iată, ca exemplu, poemul S-a întâmplat: "S-a întâmplat într-o zi/ Să ningă cu soare;/ Furnicile să se transforme în fluturi,/ Codrii/ Să se lase cuprinși
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
sunt celelalte texte din această parte a cărții dar, mai ales, celelalte superbe dive ale scenei noastre: Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Cristina Stamate trei doamne care au rostit propriu voce conținutul lor. Alte nume se scriu cu mare semn de exclamație: Mișu Fotino, Mitică Popescu, Nicu Constantin, Alexandru Arșinel, Corina Chiriac, Virginia Mirea, Jeanine Stavarache, Adina Popescu, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea, Mihai Bisericanu, Dan Condurache, Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu, Șerban Cellea, Boris Petroff, Sorin Gheorghiu, Gh. Pufulete, Radu Panamarenco, Gigi Tănase
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
lume percepută prin lentile când măritoare, oprite pe curioase detalii, când prin altele care o micșorează, din succesivele examinări, prin lunetă sau lupă, alcătuindu-se o imagine a vieții care șochează prin caracterul ei excesiv. „Simț enorm și văz monstruos“, exclamația chinuitului personaj din Grand Hotel „Victoria Română“, exprimă nu doar exasperarea unui individ care nu poate să doarmă, ci spiritul în care viețuiește o umanitate dezaxată. Cartea lui Mitchievici urmărește, printre altele, formele dezaxării manifestate în felurite spații ale umanului
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe onestitate. Exigențe pe care, solicitându-le altora, autoarea și le aplică întâi și-ntâi, sieși. Exclamația de pe ultima copertă a Ioanei Pârvulescu („ce bine că există și Tania Radu în peisajul criticii literare românești”) se justifică fără rest. Cum iarăși mi se pare că se justifică o observație a Monicăi Lovinescu, făcută, pare-mise, într-unul din
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
un ton persiflant; nu găsesc însă (dincolo de apariția în pagina sportivă, unde domină tonul familiar) suficiente justificări pentru cel de-al treilea. Excesul oricărui procedeu - de pildă abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
Cert însă e că Nicolae Balotă se sprijinea pe profundă lui credință religioasă,...de care eu mă amuzam pe vremuri, cînd spuneam și tu crezi chiar așa că există un răi și - un iad în care intrăm cu toții după purtări? (cu exclamația aceea în mine, ironică, "Ce-s copil?!") - la care Balotă, senin, îmi răspundea: Bineînțeles că da!" Avem printre noi, la acest sfîrșit de secol, un nou prozator, nu numai un mare umanist. Un alt mărturisitor de texte, opunînd răului, nu
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
cuvintele prost găsite, prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de un har adevărat. Vorbele generalului le reproduc exact. Așa se exprimase, iar mintea mea veșnic prezenta înregistrase totul, exclamația emfatica, ochii lăcrămoși, de vîrstă, dar și de emoția cabotina tipică palavragiilor, grafomanilor exaltați care nu fac decît să mimeze existența și să refuze realul... Atunci, nu stiu ce mi-a venit și m-am băgat în mica să biografie... Am zis
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții și în combinații diferite: corespondenții recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea integrală a unor cuvinte cu majuscule (BESTIALĂ!), prin acumularea semnelor de exclamație ("Incredibil !!!!!") sau prin repetarea literelor ("superrrr"). Cum repetarea se face la computer mai ușor decît în scrisul de mînă sau la mașină, cantitatea devine impresionantă: beton apare scris cu 36 de o, cool cu 14 c etc. Apar destul de des
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în folosirea exclamației populare de neîncredere: "Măi să fie!"; aceasta nu lasă spațiu nuanțelor, fiind un substitut de gest și mimică total neechivoc: un fel de a face cu ochiul spre cititor, sau chiar de a-l trage de mînecă. Cele cîteva exemple
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
Cîntecele, tristețea, sau fie și simpla forfoteală a celor întîlniți creează adevărate seisme în sufletul observatorului lor. Lamartinian cu supramăsură, celebrul autor de povești care au vegheat copilării universale se află într-o permanentă combustie interioară pe durata călătoriilor sale. Exclamațiile pe care i le stîrnesc peisajele și oamenii sînt nenumărate, iar extazul lui molipsitor. Misia de călător a lui Andersen devine explicită cu prilejul carantinei la Orșova: "Am cunoscut călători care zac în pat pînă la prînz; pînă se îmbracă
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
ci de o obsesie a comunicării. în încercarea lui - inutilă - de a se face auzit, autorul se simte solidar cu toți scriitorii din istoria literaturii universale. Cărțile lor i se înfățișează ca monologurile unor nebuni, iar bibliotecile îi smulg următoarea exclamație: " Câtă disperare în aceste case de toleranță/ Ale înțelepciunii" (Biblioteca Municipală "Mihail Sadoveanu") Conștiința faptului că tot ceea ce întreprinde ca autor este zadarnic nu numai că nu-l descurajează pe Daniel Bănulescu, dar îl animă nevrotic, îi conferă o supraelocvență
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
unirii, mă luau de mână și mă învârteau și pe mine în horă, băteau din palme sau le frecau ca după un lucru bine făcut, azvârleau cu căciula în tavan, chiuiau, râdeau în hohote și scoteau fel de fel de exclamații și chiuituri, așa cum știu să o facă ardelenii din tot sufletul. Acum, privind prin sita vremii, mi se pare că entziasmul de atunci, parcă a fost o prefigurare a zilelor din decembrie 1989. Păstrând proporțiile, pot spune că era aceeași
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
să aștept cu nerăbdare momentul cînd voi redeveni un om liber. Dar numai bunul Dumnezeu și cu mine știm asta. Amicul meu are în fața lui o figură deschisă, niște ochi blînzi și compătimitori, un surîs complice și înțelegător, asezonat cu exclamații admirative și sfaturi inimoase pline de înțelepciune, din care nimeni n-ar putea ghici că în tot acest timp nu fac decît să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană beneficiind de un început de celebritate
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]