3,476 matches
-
Și gesturile mele cu ochii închiși care îți populează camera. Deschide sertarul. Privește-ți somnul. Acestea sunt marginile mele. Kriegswitwe sunt într-un azil al văduvelor de război. aici igrasia e o formă de mângâiere. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. asistentele aduc pe targă răniții, încolonați. noi îi plângem, îi pansăm, apoi le punem crucea pe piept, sărutul nostru translucid. și golim rafturile unde totul putrezește îi stivuim acolo. e un fel de bibliotecă de care avem
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
negru și sclipitor. când or să te aducă pe targă aici, igrasia îmi va cuprinde glandele. un fel de ipsos se va forma peste buze. sunt văduva unui crin carbonizat. Sylvia râde și mă decupează. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. Partaj 1 Motto: „sfârșitul e un limbaj. începutul e o voce.” O plimb mereu cu mine. Oriunde mă duc, vine după mine. Îi dau prune uscate, vreau să o ajut să iasă afară. Să se extermine. Ea
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
mai știi, zeitatea sau ceea ce crezi că ești, nu pot s-o aduc de tot în prezentul meu, am momente cînd cred că timpul se sfiește lîngă ea, sînt sigur că în ea nu mai are putere partea întunecată *** Am exersat mult, am obosit să-i privesc pe toți ca pe niște victime, sînt insul din serile în care nu mai există nici o soluție, cînd intențiile au îmbătrînit dintr-o dată, ca amantele din alte vremi, și stăm în timpul vînăt, e vremea
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt dusă pe pustii iei asta drept mîntuire pe ultimii metri și ce mîntuire scrisul să înceteze înainte de a scrie sfîrșit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele roz a trecut peste arcul ferestrei o dimineață cu o cheie ruginită între dinți năvălește în rama tabloului exersezi imposibilul te mulțumești cu hrana zilnică a absențelor între ziduri cu spărturi la vedere știi la capătul zilei povestea ta sângerează Lecția de dans Cobor din Floreasca o iau pe Hatmanul Arbore prin fostă Mierlei apoi Dorobanți mă întorc din
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din imaginile de pe peliculă. Andrei și alexandru: tăcut mă mut în ei, mă scurg în ei ca apa rece din ulcior în gura însetatului. Despre sfârșit Deși exersez cu sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea este o cămilă care ține în spate
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
spațiale și temporale mânuite cu dexteritatea și inspirația unui compozitor rodat la școala maeștrilor muzicii clasice și conectat la experiențele componisticii contemporane. Anul acesta Violeta Dinescu a împlinit cincizeci de ani, prilej cu care mediile culturale de la noi și-au exersat încă o dată deplina lor „discreție”, întreținând astfel un periculos echivoc în ceea ce privește intenția de a recupera și reintegra valorile artistice ale diasporei românești. Mai puțin dezinteresați sunt nemții, cei ce i-au organizat compozitoarei noastre în ziua de Sf. Nicolae, la
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
căpățânii mele bătrâne. Nu prinde ideea unicității unui artist, cum e necunoscutul autor al statuii. Ideea că el nu e repetabil. (Cum spune Valery, că un artist face cât milenii). Și că, cine știe, poate, prin noi, Marele Anonim se exersează, încercând să se recunoască în materia pe care a creat-o... Un cusur al firii umane e să vâneze și uneori să și găsească, fie și într-o capodoperă, ceva anormal... Cum mi se întâmplă mie acum, așezat pe etrava
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
le poate și stăpâni, rezistând „asemenea lui Ulise, care se lega de catarg” tentației de a se alătura odraslelor de ștabi în „escapadele” acestora, porniți în trombă din curtea vilei cu mașinile lor decapotabile. Rămas singur, își ia vioara și exersează ore în șir, impunându-și acest ascetism în numele pasiunii pentru artă și al unei vocații resimțite și pe care nu vrea să o trădeze. Celălalt protagonist al rememorărilor, Șerban Strava, este din altă generație decât Tin, trecut de mijlocul vieții
