337 matches
-
întrepătrunse: Astfel de particule pot fi și reacții directe la situația de comunicare. Sensul lor este identic cu funcția pragmatică, depinzând de situație: Particulele de nuanțare se pot găsi în toate tipurile de propoziții, dar cel mai frecvent în interogative, exclamative și volitive, putându-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens matematic, o propoziție matematică este o succesiune de afirmații care ori se poate demonstra, ea fiind atunci "demonstrabilă", ori nu trebuie a fi demonstrată, fiind atunci "axiomatică". În logica booleană propoziția (aserțiunea) este un
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
analizabilă poate fi completă sau incompletă. Aceste tipuri de propoziții se caracterizează prin structura sintactică și intonativă, prin anumite tipuri de cuvinte pe care le conțin și prin modul predicatului. Sunt cinci tipuri de propoziții: enunțiative, optative, imperative, interogative și exclamative, fiecare cu subdiviziuni. Propoziția enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după modul predicatului și particulele pe care le pot conține propozițiile. Astfel sunt: Propoziția imperativă are ca subiect destinatarul căruia i se adresează, iar predicatul său poate
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
jó?" „Mergem la film, bine?” Propoziția interogativă retorică se poate delimita numai din punct de vedere pragmatic: "Miért mondtam el ezeket a szempontokat? Azért, hogy jobban lássuk..." „De ce am amintit aceste puncte de vedere? Ca să se vadă mai bine...” Propoziția exclamativă poate conține: Propoziția pozitivă este cea al cărei predicat nu este negat, adică nu îi este asociat un cuvânt de negație. Dacă este negată altă parte de propoziție, propoziția este totuși pozitivă: "Nem ő törte be az ablakot" „Nu el
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
zar", care exprimă faptul că un răspuns negativ la întrebare i s-ar părea neverosimil vorbitorului. Exemple: "Zar deca ne spavaju?" „Chiar / Vrei să spui că nu dorm copiii?”, "Zar juče nije padao sneg?" „Ce! N-a nins ieri?” Propoziția exclamativa se poate realiza nu numai prin intonație, ci și cu ajutorul unor particule specifice (vezi exemple în secțiunea Particulă). Subiectul gramatical exprimat prin substantiv sau pronume este la nominativ. Există și subiect numit „logic”, care este la alt caz: Predicatul se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.. Se caracterizează în general prin lipsa conținutului noțional, și prin posibilitatea limitată de a se integra în propoziție. Interjecția este
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
vorbite, în special registrului de limbă familiar. Sensul ei pragmatic se precizează adesea în vorbire cu ajutorul intonației, al gesturilor și al mimicii. Există diferențe între gramatici ale diferitelor limbi și între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
A. Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Crystal 2008 amintește de limita neclară dintre interjecțiile provenite din manifestări sonore nearticulate și cuvintele cu conținut noțional folosite în mod exclamativ: "excellent" „excelent”, "lucky devil" „norocosule”. Acestea sunt considerate interjecții, de exemplu de către Grevisse 1964 ("ciel" „cerule”, "courage" „curaj”), Dubois 2002 ("ciel", "encore" „mai”), Barić 1997 ("naprijed" „înainte”, "živio" „trăiască”) și Bărbuță 2000 ("ajutor", "rușine"). Acesta include aici și sintagme ("Doamne
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
Barić 1997 ("naprijed" „înainte”, "živio" „trăiască”) și Bărbuță 2000 ("ajutor", "rușine"). Acesta include aici și sintagme ("Doamne sfinte și părinte"), și chiar propoziții ("Acu-i acu!"). Pentru Avram 1997 cuvintele de acest fel sunt doar alte părți de vorbire folosite exclamativ, însă sintagme și propoziții ca "pe naiba" sau "Doamne ferește" sunt pentru ea locuțiuni interjecționale. În gramatici ale limbii maghiare nu apar astfel de entități ca interjecții. Interjecțiile sunt la origine reacții sonore involuntare, instinctive, nearticulate, la factori externi cu influență
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
între elemente: "haida-de", "cuțu-cuțu". Unele din cele repetate se pot scrie și cu virgulă: "nani, nani", iar unele compuse se scriu într-un cuvânt: "iacătă". Interjecțiile propoziții independente sunt urmate de semnul exclamării ca semn de punctuație final. Dacă sunt exclamative, și cele folosite în interiorul propozițiilor, fie că au sau nu funcție sintactică, sunt urmate de semnul exclamării, fără ca acesta să fie final: "Eu atunci haț! de sumanul moșneagului"; "Vai! am greșit!" Dacă nu sunt exclamative, majoritatea interjecțiilor folosite fără funcție
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de punctuație final. Dacă sunt exclamative, și cele folosite în interiorul propozițiilor, fie că au sau nu funcție sintactică, sunt urmate de semnul exclamării, fără ca acesta să fie final: "Eu atunci haț! de sumanul moșneagului"; "Vai! am greșit!" Dacă nu sunt exclamative, majoritatea interjecțiilor folosite fără funcție sintactică în propoziție sunt despărțite de restul acesteia prin virgulă/virgule sau cuprinse între linii de pauză: "Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de 73% pe Rotten Tomatoes, cu consensul "o poveste amuzantă a trei vrăjitoare și a duelului lor cu diavolul, alimentată de unele fantezii delicioase și interpretări în cheie comică", Janet Maslin în "New York Times" a apreciat "stilul strălucitor, sclipitor și exclamativ". Unii critici au crezut că ultima parte a filmului a căzut în ridicol. "The Washington Post" a scris că a doua jumătate "și-a pierdut magia și a degenerat în ceva plicticos". Potrivit "New York Times", "sub farmecul de la suprafață este
