767 matches
-
vs. tema micului), corvoada muncilor la care e supus "cel mic și străinic", soborul păstorilor și simulacrul judecății (omor nemotivat, ipotetic), definesc episodul testamentar ca o prefigurare a probei supreme (moartea inițiatică), după vechi cutume pastorale. De-a lungul istoriei exegetice, s-au distins trei filoane principale din care cercetătorii au presupus că s-a zămislit : mitic, religios și etnografic. Cântecul mioritic s-a zămislit în regiunea intracarpatică a României, între Moldova și Transilvania, în zona etnografică Mănăstirea Cașin, Bacău. Istoricii
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
din Miorița lui Alecsandri care să nu se găsească în una din numeroasele variante culese de atunci încoace pe întinsul țării, unele fiind prezente și în forma transilvăneană de colind, care are probabil o vechime mai mare decât balada”. Istoria exegetică a Mioriței a fost marcată de apariția unor culegeri, studii, cărți sau publicații (reviste) socotite decisive în impulsionarea cercetărilor din domeniu. Aceste lucrări au impus direcții noi de interpretare, au emis ipoteze și teorii privind istoria și geneza Mioriței, au
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
într-un mod original atitudinea paradoxală a păstorului în fața morții sau, în unele cazuri, au indus antologii ample ale variantelor mioritice - acestea devenind o bază solidă pentru noi aserțiuni. Tema fatalismul mioritic se constituie într-un capitol decisiv al istoriei exegetice, însumând totodată răspunsurile semnificative la una dintre întrebările fundamentale: de ce păstorul își acceptă soarta cu atâta seninătate?; de ce, în aceste condiții, Miorița s-a bucurat de „adeziunea” fără precedent a românilor practic din toate colțurile țării? „Cercetătorii de până acum
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
al creștinilor este, bineînțeles, scena lapidării protomartirului Ștefan (cf. Fap 7, 58-60). Convertirea lui Saul pe drumul Damascului este - cum, de altfel, e și normal - obiectul a nenumărate reprezentări iconografice, care, însă, pot fi împărțite în două categorii, în funcție de tradiția exegetică urmată: Prima tradiție, și cea mai veche, îl prezintă pa Saul lovit sau învăluit de un halou de lumină, ceea ce spune că Isus cel înviat i se revelează. Din această serie de reprezentării merită o mențiune aparte o miniatură a
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
ca profesor de religie la Liceul de fete Notre Dame de Sion din Iași (1936-1937). În anul 1937 obține titlul științific de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți, cu teza "„Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos după rânduiala lui Melchisedec. Studiu exegetic și istoric“". La data de 17 iunie 1937, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Război o listă de 3 candidați pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia. Cei trei candidați propuși erau
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Iran. Și-a petrecut o mare parte din viață în orașul Kirman și a fost îngropat la Mahan. Mormântul lui a rămas un loc important de pelerinaj pentru dervișii nimatullahi. Maestrul odinului a scris o serie de lucrări teoretice și exegetice și poezii. În scrierile lui, a fost influențat de lucrările lui Ibn Arabi. Fiul fondatorului, Khalil Allah, a părăsit plecat din Persia spre sudul Indiei, la invitația conducătorului Dekkanului, unde a înființat o ramură a ordinului. Ulterior, în secolul următor
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului au caracter
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
Dumnezeu, pentru a ajunge la aceasta fiind necesară lupta împotriva viciilor și perfecționarea virtuților. A. Lucrarea sa fundamentală este "Πηγη γνωσεως" (în limba latină: "Fons cogitationis"), iar în limba română: "Izvorul Cunoștinței", în trei părți: B. Opere polemice: C. Opere exegetice: D. Opere morale și ascetice: E. Opere omiletice: F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
și-l modelează pe profundă. pagini de la capitolul Eugen Simion. Eminescu în scrisul său. Zicea Al doilea, G. Călinescu, după Or ice doc t r ină po l i t i că es te gazetarul într-o formulare extrem de excursul exegetic cunoscut, a căutat discutabilă, dedicate exclusiv lui actuală: „prin aspirațiile noastre, să-l ferească pe Eminescu de Eminescu, receptării operei acestuia prin dezvoltarea intelectuală ce și-a idolatrizări ieftine, ineficiente, cu atât în contemporaneitate, a profilului său dat România de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
