131 matches
-
doctrinar, cât și prin intervenții teologice în direcția alexandrină, asociată uneori, critic, cu cea augustiniană. Trebuie remarcat faptul că, dorința bazileului de la Constantinopol și a papei de la Roma era de a reface unitatea de credință. Modalitatea prin care Dionisie Exiguul a secondat și înlesnit această acțiune de refacere, a cuprins două căi: prin consultațiile diplomatice din cancelaria pontificală, respectiv, traducerile pentru utilitatea călugărilor "sciți" și prin susținerea cauzei ortodoxiei veacului al VI-lea prin adâncirea doctrinară a tradiției alexandrine. Iubirea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deosebite, dar manifestarea lor se face prin participare și comunicare reciprocă. Firea omenească fiind îndumnezeită lucrează împreună cu cea divină, desăvârșindu-se într-o singură și nouă activitate. După părerea Pr. Prof. univ. dr. Gheorghe Drăgulin, care îl identifică pe Dionisie Exiguul cu Dionisie Pseudo-Areopagitul, (teză puțin cunoscută în teologia românească), Dionisie Smeritul a descris și așezământul mântuirii, Biserica, în care se înfăptuiește îndumnezeirea celui credincios. Ea cuprinde, pe de o parte, oamenii și, pe de alta, făpturile netrupești. Trei grupe de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
antologie de texte doctrinare a unit în simfonia credinței ecumenice patru mari teologi din Răsărit: Sfinții Atanasie, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, alături de tot atâția autori apuseni: Sfinții Ciprian, Ilarie, Ambrozie și Fericitul Augustin. Dionisie Exiguul este preocupat de spiritualitate. El o concepe ca pe o dorință arzătoare de progres, ca pe o luptă continuă contra păcatului, ca pe o vigilență neîncetată asupra simțurilor, ca pe un efort de a trezi și întări conștiința care „procură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Dionisie se ascunde un mare geniu, expert în aproape toate științele; unul din acei bărbați pe care obișnuim a-i chema biblioteci vii sau ambulante.” Foarte bun cunoscător al Sfintei Scripturi, neîntrecut în mânuirea limbilor greacă și latină, Dionisie Exiguul traduce fluent dintr-una în cealaltă. Opera acestuia constă dintr-un număr de traduceri patristice în limba latină, din care unele spre folosul confraților săi, călugării sciți. Acestor traduceri li se adaugă și opere personale, în legătură cu sărbătorirea Sfintelor Paști, precum și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Prima serie de scrieri ale lui Dionisie cuprinde traduceri din limba greacă, spre a fi la îndemâna confraților săi, călugării sciți, în slujba apărării Ortodoxiei, în contextul disputelor hristologice, pentru combaterea nestorianismului. Privind cea de-a doua categorie, seria aghiografică, Dionisie Exiguul este considerat autorul unei impresionante colecții de texte patristice din opera Sfinților Atanasie, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Ciprian, Ilarie, Ambrozie, Fericitul Augustin. Textele acestora se referă la diverse probleme teologice, în special trinitare și hristologice. Scrierile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
serie de lucrări dionisiene. Cercetându-le, constatăm că nu poate fi vorba despre simple lucrări de arhivă, ci de traduceri elaborate, comentate, care dovedesc o muncă științifică susținută, o deosebită competență și responsabilitate. Lucrările de cronologie creștină elaborate de Dionisie Exiguul sunt de o mare însemnătate pentru întreaga Biserică creștină. Bun cunoscător al calculului calendaristic oriental, el a întocmit tabela pascală bazată pe ciclul alexandrin, conformându-se regulii Sinodului I Ecumenic. 1. Traducerea în limba latină a unor scrieri patristice răsăritene
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a întocmit tabela pascală bazată pe ciclul alexandrin, conformându-se regulii Sinodului I Ecumenic. 1. Traducerea în limba latină a unor scrieri patristice răsăritene, însoțite de prefețe personale. În perioada cât a stat la mult încercata Episcopie a Romei, Dionisie Exiguul a fost solicitat să traducă din marii Părinți și Scriitori ai Răsăritului. Clericii episcopiei i-au cerut să le dea în traducere latină măcar o parte din cărțile de doctrină ale credinței. După cum rezultă din scrierile pe care ni le-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
locale, pe care le-a ordonat în două ediții. A mai tradus și unele biografii de sfinți (scrieri aghiografice) deosebit de apreciate de monahi: Descoperirea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Viața Sfântului Pahomie. Pentru traducerile efectuate, Dionisie Exiguul a scris zece Prefețe: Prefață la traducerea în latinește a cărții Sfântului Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului; Prefață la prima traducere a canoanelor grecești, către Episcopul Ștefan; Prefață la colecția de decretale ale pontifilor romani; Prefață la o altă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