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
comicăria unui sărac centru de tracologie, o secție într-un alt institut formată din 5-6 posturi de arheologi, care se vor sau nu tracologi, o întoarcere ab initio. O țară care nu poate ieși din tema cu variațiuni, care nu exersează contrapunctul și nu se împlinește în europeana formă de tripartit, e sortită să fie un veșnic privitor al metanoiei, fără să trăiască vreodată această experiență. Poate că gestul meditativ de gândire, reluat continuu, asupra temei, ar fi mai propriu momentului
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg,/ păzește deasupra/ acestui mormînt” (Într-un sertar). Strategic situat pe confiniile dintre natură și cultură, poetul extrage din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu ironiza niciodată înalta
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu ironiza niciodată înalta catedră/ de la care vobește cu patos/ capra cu ochelari dacă totuși/ mai crezi în mecanismele vîntului/ seara/ cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
fie neapărat mărturii de viață și de moarte, împart cu "adevăratele" cărți știința selecției și a biais-urilor. Știu ce să spună și unde să se oprească, pot miza deopotrivă pe vervă sau pe clin d'oeil și pe discreția îndelung exersată în conversații de salon. Combină perfect, altfel spus, stilul policier-ului incitant, de calitate și retractilitatea suavă pe care-o au, de obicei, prozele poeților. O asemenea "cronică" de loisir universitar, relaxat fără să-și uite, însă, exigențele, este cea
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
favorizează desfrâul, profuziunea, iar cea flegmatică divertismentul, deriziunea și anodinul. 11. Totodată, fiecăreia dintre aceste cicluri culturale i se poate lipi o etichetă preluată din sertarul categoriilor estetice: ciclul de tip sanguin cultivă cu predilecție sublimul; ciclul de tip melancolic exersează preponderent grațiosul; cel de tip coleric dezvoltă în special dramaticul și tragicul, în timp ce varianta flegmatică se exprimă predominant în registru comic și, nu de puține ori, grotesc. 12. Dacă ar fi să evaluăm muzica toposului sanguin, va trebui să ținem
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
roind în jurul prăzii precum hienele în jurul stârvurilor. Că transcrierea ședințelor conducerii pesediste semăna ca două picături de apă cu pagini întregi din "Nașul" lui Mario Puzzo era demult știut. O bandă de profitori cinici, scufundați în murdărie până peste urechi, exersa vechile ritualuri mafiotice cu o virtuozitate care l-ar fi umplut de invidie și pe regizorul Coppola. Să recunoaștem, fluența replicilor dovedea nu doar un intens exercițiu, ci și un talent înnăscut. Aceiași oameni care îi intonaseră osanale libidinoase lui
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
prea multă vreme fără un suficient spirit critic. Tot ce a venit pe făgașul acestei oferte de jurnale și memorii a fost considerat invariabil bun, dacă nu chiar excepțional. Nu era potrivit (nu era momentul!) ca spiritul critic să se exerseze în selecție. Ba, mai mult, fără să-și dea seama, era pus în fața unui blocaj al judecății: memoriile și jurnalele nu sunt compatibile cu un criteriu estetic, deci pot fi primite pe bandă într-o devălmășie a receptării euforice. Nu
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
prețuit opera profund novatoare, au făcut ca numele său să fie recunoscut printre campionii modernității literare. Faptul, apoi, că Ramón Gómez de la Serna a tradus și popularizat imediat după apariție Manifestul futurist al lui Marinetti din 1909, că s-a exersat în ambianța revistei moderniste "Prometeo" din Madridul anilor 1910-12, că a scris mai târziu, în 1931, o carte intitulată Ismos, sinteză a reflecțiilor sale despre diversele avangarde ale veacului, că a fost un intim cunoscător al operelor deschizătoare de drumuri
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
