460 matches
-
Român, aducând în fața lumii figurile lui Eminescu, Brâncuși, Enescu, vor sclipi prin noutate și îndrăzneală. în cercuri mai intime vor fi popularizate alte magnifice personalități ale trecutului, precum Adrian Păunescu, Dinu Săraru, Eugen Mihăescu. în standuri frumos ornate vor fi exhibate chipurile lui Burebista, Decebal, Dionisie cel Mic, iar dintre moderni, Radu Negru. O editură din Trieste, alta din Seattle, o a treia din Hong-Kong vor publica anual câte un roman românesc, operă a unui cincizecist în vogă și la intervale
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
guvern, conducerea de agenții, manageriat, acolo unde, în zăpăceala lor, bărbații dau greș și încurcă locul. S-o spunem clar: bărbaților li se impută toate războaiele, de la cel al Troiei, încoace. încă prin 2008, mai nășteau copii vedetele ce-și exhibau pântecele pe copertele revistelor de lux, soțiile de miliardari nonagenari, copile abuzate de tați-unchi justițiabili. Forurile de preîntâmpinare strecurau încă din 2008 în șorțulețele fetițelor anticonceptive, în buzunarele băiețașilor, prezervative. Savante dezbateri televizate - între reclame de ape de dinți și
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
se deschide, simultan, spre sine însăși și spre real. Așadar, deși nu exclude reacomodarea amicală între text și realitate, această poezie rămâne prin excelență ambiguă, deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exhibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Nu în ultimul rând, țin să precizez că un punct de plecare și, totodată, o provocare, în lipsa căreia poate nu aș
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
presupune, în mod tacit, scrierea unui poem. Cu alte cuvinte, avem de-a face și aici cu un tip de poezie ce își conștientizează în cel mai înalt grad procedeele, dovedindu-se în cele din urmă „teatrală”, tocmai în măsura în care își exhibă simplitatea și transparența. Există așadar suficiente argumente pentru a afirma că, și de astă dată, ne aflăm în prezența unui exemplu tipic de poezie metatranzitivă. Extensia textelor, avântul cu care vocea naratorului se lansează în ocazional și anecdotic, valorificarea biograficului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că linia politică a fiecărui stat cuprindea o doză identică de ostilitate, coordonată în întregime cu politica URSS. Pentru a ilustra cele spuse, vom menționa cazul Iugoslaviei. Această țară, după ce a părăsit Blocul Sovietic, a elaborat o linie politică proprie, exhibând o anumită doză de căldură în legăturile sale cu Israelul, ceea ce a situat-o într-o zonă opusă ostilității politicii sovietice. Însă această "politică suavă" a durat doar până când, spre marea surpriză a tuturor, ea se va redirecționa, realiniindu-se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a se îmbrăca, pașapoartele fuseseră oricum arse la frontieră. În acea vreme eram student la Institutul European și îmi aduc aminte cum pudica televiziune elvețiană se abătea de la norme arătând kossovari care-și ridicau puloverele în cap pentru a-și exhiba zgârieturile proaspete de pe abdomen, spunând că au fost torturați de sârbi. În fine, anii au trecut, mulți dintre foștii refugiați și-au făcut un rost, au devenit cetățeni elvețieni etc. Cartierul în care locuiesc are mai multe commerces kossovars, adică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Radicalizarea celor doi e de scurtă durată. Treziți la demnitate, ei au revelația dureroasă că sunt "condamnați a fi victimele neliniștii și (ale) suferinței", că "oamenii și relațiile de aici" nu le-ar îngădui conduita pe care un moment o exhibaseră. Umilit de propria-i neputință, Șerban plânge spasmodic. Mai profundă e influența lui Daniel Durban asupra profesoarei Donia Rașcu. Oripilată la primul contact de fizionomia străinului, aceasta îi intuiește apoi personalitatea și sfârșește prin a se îndrăgosti de el. Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deschidere, criticul și istoricul literar fecund și profund (cărți cu mare greutate despre Caragiale, Bacovia, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu și alte zeci de studii despre mari scriitori români, v. Provocarea valorilor), dă o replică, indirectă dar răspicată, provincialismului care se exhibă prezumțios în chiar marile metropole (de pildă, în Luceafărul, un anonim absolut nu-l recunoaște). Nici nu contează, de altfel. Edgar Papu îi apreciază "rafinamentul gândirii", "erudiția, originalitatea și forța de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru îi remarcă "ingeniozitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la mare. Îi găsesc pe oameni cu totul indecenți în bikinii lor, cu maiourile lor de Tarzan, pozele lor semisportive, atitudinea lor decontractată și pielea lor frumos bronzată. Îmi ia de obicei trei-patru zile înainte de a mă decide de a exhiba bietul meu corp, și după ce am primit primele raze de soare devin ca ei, sportiv, decontractat, bronzat, stupid de sănătate. De data asta sunt în ziua a cincea și nu mi-am exhibat corpul. Un om îmbrăcat pentru toamnă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zile înainte de a mă decide de a exhiba bietul meu corp, și după ce am primit primele raze de soare devin ca ei, sportiv, decontractat, bronzat, stupid de sănătate. De data asta sunt în ziua a cincea și nu mi-am exhibat corpul. Un om îmbrăcat pentru toamnă, cu o eșarfă la gât, va crea mereu o impresie ciudată printre oamenii mai mult sau mai puțin goi. C’est louche! Mi se pare că aud comentarii în spatele meu: Când se va decide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
puțin goi. C’est louche! Mi se pare că aud comentarii în spatele meu: Când se va decide ăsta să se dezbrace? Ce poate să ascundă? Un guturai, bravi oameni, un mare-mic guturai susținut de o rigiditate aproape dogmatică de a exhiba corpul pentru toată lumea. Ăsta cred că este un sentiment foarte aristocratic! À propos de goliciune, azi-noapte am avut un vis curios. Am visat că-mi pierdusem hainele la București și că intrasem într-un restaurant care semăna ciudat cu Bucur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despicături și deschizături care, la ceilalți, serveau la expunerea unor părți din trup de regulă ascunse vederii. Vestele lor erau și ele după măsura obișnuită, lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală, abia ascunse de țesătură. Fețele lor nu prezentau nici unul din semnele perversiunii mai mult sau mai puțin vizibile care marcau chipurile celorlalți mușterii. Însă ceva din gesturile lor, mai mult decât din cuvinte, care nu ajungeau până la urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ecoul lor teribil și straniu se va fi estompat și el, treptat-treptat, în plasa vulnerabilă a amintirii, putem afirma cu tărie că așa a început totul: Cu o voce subțiratecă, ciudată, surdă, de contra-tenor răgușit, ce a ales să-și exhibe oclusivele glotale, la finalul Horei staccato, înainte de bis, tocmai lângă masa de speluncă tristă, unde trei oameni serioși dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul, teluricul, profanul, omenescul; și cinci, reprezentând dezideratul transcendentului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare teolog. Ar putea fi numit, cu unele rezerve, un român printre greci, din moment ce „chiar și lucrările sale relevă un om de acțiune și o învățătură asupra aspectelor practice și etice ale mesajului creștin, în timp ce restul Părinților greci ai Bisericii exhiba o preferință fermă pentru latura metafizica a Evangheliei”{\cîte 9}. Sfanțul Grigorie Teologul depune mărturie (Orat. 43, 66) că scrierile sale erau foarte apreciate de către contemporani atât pentru conținutul, cât și pentru forma lor. Educații și analfabeții, creștinii și păgânii
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
contemporani "Sunt niște cretini toți... n-au nici unul talent..."57 Cu greu ne putem reprima mirarea că însuși Autorul credea cu tărie că, exceptându-i pe Flaubert și Maupassant, marii scriitori au fost lipsiți de har. Naționalismul pe care-l exhibă personajul, are accentele virulente ale pamfletului din Scrisoarea III: "Așa-i trebuie țării... mama lui, lui Apolodor din Damasc că a făcut podul peste Dunăre. să ne vie toți gușații din Balcani..."58 Textul capătă valențe intertextuale. O viziune, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