opinia senatorului-filosof că atributele absolute pot fi afirmate substanțial despre fiecare dintre cele trei Persoane divine. Cu alte cuvinte, în virtutea posedării desăvârșite a firii, ceea ce se spune despre ea se poate afirma și despre particularul care o posedă. După Dionisie Exiguul, chiar Fericitul Augustin arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane. Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor "sciți". Menirea doctrinei era de a-i combate atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. Aceștia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
știe cine erau cele două personaje. Dr. Aloisie L. Tăutu îi identifică pe cei doi cu un singur urmaș al episcopului Fulgențiu de Ruspe și consideră că „traducerea făcută la 519 a fost publicată de Dionisie în 534”. Pentru Dionisie Exiguul era foarte importantă înțelegerea corectă a începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. La întrebarea care dintre scrierile acestui ierarh au fost traduse mai întâi în latinește, părerile cercetătorilor sunt împărțite: unii afirmă că prima lucrare tradusă a fost Epistola sinodală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este necesară o altă precizare: Epistola a XVII -a a Sfântului Chiril există și într-o traducere mai veche, atribuită lui Marius Mercator și păstrată printre actele latine ale Sinodului al V-lea Ecumenic. Din acest motiv, multă vreme, Dionisie Exiguul a fost acuzat de plagiat. Însă, cunoscându-se condițiile de lucru și căutările călugărilor sciți la Roma, în vremea Papei Hormisdas, cercetătorii de astăzi se îndoiesc de atribuirea primei versiuni lui Marius Mercator, considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este caracteristic fragmentul în care Sfântul Pahomie ar fi scris pravila sa monahală sub dictarea unui înger. Astăzi s-a dovedit că această imagine provine din Istoria lausiacă a lui Paladie. De la părintele vieții monahale de obște, gândul lui Dionisie Exiguul s-a îndreptat către patriarhul monahilor. La cererea unei comunități de călugări, în frunte cu starețul Gaudențiu, el transpune din grecește lucrarea arhimandritului Marcel, Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. În precuvântarea lucrării se arată cinstea de care se bucură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi, critica modernă a stabilit cu certitudine cauzele pentru care capul Înaintemergătorului a devenit obiectul unor „erupții ale evlaviei populare”. Este știut faptul că Dionisie Exiguul a fost preocupat ani de-a rândul de teologia Sfântului Chiril al Alexandriei. Mai mult, s-a specializat în istoria evenimentelor de la Efes (431), fiind permanent atent la apărarea tezei calcedoniene. La lucrările sinodului care a formulat dogma Sfintei Fecioare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe piept capul retezat de călău. Istorisirea despre Sfântul Ioan arată cu câtă evlavie trebuie privite Cinstitele Moaște. Totodată mai dovedește faima duhovnicească a învățatului monah răsăritean de la curtea papală printre călugării simpli din Occident. Condus de aceleași preocupări, Dionisie Exiguul a tradus și Pocăința Sfintei Thaisia. Tot el menționează că această piesă aghiografică „a produs-o Egiptul cel rodnic în atâtea virtuți”. În diferite împrejurări, Dionisie Smeritul s-a străduit să comunice romanilor o parte din teologia și viața bisericească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cea aspră și grea a pocăinței. Piesa se bazează pe două narațiuni diferite. „Dionisie și alții au completat-o cu o prefață și diferite amănunte, până ce viața ei a ajuns la forma definitivă”. 3. Scrieri de Drept canonic Prin Dionisie Exiguul, zestrea canonică a Bisericii primelor cinci secole a fost transmisă Evului Mediu apusean în special și, culturii europene, în general: „cultura europeană își are începuturile și dezvoltarea în ideologia canoanelor stabilite de Părinții bisericești, în reuniunile sinodale de la Niceea din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răsăriteană. Dionisie însuși mărturisea în prefața primei ediții a canoanelor că unii ierarhi ai Biserici apusene, declarându-se nemulțumiți „de stângăcia traducerii celei vechi”, l-au solicitat să traducă „din grecește regulile (canoanelor) bisericești...”. Până să apară traducerile lui Dionisie Exiguul, în Biserica apuseană au circulat, în limba latină, numai canoanele apostolice (primele 50), ale Sinodului I Ecumenic (325), cele ale Sinodului de la Sardica (343) și ale sinoadelor locale, din Răsărit, din secolul al IV-lea. Însă acele colecții prezentau unele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noțiuni și sintagme proprii Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui noțiunea de „regulae” sau „statuta”: „reguli părintești”, „titlurile hotărârilor”, „disciplina rânduielii bisericești”, „canoanele Sinodului de al Niceea”, „hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon” etc. Până la traducerea făcută de Dionisie Exiguul, în Colecțiile canonice apusene, redactate în limba latină, apare noțiunea de „statut”, nu de „canon”. În Prefața către episcopul Ștefan, el precizează că a introdus în Colecția sa