in Gregory of Nyssa ..., p. 318 sq. Sfântul Macarie. Procedând astfel, Sfântul Macarie include o puternică imagine poetică, a sufletului înaripat zburând în prezența lui Dumnezeu. Utilizarea de către Sfântul Macarie a imagisticii zborului este disociată de orice pasaj sau scop exegetic, ținând doar de domeniul exortației și al inspirației. Fiind astfel, este dificil să se adune toate filoanele de inspirație pentru a se furniza o interpretare globală. Tabloul sufletului în zbor este unul al sufletului în libertate și protejat, fiind vorba
Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
prezentat în 2012 la Festivalul Internațional al Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța. I s-au dedicat doua filme documentare: „Lumina din jurul trupului” de Gheorghe Preda (2004) și „Despre teatru, dragoste de om și sălbăticie” de Cătălin Ștefănescu (2005), precum și volumul exegetic „Aureliu Manea, Eseu despre un regizor” de Justin Ceuca. Din 13 august 2014, ca apreciere a contribuției sale la dezvoltarea artei teatrale in România, Teatrul Municipal din Turda a primit numele marelui regizor și se numește Teatrul "Aureliu Manea" Turda
Aureliu Manea () [Corola-website/Science/331533_a_332862]
-
de lucrări. În anul 1942 realizează Ciclul Creațiunea ( 10 xilogravuri ). Subiect cu evidente relaționari biblice și de istorie culturală dintr-o perspectivă deosebit de modernă. Acest fapt este surprins excelent cu perspicacitatea intelectuală care l-a caracterizat în toate demersurile sale exegetice. Caracterizarea sintetică pe care i-a făcut-o criticul de artă Octavian Barbossa, în cuprinsul dicționarului publicat la jumătatea deceniului opt,ne-a reținut atenția și ne-a deschis apetitul pentru comentarea ciclului de xilogravuri intitulat „Creațiunea”. Publicată în anul
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
cu o cultură generală extrem de solidă, Fred Micoș abordează un subiect cu evidente relaționări biblice și de istorie culturală dintr-o perspectivă deosebit de modernă. Acest fapt este surprins excelent, cu perspicacitatea intelectuală care l-a caracterizat în toate demersurile sale exegetice, de către semnatarul studiului critic introductiv al ciclului grafic Creațiunea . Formulările apreciative conținute în paginile studiului critic amintit fixează imaginea unui creator obiectiv, atent la prelucrarea nuanțată a informațiilor selectate din mediul înconjurător, respectiv din bagajul de noțiuni al civilizației umane
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
a arianismului în general, în care apără teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie și 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice. Alte
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
i le-a trimis istoricului și criticului literar Teodor Vârgolici (n. 1930) care, în răstimpul 1969-1989, a condus cu autoritate și pasiune Editura Minerva, una dintre cele mai exigente case editoriale din România acelor ani. Riguroase și impresionante, din perspectivă exegetică, sunt studiile introductive, prefețele și postfețele pe care le-a elaborat și publicat la unele dintre cărțile scriitorilor: Mihail Steriade (1971), Hortensia Papadat-Bengescu (1972-1979), Mihail Săulescu (1974), Tudor Vianu (1974), Lucian Blaga (1975), N. Davidescu (1977), Eugen Barbu (1977), Mihail
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
Dinu Rachieru. Meritul ei fundamental este de a ne da întregul tablou fenomenologic al avatarurilor postmodernismului care se vrea curent de idei, paradigmă, epistemă. Sunt expuse "toate" datele problemei și sunt date pe față - ca să zicem așa - "toate" cărțile. Demersul exegetic urmărește alfabetizarea, introducerea în temă, dar și implicarea cititorului în analiza fenomenului și dezvăluirea esenței. Rachieru este un fenomenolog obiectiv, împătimit, dar fără patima partizanatului. El își reconfirmă vocația de fenomenolog al paradoxurilor, aruncându-ne, din labirintul dedalic al confuziilor