Vrăjitoarele din Eastwick (film) () [Corola-website/Science/326737_a_328066]
-
parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
răspunde! - e 13. Și-o întreb și nu-mi răspunde — e 14. Și mă mir - ce i-am făcut!" - b Fiecare strofa se încheie cu versul „Și mă mir - ce i-am făcut!" care constituie unul dintre laitmotivele textului. Sensul exclamativ al acestui vers (căruia i se adaugă, în final, o nuanță interogativa) sugerează mirarea, dezorientarea și mâhnirea celui care se consideră nevinovat. Al doilea laitmotiv se constituie, de fiecare dată, în jurul versului al cincilea al strofei: „Mai știu eu ce-
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
expresiv scrie Al. Cistelecan, "consemnativ", prevalând "decorul", imaginea plastică a unor "locuri", precum Balcicul. Poetul procedează acum la "un turism extatic", certificând un deficit de inventivitate, repetându-se, devenind redundant. Se conturează astfel, fără mari surprize, "o Grecie preponderent orizontală, exclamativă și feerică", "o excursie interjecțională", iar apa devine o "apă paradisiacă". S-ar putea cita încă multe fericite formule prin care Al. Cistelecan califică aceste poeme finale, ilustrând "mai mult o producție conceptuală", pledând "cauza clasicității", ca și concentratele comentarii
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în sine, indicativul se poate găsi cu valoarea sa specifică în propozițiile reale enunțiative sau interogative, exclamative sau neexclamative, pozitive sau negative: "Vin", "Vii?", "Nu vin", "Nu vii?", "Nu vin!" În mod nespecific, luând valoarea altor moduri, indicativul poate fi predicat în propoziții enunțiative potențiale ("Mai bine plecam atunci" = "Mai bine aș fi plecat atunci") și enunțiative
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
edit., Craiova, 1974; Al. Macedonski, Rondeluri. Psalmi. Nopțile, postfața edit., Craiova, 1975; Florin Dumitrana, Întâile viori, pref. edit., Craiova, 1979; Titu Maiorescu, Critice, introd. edit., Craiova, 1995. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Comentarii despre Camil Petrescu, RL, 1975, 22; Alexandru George, Exclamativ și sumar, VR, 1975, 9; Mihai Dinu Gheorghiu, Între intenție și realizare, CL, 1975, 9; Firan, Macedonski-Arghezi, 225-226; Eugen Negrici, Două cărți de critică, R, 1977, 12; Constantin M. Popa, Între cercurile hermeneutice, R, 1995, 7-8; Dicț. scriit. rom., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În procesul transpunerii din stilul direct în stilul indirect, propozițiile enunțiative devin completive, exclamativele și imperativele își pierd intonația caracteristică, iar dacă sunt construite cu modul imperativ, în subordonată apare conjunctivul [...], în timp ce pronumele personale și verbale la persoana I și a II-a trec la persoana a III-a. (Roșca, 2004, p. 132) Întâlnită
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care-l consideri corect). Exemplu din programa propoziției: „O rachetă gigantică se înalță repede”. Arată felul acestei propoziții, subliniind răspunsul corect: a) după structură: simplă sau dezvoltată? b) după forma verbului predicativ: afirmativă sau negativă? c) după scopul comunicării: enunțiativă, exclamativă sau interogativă? Exemplu de „secvență de fixare sintetică” 1. Atributul este o parte secundară de propoziție care........................ înțelesul unui...................................sau al unui substitut al substantivului. 3. El răspunde la întrebările: a)....................................... b) .................. c)...................d)..............................(dacă nu știi să răspunzi, revezi
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
prăfuit, care dezgroapă cronicile! Un amalgam de descrieri anoste..., un amestec de vechituri și de tehnici perimate..." (Ch. Baudelaire, La Fanfarlo). Antepunerea îmbogățește adjectivele cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat și argumentat folosirea termenului de "întrebuințare" clasificatoare și neclasificatoare și extinde analiza la substantiv și adverb. Un rezultat interesant al acestui cumul de observații este impactul de necontestat al impresionismului asupra romancierilor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
citează, discursul citat nu mai are autonomie în discursul indirect. Asistăm la dispariția exclamațiilor, a interogațiilor, a imperativelor... din discursul citat. Se știe că orice enunțare este afectată de o modalitate globală (orice frază este fie interogativă, fie asertivă, fie exclamativă, fie imperativă) care definește o anumită relație dintre interlocutori. În măsura în care citatul din discursul indirect nu mai are autonomie enunțiativă, el pierde această modalitate și se confundă cu discursul care citează. Este cea mai vizibilă consecință a traducerii unui act de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
italice aparține discursului indirect liber. Pe ce se bazează această afirmație? În primul rând, putem opera oarecum negativ: selectăm elementele incompatibile cu discursul indirect și pe cele incompatibile cu discursul direct. Discursul indirect ar pretinde subordonarea și ar exclude frazele exclamative; cât privește discursul direct, el ar fi enunțat cu eu, voi și prezentul deictic... Remarcăm dificultatea gramaticienilor în fața acestei forme de citat pe care nu o putem atribui niciunui singur narator, nici unui singur autor al celor raportate. Chiar dacă, la o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu se poate determina dacă este vorba de un DIL. Ar putea fi doar punctul de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]