2,392 matches
-
sine, liberă de context, într-o problemă teoretică, de deducție pură, extrăgând-o voluntarist și inadecvat din rețeaua de determinări propusă de textul lui Caragiale, în care, după părerea mea, misterul își află atât logica ascunsă, cât și dezlegarea. Multe exegeze mai vechi sau mai noi, de exemplu, depistează cheia sinuciderii introvertitului mânuitor de bani publici în zona relației sale cu superiorul ierarhic care întrupează Autoritatea - opresivă, înspăimântoare, generatoare de anxietate perpetuă și de înfricoșări paroxistice cauzate de imprevizibilitatea malefică a
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
literară a ultimelor decenii, Ștefan Borbely semnala, în cadrul criticii noastre postbelice, prezența unei linii ideatice neomanieriste, care se revendică de la Panovsky și Hocke. Ea ar fi identificabilă “pe coordonata Edgar Papu - I. Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
Cristian Măgura Ștefan Borbely își închipuie că „cititorului de bună-credință”, oarecum excedat de numărul exegezelor rezervate literaturii fantastice a lui Mircea Eliade „domeniu în care - după toate aparențele, cel puțin - toate lucrurile esențiale și de bun simț au fost deja spuse”, nu i-ar fi prea clară motivația ce a stat la baza eseului universitarului
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
Narațiunea cu funcție exoterică mai are menirea de a filtra lectura inițiatică, de a o distinge de una oarecare. Celălalt palier narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile, al semnificației sacre. Această perspectivă teoretică nu este un import nediferențiat din exegezele altor autori, ci o experiență de lectură: „Rob, eu însumi, pentru o bună bucată de vreme, interpretărilor clasicizate de tip hermeneutic, am făcut, în ceea ce-l privește pe Mircea Eliade, decriptări simbolice și interpretări de substrat, convins fiind că această
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
al criticului care, printr-un demers simpatetic, trebuie să indice caracterul de unicitate al operei, iar nu s-o includă într-o serie artificială și anterior dată. De aici se desprinde nu doar originalitatea operei comentate, ci chiar și a exegezei care a știut să se identifice cu obiectul său de studiu”. După ce scrisese N. Manolescu: „Critica e, așadar, o lectură permanentă care implică toate lecturile noastre anterioare, reflecțiile, confruntările, generalizările, o idee despre literatură - personalitatea noastră întreagă. Nu sacrificînd lectura
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
fie în ediții independente, fie în lucrări cu caracter antologic sau apariții fragmentare (selectiv); (C). Iconografia Kavafis (care înregistrează materialul iconografic de orice fel referitor la poet și la familia sa); a patra parte, (D), și cea mai întinsă, consemnează exegeza greacă și, în măsura posibilului, și cea străină. Cele 4180 de voci ale acestei secțiuni confirmă, încă o dată, existența subdisciplinei numită „kavafistica”, cu o producție tot mai bogată, de la articole și studii pînă la volume de sine stătătoare semnate de
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
scrisul a devenit o carte publicată și chiar sumarul prezentului volum conține o cronică la ea. Cred că ar fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea Mihăieș este temeinică și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut în anumite judecăți critice, chiar dacă nu este greșită, poate deveni stînjenitoare pentru autorul supus analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
oglindă. Autorul are două avantaje majore. Unul al obiectului, biografia și opera lui Emil Cioran constituind o temă pe cât de mare, pe atât de puțin concretizată în volume. Interesul lui Protopopescu vine dintr-o dublă lectură a textelor și a exegezei filosofului. Prima sub impresia măgulitoare și comună că “Emil Cioran îmi corespunde”. Și câți dintre noi nu se vor fi identificat, prin afinități reale ori doar proiective, cu “Marele înrăit”! Cea de-a doua citire repune în funcție o “gândire
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
