2,253 matches
-
admițînd: "Îi rămîne viitorului sarcina de a stabili dacă o asemenea lectură era o manipulare ideologică ori corespundea unor tendințe interne ale operei însăși. Spiritul d-sale critic e mai pregnant pe palierul "hasdeenilor din categoria a doua, cea a exegeților cărora nu li s-ar putea atribui anvergură unor N. Iorga, G. Călinescu, M. Eliade. Aceștia sînt amendați prin prisma mai lesnicioasa a constatării unor inadecvări factologice, a unor inadvertente ale comprehensiunii istorice propriu-zise. Pasînd cu delicatețe așa cum se și
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
și al celei de-a XVI-a ediții a simpozionului. Prea Cucernicul părinte George ALEXE a conferențiat despre Originea tracă a muzicii sacre bizantine și românești, subliniind astfel legăturile multiseculare existente Între spiritualitatea românească și cea bizantină ilustrată prin muzică. Exegetul afirmă că „originea tracă a muzicii sacre bizantine și românești este dovedită de străvechea structură modală a acesteia”. El mai afirmă totodată că „traco-bizantinii, la fel ca traco-dacii și toți tracii din Europa și Asia Minor au fost romanizați și
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
Cînd moare o epocă nu este, obligatoriu, o carte-exercițiu de admirație. Chiar dacă autorul are o admirație pioasă pentru oamenii celebri ai veacului încheiat pe care i-a cunoscut, trecuți între timp în lumea de dincolo. Dan Ciachir nu este un exeget al lui Țuțea, Stăniloae comp. Cartea sa aduce mai degrabă cu romanul lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea Veche. Este evocarea unei lumi dispărute, odată cu personajele care îi dădeau savoare. O lume și niște personaje cunoscute multora dintre noi
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
că unele din asocierile de care face uz Ion Pecie pot părea excesive. Creangă, cel din aparent simpla Poveste (Prostia omenească), e raportat nu numai la Oedip, ci și la Hegel, drobul de sare care stă să cadă îi evocă exegetului nu mai puțin decît, în înalți termeni speculativi, „legătura dintre spirit și natură": „Căderea sfinxului-bolovan de pe stîncă marca eliberarea spiritului. Prezența drobului de sare pe sobă, țipătul femeii la gîndul că el s-ar putea prăvăli peste copil marchează, de
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
Dar această teorie se leagă principial cu o altă determinantă majoră a gândirii sale este vorba despre misoginismul său exacerbat, pe care filosoful marxist Ernst Bloch îl aprecia drept "cel mai vehement cunoscut vreodată în istorie." Speculată adesea biografic de către exegeții lui Weininger, ideea inferiorității absolute a femeii va fi argumentată sistematic și obsesiv pe parcursul întregii lucrări, dintr-un punct de vedere voit științific, biologizant în prima parte, filosofic și pornind de la observația cotidiană în cea de-a doua (pe care
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
sau Arghezi nu Blaga și Ion Barbu și în nici un caz tradiționaliștii , un Fundoianu, Geo Bogza, avangardiștii, cu care au și fost asociați ( unii numesc chiar postmodernismul neo-avangardism), dar mai ales Caragiale și Urmuz". Într-o bătaie temporală mai lungă, exegetul nu ezită a aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane", nume precum Iordache Golescu, "autor al unor «picto-poezii ludice, gratuite și ingenioase»", ( Mircea Cărtărescu), Costache Negruzzi, "autor al celor două finaluri din O alergare de cai, care deconspiră și
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
culturale ale radioului nostru public...; trebuie observat că nu este vorba numai de realizarea propriu-zisă a transmisiilor licențiate de Radiodifuziunea bavareză, ci de poziționarea justă a evenimentelor drept acte de cultură prezentate și comentate la noi de un mănunchi de exegeți, de oameni de cultură, muzicieni, literați, comentatori ai spațiului nostru intelectual artistic. Multe dintre spectacole au fost preluate în direct sau au fost imprimate în vederea retransmisiilor ulterioare de zeci de societăți de radiodifuziune din întreaga lume. Desigur, evenimentul central al
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
ca într-un proces psihologic de sedimentare a unei teorii filozofice: trebuie să treacă un interval de timp pînă cînd cunoștințele asimilate să poată fi adunate sub lupa lămuritoare a unei înțelegeri globale. Ca instrument de lucru menit uzului viitorilor exegeți, Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica are trei trăsături principale: este introductiv, cvasi-obiectiv și exhaustiv. Profilul introductiv al dicționarului ține de intenția pe care au avut-o Florica și Marin Diaconu atunci cînd au pornit la elaborarea lui
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
termeni filosofici ai lui Constantin Noica are trei trăsături principale: este introductiv, cvasi-obiectiv și exhaustiv. Profilul introductiv al dicționarului ține de intenția pe care au avut-o Florica și Marin Diaconu atunci cînd au pornit la elaborarea lui: să ofere exegeților setul principal de concepte pe care le folosește Noica în terminologia sa. E vorba așadar de jargonul de bază pe seama căreia opera lui Noica poate fi interpretată, de cărămizile de bază ale gîndirii lui. Aceste cărămizi sînt tocmai conceptele pentru