liber din România. Cu un oarecare decalaj față de evenimente artistice similare apărute în Europa de Vest puțin după 1950, taberele de sculptură au proliferat și la noi, aclimatizând un tip de activitate artistică, dintre multele pe care modernitatea le-a inventat și exersat, care-l scotea pe artist din atelier pentru a-l reintegra comunității, fie ea cel puțin aceea restrânsă, de breaslă, dacă nu și unora mai cuprinzătoare. Astăzi, programe de tip AiR (Artists in residence), preiau la urma urmei aceeași idee
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
înseși, în cazul lui Mazilescu această poezie, întoarsă către ea însăși, narcisiacă, n-a fost treapta la care a ajuns, ci aceea de la care, paradoxal, a pornit. Se poate spune că întîi și-a creat instrumentele de lucru, și-a exersat tehnica și abia după aceea și-a lăsat poezia să-l exprime. Partea care părea goală, sterilă în poemele sale s-a transformat, în sfîrșit, în idee. Evanescența ființei (în celelalte volume), impersonalitatea versurilor, curgerea lor fără început și sfîrșit
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
cu încercarea de a o "exporta" și în Occidentul capitalist, de pe poziții filosofice, în care latura afectivă nu poate avea decât o pondere secundară. Până la data când asista la Congresul parizian "pentru apărarea culturii", modelat după concepție comunist-stalinistă, el se exersase însă serios în spațiul unei gândiri de substanță existențialistă, redevabilă în speță rusului Leon Șestov, pentru care "evidențelor" gândirii raționale, categoriilor sale, trebuiau să i se opună "categoriile vieții". În eseul dedicat maestrului său în Conștiința nefericită, ce urma să
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
îți ia munca peste picior, din indispoziție sau din calcul, cu un aer de superioritate, ca și cum tot reviste de cultură ar fi făcut de cînd se știe, rămîi cu un gust de cocleală. Revista revistelor, specie în care m-am exersat și eu în România literară, se face "la articol!", nu evaluînd din balon publicația despre care scrii. Se poate face și din balon, firește, dar atunci lucrurile nu prea mai sînt în regulă. Știu că atunci cînd a apărut Cultura
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
denunțare a agenților imperialismului bolșevic ce s-au instaurat samavolnic la cîrmuirea țării. Tabloul statului totalitar apare zugrăvit în culori crude, vocea contrapunctică a exilatului oscilînd între umilitatea credinciosului și fulgerele sarcastice ale expresionismului social pe care poetul le-a exersat încă de la începuturile sale. Cotruș surprinde în linii aspre figura nefericită a minerului strivit de o implacabilă exploatare ce se ascunde sub dezmățul propagandistic al pretinsei "vieți libere și fericite": "Sîngeră, miner român, pîn'la istov,/ gata să mi-l
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
înșel, nu? B.E.: Exact, în 1955. Care era explicația? Explicația a fost următoarea: în 1953 s-a instaurat ceea ce s-a numit Spiritul de la Geneva, și care a fost o păcăleală, ca nenumărate altele. Nu eram încă destul de avizat, destul de exersat în mecanismele mistificării, ca să realizez că aparenta deschidere nu numai că n-avea să dureze, dar avea să fie și extrem de limitată. Și atunci, am spus: pot să scriu. Și pot să fac anumite cedări. M.I.: ... sau concesii. B.E. ... anumite
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de la 1688 din Istoria... sa, pentru că astfel ,se ignoră faptul că textele religioase ne-au dat nu numai limba literară, care treptat, treptat, grație lor, se limpezește și se luminează, dar și pe cea artistică" (p. 13). Limbajul poetic se exersează și se perfecționează în psaltirile secolului al XVI-lea, iar reușitele lui anunță performanțele estetice ale poeziei române moderne (p. 14). Prima traducere cu adevărat artistică a psalmilor în literatura română aparține, cum bine se știe (faptul e notoriu), lui
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]