L'adieu aux arts. 1926: L'affaire Brâncuși (2001), Pierre Cabanne, Constantin Brâncuși (2002), Wayne Kenneth, Modigliani & gli artiști di Montparnasse. Brâncuși, De Chirico, Léger, Picasso (2002), Radu Varia, Brâncuși (2003) etc. Două trăsături fundamentale par a se desprinde din exegeza brâncușiana de la începutul veacului XXI: pe de o parte, o adevărată revelație față de redescoperirea unei personalități artistice depline cum a fost cea a lui Brâncuși (sunt de semnalat, de pildă, preocupările pentru "aforismele" sau pentru artă fotografică a sculptorului român
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
român), iar, pe de altă parte, insistența de a sublinia modelul pe care viziunea brîncușiană îl poate oferi postmodernității, în special în ceea ce privește integrarea profundă, creatoare a tradițiilor (ontologice, culturale, folclorice). Pentru exemplificarea acestora, semnalam în continuare șapte recente repere ale exegezei brâncușiene, care reconfirmă, cu asupra de măsură, posteritatea vie, în continuă efervescenta reinterpretativă și reevaluatoare, a personalității și operei sculptorului român în secolul XXI. Brâncuși inedit. Însemnări și corespondență românească Ediție de Doina Lemny și Cristian-Robert Velescu Editură Humanitas, București
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
șexpresiaț esență celei mai înalte expresii a purității universale și va rămîne de-a lungul secolelor viitoare singurul obstacol peste care nu se va putea trece ...". Remarcabilul aport al volumului apărut la Editură Humanitas la prezența - dar mai ales viitoarea - exegeza brâncușiana este completat de capitolele Corespondență cu și de la compatrioți, Comenzi publice de monumente: documente și corespondență și Eseuri inedite despre Brâncuși. Constantin Brâncuși, Aforismi (în colecția Carte d'artisti n. 20) A cură di Paola Molă Ed. Abscondita, Milano
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
La 12 februarie 1961, la patru ani de la moartea lui Brâncuși, atelierul din Impasse Ronsin devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din acest catalog reflectă câteva din noile direcții de exegeza brâncușiana. În Reconfiguring Brancusi's formative years: Hobița-Craiova-Bucharest, Sanda Miller examinează climatul cultural de la finele secolului XIX, care a făcut cu putință forjarea proiectelor brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de viață. Mai clar și mai direct spus: opera bacoviană a devenit pentru critic propria viață, într-un proces de identificare capabil să ofere accesul spre calea de înțelegere din interior. Cu puțină perspicacitate, se pot observa în carte stratificările exegezei în timp, ca depunerile succesive de rocă, depistate la o investigație de structură a solului. Textul critic s-a îmbogățit progresiv, înregistrând și acumulând profitabil sedimentările. Eliberat în mare parte de obligația unui instrumentar, criticul scrie acum fără bibliografia cea
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
profesionalism. Ar fi poate fastidios să reiau aici, fie și parțial, subiectele sale de aplicație, de la Filimon și Alecsandri până la Vianu și Arghezi, dar și Cioran sau Noica, Iorga sau Pătrășcanu. Pe Z. Ornea îl interesau nu numai edițiile sau exegeza literară, dar și istoriografia, sociologia, filosofia, memorialistica, drama Basarabiei etc. Falimentul Editurii Minerva e ultima dintre problemele de actualitate înregistrate în volum, o situație dureroasă care l-a afectat profund pe încercatul editor al clasicilor, care se vedea neputincios în fața
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie și mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele stilistice și de metodă critică sînt aproape insesizabile. Același stil rococo, aceeași tornadă de referințe din domenii care, teoretic, nu ar avea
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
Gabriela Adameșteanu: Eugčne Ionesco "sofist", "manierist"; originile materne ale lui Eugčne Ionesco; exilul; Eugčne Ionesco la Vichy; Eugčne Ionesco și România; relațiile lui Eugčne Ionesco cu Cioran și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în 1940 autenticitatea și experiența. "Pentru mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