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
pomenească măcar un titlu din opera lui. Un asemenea om ar avea acum, sintetizată în paginile unui singur volum, imaginea completă a cărților ignorate. Și deși nu este o lucrare ad usum delphini, ci un instrument de lucru destinat eventualilor exegeți, autorii știu să-și poarte cititorul treptat, pas cu pas, în labirintul gîndirii noiciene. "Autoprezentarea" și "Fișa clinică" de la începutul dicționarului (două texte în care Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
Plotin nu își publică ipotezele și comentariile și în revistele consacrate occidentale sau măcar în publicațiile academice românești într-o limbă de largă circulație? Ar fi benefic pentru prestigiul culturii românești dacă lumea savantă europeană ar omologa conjecturile și interpretările exegeților noștri. Dar nu numai asemenea chestiuni. Am dat acest exemplu, deoarece probleme de critică de text pentru autorii greci și latini constituie un domeniu în care cercetătorii noștri n-au excelat niciodată până acum. Cât de important ar fi ca
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
fi ca un cercetător din România să publice o ediție din Plotin sau Republica lui Platon în colecții celebre de texte clasice, cum sunt Teubner, Oxford, Guillaume Bude! La fel de bine pot fi, mai bine spus trebuie publicate interpretările filozofice ale exegeților români la textele dialogurilor lui Platon, de pildă, sau dezvoltările teoretice care au ca punct de plecare gândul unui autor din vechime sau din epoca modernă. Paleta publicațiilor academice este foarte largă și cu cât mai mulți oameni de cultură
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
succesorul de drept al Călinescului: "La noi, după G. Călinescu, nu a mai apărut nici un istoric literar cu metodă care să se încumete să abordeze competent literatura postbelică". înzestrat cu o armură de-o atît de impozantă alcătuire, desigur că exegetul nu pregetă a provoca la luptă nume nu o dată dintre cele mai semnificative, turnirul d-sale cuprinzîndu-i pe seniorii Alexandru George, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, ca și pe tînărul Daniel Cristea-Enache, cărora le aplică lovituri cu toată energia ilustră de
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor, propria sa reacție emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal cu lancea negației. în schimb, sîntem alături de Martin Mincu cînd acesta ia apărarea
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
tot ceea ce acesta a scris acum 160 de ani ,,vine să confirme rezultatele cercetărilor pluridisciplinare recente despre istoria veche a românilor, adică a celor care continuă în acest areal neamul antic al geto-dacilor, cu toate transformările și denumirile istorice suferite”. Exegetul precizează doar unul dintre rezultatele spectaculoase ale cercetărilor științifice de la cumpăna mileniilor: și anume ,,confirmarea scrisului geto-dacic, făcută prin descoperirea Tăblițelor de la Sinaia”. Cu deloc disimulată mulțumire întru spirit românesc și mândrie națională -, înzestratul editor român notează: ,,Carlo Troya este
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
poporului român.”. După ce menționează că Iacob Grimm (unul dintre celebrii frați, autori de literatură fascinantă pentru copii și tineret) îi reproșa contemporanului său, Carlo Troya, că ,,în condițiile istorice complicate ale Italiei din acea vreme (...), se ocupă de istoria dacilor” -, exegetul Dumitru Ioncică evocă descrierea caracterului lui Troya realizată de istoricul francez Charles de Tocqueville, care afirmă: ,,...a uitat repede prezentul, în favoarea trecutului, încearcă (...) să ne convingă asupra identității Dacilor, Geților, Goților și Normanzilor, pe care noi, oricum, NU o contestăm
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare parte dovedindu-se atrasă către cealaltă: „Eu
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
Nicolae Mareș Ireneusz Kania este unul dintre cei mai asidui și productivi traducători și exegeți polonezi ai culturii românești în spațiul polonez și chiar din lume. Absolvent al Universității Jagielone din Cracovia, având ca profesori pe renumitul românist, Emil Biedrzycki, și pe lectorul ieșean, Ion Tiba, a funcționat în anii ’60 și ’70 ca redactor
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
ei folclorice, frumusețea copiilor și a limbii. Eram, atunci, un student de 23 de ani, care abia începea să cunoască toate acestea și să le guste. Azi, după exact 40 de ani de cunoaștere și de muncă, ca traducător și exeget al operelor scriitorilor români, vreau să folosesc acest prilej pentru a-mi exprima profunda recunoștință pentru tot ce mi-a dat cultura românească. Ca și pentru tot ce îmi va da în continuare. Căci aventura mea cu România continuă.