canonică tradusă „chiar și hotărârile Sinodului de la Sardica, precum și a celui din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pune în circulație noțiuni, ca: „disciplina bisericească”, „hotărârile Întâistătătorului Scaunului apostolic din trecut”, „canoanele Sfinților Părinți traduse din grecește”, „conducerea în Biserică”, „autoritate respectabilă”, „măreția demnității sau a slujirii”, „cinstea demnității supreme”. În epistola adresată papei Hormisdas, pe care Dionisie Exiguul a trecut-o drept Prefață la traducerea canoanelor grecești (colecție astăzi pierdută) apar, atât noțiunea de „reguli - Canoanele Sfinților Părinți”, cât și aceea de „canoane - canoanele grecilor, canoanele niceene”. Prin menționarea ambelor echivalențe pentru aceeași noțiune, se dovedește faptul că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noțiune, se dovedește faptul că Dionisie a introdus în limbajul canonic latin, terminologia canonică de limbă greacă. Aceasta este acceptată și de papa Hormisdas, care a recunoscut „autoritatea cu care sunt conduse Bisericile orientale”. Prin opera canonică a lui Dionisie Exiguul, însuși limbajul canonic latin a dobândit o accepție universală, care s-a impus odată cu vehicularea noțiunilor terminologice echivalente din limbajul canonic de limbă greacă. Faptul că, din Corpus-ul lucrărilor sale fac parte și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează, fără a putea fi combătut, că „mai ales canoanele Sinoadelor ecumenice și a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept canonic în care au circulat vechile Colecții canonice. Se pare că însuși monahul daco-roman s-a format în astfel de școli. Venind la Roma, el a adus și Colecția de canoane pe care a folosit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
său prieten, Cassiodorus, care menționează că toate „canoanele bisericești” traduse de „călugărul Dionisie, scit de neam, dar cu moravuri întru totul romane”, erau „întrebuințate... cu atâta publicitate în Biserica romană”. Secolele următoare au dovedit că utilizarea canoanelor traduse de Dionisie Exiguul au avut aceeași largă publicitate. Ca exemplu evident în acest sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul Migne (†1875). Lucrarea Codicis Canonum Ecclesiasticorum Dionysii Exigui, editată de acesta, are următorul cuprins: xPraefatio (Prefață); xRegulae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
următoare au dovedit că utilizarea canoanelor traduse de Dionisie Exiguul au avut aceeași largă publicitate. Ca exemplu evident în acest sens se înscrie la loc de frunte Colecția datorată binecunoscutului patrolog Jean Paul Migne (†1875). Lucrarea Codicis Canonum Ecclesiasticorum Dionysii Exigui, editată de acesta, are următorul cuprins: xPraefatio (Prefață); xRegulae Ecclesiasticae Sanctorum Apostolorum prolatae per Clementem Ecclesiae Romanae Pontificem (Rânduielile eclesiastice ale Sfinților Apostoli înmânate prin Clement; Părinte al Bisericii Romei). Este vorba despre cele 50 de canoane apostolice traduse în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schismei acachiene. x Canones Synodi Sardicensis XXI (Canoanele Sinodului de la Sardica, în număr de 21). După cum se poate observa, noțiunea de canon este redată atât prin „regula” cât și prin „canon”, ceea ce demonstrează cât se poate de clar că Dionisie Exiguul a fost primul canonist care a introdus noțiunea de canon în limbajul latin de specialitate. În viziunea călugărului daco-roman, ordinea enumerării textelor canoanelor Sinodului de la Sardica diferă de limba greacă (Sintagma Ateniană). De exemplu, în versiunea lui Dionisie, conținutul canoanelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latine anterioare. xSynodus apud Carthaginem Africanorum quae constituit canones numero CXXXVIII (Canoanele Sinodului de la Cartagina, în număr de 138). Diferența de la 133 canoane, cât cuprinde Colecția canonică de limbă greacă, la 138 se datorează parafrazării textului unor canoane de către Dionisie Exiguul. xCollectio Decretorum Pontificum Romanorum, auctore Dionysie Exiguo (Colecția decretaliilor pontificale, datorată lui Dionisie Exiguul). Această colecție cuprinde decretaliile a opt papi, începând cu Siricius (385) și sfârșind cu Anastasius (498). Există unii canoniștii romano-catolici care consideră ca fiind egale ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cartagina, în număr de 138). Diferența de la 133 canoane, cât cuprinde Colecția canonică de limbă greacă, la 138 se datorează parafrazării textului unor canoane de către Dionisie Exiguul. xCollectio Decretorum Pontificum Romanorum, auctore Dionysie Exiguo (Colecția decretaliilor pontificale, datorată lui Dionisie Exiguul). Această colecție cuprinde decretaliile a opt papi, începând cu Siricius (385) și sfârșind cu Anastasius (498). Există unii canoniștii romano-catolici care consideră ca fiind egale ca valoare canoanele și decretaliile papilor. Pentru a justifica această opțiune, ei afirmă că, „în conformitate cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]