atît într-o mentalitate neslăbit disociativă, cît și într-o expresie susținut ironică, de-o personalizare bătătoare la ochi. Astfel putem vorbi de Cornel Regman ca de un personaj. Unul cu profunde rădăcini poporane, megieș pe tărîmul relativ nou al exegezei, așa cum am mai arătat și altădată, cu prodigiosul humuleștean, cu istețul Fiu al Pepelei și cu părintele erudit-facețios al }iganiadei, din al cărui ținut de altminteri se trage. Rostirea sa dispunînd, așa cum se cuvine, de multe vocabule neologistice și subtile
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
resimțiți confort sufletesc, o întrebare este inevitabilă. Care sunt scriitorii francezi ai secolului XX cu care vă aflați în rezonanță? M.T.:Fără îndoială unul dintre ei este Andrč Gide, iar altul J.P. Sartre. R:În cărțile dumneavoastră de note și exegeze vă referiți adesea la Romain Gary. M.T.:Îl admir mult. Eram printre membrii Academiei Goncourt care au votat pentru Émile Ajar în 1975. S-a produs atunci o mistificare ale cărei victime am fost noi, membrii Academiei. Ceea ce este, însă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
consideră pe Iuliu Maniu Ťunul dintre cei mai lași politicieni ai istoriei noastre moderneť, oferind contrastul: ŤDar ce tragedie a trăit Lucrețiu Pătrășcanuť. Victimă, în logica sărăriană, a purei întîmplări!" Sau următoarea săgeată trimisă către aerul de ominesciență al unei exegeze răuvoitoare: ,înțelegem parcă mai bine de ce nu i-a convenit istoricului religiilor să se așeze în miezul unei vrajbe în care dreapta exilului avea să se disloce cu tot atîta furie cît și stînga acesteia. Cît privește ce va fi
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
ediția G. Pienescu din 1980 (I-II, cu o prefață amplă de Ion Caraion, Ed. Cartea Românească), căreia Mitzura Arghezi și Traian Radu îi fac numeroase observații de amănunt în nota asupra ediției. Există cu adevărat un apetit semnificativ al exegezei critice consacrate operei argheziene în anii de după revoluția din 1989? Semnele unei receptări (generoase) sunt prea firave pentru un scriitor atât de mare. Au apărut două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
mari artiști și coregrafi care au dat viață unor spectacole antologice. Cartea Ancăi Florea ne face să retrăim o asemenea epocă de emulație artistică și să avem nostalgii. Contribuția sa este deosebit de meritorie, ea se înscrie pe linia unor serioase exegeze istoriografice într-un domeniu în care s-a scris, din păcate, puțin. Așteptăm cu nerăbdare publicarea volumelor viitoare care ne vor procura noi și mari bucurii spirituale.
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
ediții critice". Cu alte cuvinte: nu o cercetare nouă, ci o ediție care o parazitează declarat pe cea anterioară! Secvențele de laborator sunt "esențializate", reperele critice sunt selectate după criterii numai de editori știute, fără să rețină nimic semnificativ din exegeza mai nouă. Reducționismul și obtuzitatea fac blazonul acestei noi ediții Rebreanu. În dosarul de variante la romanul Pădurea spânzuraților, mult rarefiat, la loc de cinste figurează informația despre "un grup de înveterați în omagierea evenimentelor istorice din Carpați, la Ghimeș-Palanca
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
care gîndirea autohtonă putea accede la o filosofie de tip apusean? Ion Dur se străduiește a ne oferi o imagine obiectivă a gînditorului "socratic", a profesorului care, în optica d-sale, a jucat, "în spațiul cultural interbelic, un rol maiorescian": "Exegeza profundă a transformat însă Ťzgomotulť produs în jurul operei și personalității lui Nae Ionescu într-o energie care să intensifice judecata cît mai echilibrată, tot așa cum celebrul Demostene își șlefuia dicția pe fundalul tumultului pricinuit de valurile mării. Căci textele și
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
traducător: el trebuie să fie un exeget. La lectura cărții, devine evident că una dintre problemele sale majore o reprezintă asigurarea echilibrului dintre prezentare și hermeneutică, dintre dorința de accesibilitate pentru un cititor avizat, dar nu neapărat specializat, și comandamentul exegezei sine qua non. Mai școlărește spus, echilibrul dintre ,rezumat" și ,comentariu". Poate că pentru cei familiarizați cu ...proza lui Corin Braga nu mai este o noutate ceea ce - pentru mine - face parte de mult dintre convingerile esențiale: una din calitățile esențiale
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]