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și o lucrare cu caracter dogmatic, exegetic, a cunoscut filosofia antică, P.7 Aristotel în special, a luptat împotriva arianismului și, în genere, a ereziilor. Susține ideea unui Dumnezeu că o singură substanță în trei persoane, Dumnezeu este necreat, Fiul asemenea, pentru că provin din aceeași esență. Fiul
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli. București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001. 7. Zorica Lațcu (1917-1990), poetă, publicistă și excelentă traducătoare. 8. Origen - Scrieri alese. Din lucrările exegetice ale Vechiului Testament. Traducere de pr. prof. Teodor Bodogae, pr. prof. Nicoale Neaga și Zorica Lațcu. Studiu introductiv și note de pr. prof. Teodor Bodogae. București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981, 472 pagini. (Părinți
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
intelectuale. Origene a fost un spirit ascuțit și pătimaș, scriind enorm, trăindu-și credința intens și îndrăznind până la autoflagelare. A fost un mare creștin. Origene a lăsat o operă imensă (șase mii de suluri de pergament), structurabilă astfel: a) texte exegetice b) texte teologice Doctrina lui Origene conține o evoluție datorată faptului că limbajul teologic al vremii era încă în formare și mai ales datorită angajării sale în numeroase polemici. De exemplu, într-o primă fază, Origene considera că Dumnezeul treimic
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
Genesis, Iași 1988, Pârș ÎI Exodus, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum, Iași 1991 (premiul “Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române pe anul 1991). 3. Biblia 1688, Pârș III, Leviticus, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum (coautor; contribuția personală: Comentarii lingvistice, filologice și exegetice, p. 163 204, precum și versiunea explicativa modernă, i.e. a cincea coloana a ediției), Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1994. 4. Capitolul Sfînta Scriptură în limba română, în *** Enciclopedia Bibliei, Editura “Logos”, Cluj, 1996, p. 75 83. 5. Academia Română, Dicționarul
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
de la începuturi până spre 1990 nu poate face abstracție de incursiunile sale în trecutul și prezentul dramei istorice. Notabil este Silvestru ca antologator, care resuscită interesul pentru dramaturgi și piese uitate, efortul recuperator fiind prezent în primul rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul "Clio și Melpomena" (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată " Piesa uitată", atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana "Răposahd postelnic" la "Vrăjitoarele" lui Dimitrie Stelara, trecând prin dramaturgia lui Iacob Negruzzi
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
Scurtu Recent am descoperit, aici, în București, într-o bogată și prețioasă arhivă particulară, încă o scrisoare necunoscută a lui Mateiu I. Caragiale (n. 1885 - m.1936), scriitor inclasabil, despre care s-au scris câteva cărți extrem de valoroase sub aspect exegetic. Și nu numai. Biografia lui Mateiu I. Caragiale, cunoscută în detaliu de cei câțiva istorici literari, care i-au reconstituit, cu tenacitate și inteligență, itinerariul existenței fizice și creatoare, mai poate încă suporta anumite retușuri și întregiri, evident, deloc obișnuite
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și o slobozește în Ținta cea bună”. Un element oarecum neobișnuit în acest demers exegetic Ține de faptul că săgeata este interpretată în două modalități diferite. „Inițial este înțeleasă ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu trimis de Tatăl spre mântuirea sufletului omenesc. Apoi ajunge să fie chiar sufletul, spre mântuirea căruia a fost trimisă. O transformare
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
și tot ce vei lega pe pământ va fi legat și-n cer și tot ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și-n cer». Acest text și altele asemănătoare cu privire la preeminența lui Petru în cadrul grupului apostolilor au cunoscut, exegetic vorbind, interpretări diverse și prezența unui episcopat «monarhic» la Roma chiar de la începuturile comunității creștine ridică inevitabile probleme critice. De remarcat apoi faptul că chiar în secolul II nu doar Petru era considerat primul episcop al capitalei imperiului, dar și
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]