are dovezi clare de infidelitate din partea Emiliei: sparge obiecte de mobilier și îi încuie pe dinafară pe ea și amantul de ocazie Nae Gheorghidiu. În sprijinul ipotezei că sensibilitatea este numitorul comun al celor două personarum, prin intermediul cărora autorul își exhibă anumite trăsături ale psihicului, stă constatarea dezarmantă că în roman numai bărbații sunt cei care plâng (Fred, Ladima și D.): "O lacrimă adevărată provoacă totdeauna alta, în alți ochi, pe deasupra rațiunii instinctele se cheamă și înțeleg acum că și amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
convingătoare", încât Jung insinuează că eul însuși se poate îndoi în unele situații de adevărata sa identitate.120 Persona, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea ascunde în unele situații temperamentul adevărat al individului iar, în alte contexte, exhibă o impresie înșelătoare în fața celorlalți. Cum Fred Vasilescu este persona ideală pentru Camil Petrescu, ar fi fost nepotrivit ca personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
răspundea. I-am cerut să văd ce e și mi-a arătat-o bucuros. Era o romanță din cele pe care le vând colportorii prin cafenele, prost tipărită, cu notele greșite și versurile anapoda."417 Lipsa de talent și mediocritatea exhibate de către D. constituie deopotrivă "schisma" complexului Pygmalion și a textului, exemplificând mitemul "zidului părăsit" în modalitatea noastră de interpretare pornind de la balada Meșterului Manole. Harul femeii de a scrie "prinde viață", devine operant, în schimb replica masculină rămâne în canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe C. G. Jung, poate fi definit, în cel mai simplu mod cu putință, ca fiind o mască sub care se ascunde personalitatea complexă a unui individ. Credem că Fred și Ladima sunt cele două personae prin intermediul cărora scriitorul își exhibă trăsăturile sale multiple și contradictorii. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Melancolia, această rană a frumuseții”. Dar poate că Cioran spunea toate astea conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele. Nu-i decât o dovadă în plus că, umorist, el se transformă pe sine într-un actor în care exhibă ipoteticul. Integrarea-înstrăinare. Note despre bunul valahtc "Integrarea-înstr\inare. Note despre bunul valah" N-ar fi oare mai bine să se vorbească, în cazul lui Cioran, nu despre integrare, ci despre înstrăinare? La îndemâna oricărui cititor, înstrăinarea pare una dintre ipostazele decisive
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Are o curiozitate prodigioasă, se interesează practic de tot. Nu știe ce-i oboseala și dezgustul, nu e ca noi ceilalți...” (23 august 1979 Ă 538). De fapt, Cioran își explică și acum negativitatea prin rădăcinile sale românești. Rădăcinile îi exhibă negativitatea și îi aduc înțelepciunea. Continuă Cioran: „Singurul avantaj de a trăi și de a fi trăit acolo la voi este că poți cunoaște din oficiu părțile negative ale existenței. Poate ai să mă contrazici. «N-ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tale, să nu te joci cu adâncimile tale” (idem). Cioran și Demiurgul cel rău?!tc "Cioran [i Demiurgul cel r\u ? Căutarea esențialului îi oferă lui Cioran prilejul să disocieze între ceilalți, cei din jur, care incită eul să se exhibe megaloman, și Dumnezeu. Cum îi disprețuiește pe ceilalți ca pe sine însuși, cum păcatele eului, ale propriului eu, sunt adesea incriminate, Cioran se raportează la Dumnezeu ca la soluția ultimă: „Limitează-ți viața la o discuție cu tine însuți sau
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar numeroase dificultăți, în momentul interpretării vocilor: acest grad de dificultate variază în funcție de gradul de familiaritate al cititorului cu opera lui Céline și de cunoștințele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]