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
trudind cu mînecile suflecate pe ogorul reconstituirii literare, ogor pe care, departe de-a se resemna cu factologia și inventarierea, îl însămînțează cu puncte de vedere și reacții proprii: „Dacă propunem astăzi o analiză de istorie literară, ține a preciza exegetul, nu înseamnă că o facem de pe o poziție detașată, placidă și dezabuzată. Am profitat din plin de ipostaza tînărului scriitor care a debutat în presă doar după 1989 și care nu s-a implicat direct, biografic, în tensiunile de idei
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
în același timp un adversar politic neglijabil, în măsura în care nici o secundă activismul său n-a părăsit sfera strict culturală”. După ce constată că, în scris ca și în viață, N. Manolescu s-a manifestat ca un „mediator” și nu ca un „martor”, exegetul său îl înscrie în orizontul așteptării, astfel: „Rămîne de văzut dacă etapa istorică pe care o trăim astăzi, atît de ahtiată în recuperarea adevărului prin intermediul mărturiilor, va mai ști să admită importanța retroactivă a mediatorilor”. În ce măsură Nicolae Manolescu a rămas
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
extraordinară”. Întocmind ediția, Gelu Ionescu ajunsese la Nu și, de asemenea, la imboldul lui Mihai Șora, se apucase să caute, prin ziarele și revistele vremii, tot ce publicase Eugen Ionescu în afara volumului din 1934. Nu doar analitic, ci și autoanalitic, exegetul se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
la inițiat în esoteriile budiste, prin doctrina milarepiană, și în sistemul platonician, prin bibliotecile pariziene, și de la țîrcovnic auster la amant infatigabil, toate subsumate unui anumit gen de situare în sacru, Brâncuși se oferă cu maximă generozitate ochiului ciclopic al exegetului român, calificat abisal ca hermeneut unic în virtutea nu mai puțin unicei șanse a consangvinității. Dacă în planul culturii europene și transatlantice opera lui Brâncuși a fost supusă unei unei atente analize, de la observațiile mai mult sau mai puțin sistematizate ale
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
mult decît fascinat. Documentarea în Biblioteca Academiei v-a stimulat entuziasmul, iar rezultatul s-a concretizat în 1988, prin publicarea în S.U.a. a monumentalei The Romanian Roots of Mircea Eliade, 1907-1945 (două volume - 1453 de pagini!) 2) Mulți exegeți (români și nu numai) ai operei lui Eliade o cunosc, vorbesc despre ea, o citează, dar nu au avut privilegiul de a o vedea și în varianta în limba română. De ce? M. L. R. - Am dorit mult să-mi văd
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Vă mai mențineți această opinie, mărturisită d-lui Handoca în interviul amintit - acum cînd, ani buni de la moarte, Eliade este „acuzat”, ponegrit ș...ț, tîrît în procese fictive? Acest conflict (!) pare să ia amploare, alimentat fiind de diverși așa-ziși exegeți ai operei lui Eliade. Scandalul mondial declanșat în 2002 de apariția volumului Alexandrei Laignel-Lavastine - „Cioran, Eliade, Ionesco. LÎOubli du fascisme”6)vine să confirme acest lucru. Cum încadrați demersul autoarei? - Am terminat recent o recenzie de 72.000 de cuvinte
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]