1,387 matches
-
Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința decorativă etc.), pamflete în care verbul acid și metafora corozivă a unui exilat a întâmpinat metamorfozele - unele previzibile, altele subite și inexplicabile - ale unor scriitori rămași în țară, care au preferat să se instituționalizeze aservindu-se, decât să-și asume demnitatea ținutei morale, ce le-ar fi dat girul responsabilității etice și al
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a transforma exilul dintr-o "repetată uitare" în trăire și retrăire nostalgică -, recuperând fragmente de timp și de memorie care să-i redea măcar o parte din relieful său atât
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a eului ce-și ascultă cu atenție ecourile propriei memorii
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
incapabili (sau nevoind) să se adapteze "vremurilor în schimbare", astfel cum ele se profilau la începutul anului de răspântie 1948. Mai târziu, în anii dezghețului ideologic relativ, unora dintre "dispăruți" li s-a îngăduit să revină în literatură (nu și exilaților), unora chiar li s-au republicat scrierile din tinerețe, cele apărute îndată după război, dar fapt este că intervalul literar 1945-1948 se înfățișa în continuare cu destule goluri. Și cum să definești acel moment de creație fără să te poți
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
obligat, în numele unei drepte cauze, să o părăsească? Dacă cei ce vor citi aceste însemnări, necunoscînd meandrele - sau golgotele - exilului, vor vrea să afle și să înțeleagă durerile pribegiei în slujba unei cauze patriotice, citească paginile scrise de marii noștri exilați Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Theodor Cazaban, Sanda Stolojan, Nicoleta Franck și, bineînțeles, ale lui Paul Goma (sau ale lui E. Lozovan sau Leontin Constantinescu). Toate s-au publicat în țară și, de bună seamă, mai sînt și altele, care ne
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
din pribegie. Istoria mai puțin cunoscută a exilului românesc - trăită și scrisă de dl Neagu Djuvara - se oprește și ea tot în acest timp. Despre perioada ulterioară anilor '60-'80 din exilul românesc din Franța dispunem de mai multe prezentări. Exilații s-au înmulțit: cei plecați din motive economice („Românii deplasați") se amestecau cu cei ce-și alegeau expatrierea din rațiuni strict patriotice-politice, infiltrările Securității deveneau tot mai frecvente (atacuri personale, atentate etc.). Exilul istoric - elita marelui exil militant românesc - își
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
lui să-l învețe odihna ascultării<footnote Ava Dorotei, Diferite învățături de suflet folositoare, cap. 8, în Filocalia..., vol. IX, p. 484. footnote>. Observând atitudinea oamenilor, Creatorul îi izgonește din rai să petreacă pe acest pământ ca niște surghiuniți și exilați. În acest sens, Teodor al Edessei precizează: De aceea dreptul Judecător, judecându-l (pe Adam) nevrednic de Sine, l-a lipsit pe el de cele pe care le-a disprețuit, adică de contemplarea lui Dumnezeu și a celor ce sunt
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
pierdut atunci transparența spirituală, oprindu-1 pe om în legile ei monotone și ciclice ca într-o robie. Înstrăinându-se de Dumnezeu prin păcat, protopărinții s-au înstrăinat între ei și de restul creației, pierzând transparența comuniunii interpersonale, devenind ca niște exilați neliniștiți în lume și transmițându-i și acesteia blestemul lui Dumnezeu, adică descompunerea și moartea. Deci, urmările acestui păcat al protopărinților sunt multe la număr și se raportă unele la suflet, altele la trup, iar altele la starea din afară
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
har. Lista personalităților este desigur mult mai vastă decât cele doar câteva nume prezentate aici, dar pe ea ar fi putut figura și un nume cu totul surprinzător, dacă am da crezare istoricilor Imperiului Habsburgic, cel al poetului latin Ovidiu, exilatul de la Tomis. Surprizele din arhivă În urmă cu mai bine de șaizeci de ani, în 1941, apărea la Timișoara „Timpuri de demult, oameni de demult”, volum editat în limba maghiară și semnat de Béla Schiff. Folosind ca pretext o călătorie
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
căre Roma e începută de Traian abia în 101 d. Hr. Or, poetul latin se stinsese cu exact 84 de ani mai devreme. În cazul în care construcția ar fi fost un turn de strajă roman, o eventuală legătură cu exilatul Ovidiu este exclusă. Citându-l din nou pe Béla Schiff, „majoritatea istoricilor bănățeni știu că Petru Petrovici, comite de Timiș și ban de Caransebeș, l-a ridicat la poalele Muntelui Mic, pe o colină alungită, de pe care se poate vedea
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
meu drag; probabil că s-au și așezat în el, închipuindu-și că așa și acolo a stat vestitul poet exilat. Și pentru că au avut ocazia să stea în el, au consemnat-o ca pe un eveniment demn de remarcat”. Exilatul de la Tomis Exponat al spiritualității și vieții culturale ale Romei imperiale din secolul I î.Hr. (s-a născut în 43 î.Hr.), Publius Ovidius, al cărui cognomen „Naso” ilustra dimensiunile apreciabile ale „podoabei” faciale, se face repede remarcat prin literatura erotică
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
prost, supraviețuitorii se agață de orice: mituri, profeții, speranțe deșarte - cum ar fi existența unor eroi izbăvitori. Dar binele nu este întotdeauna antidotul răului, iar legendele pot fi greșite. Uneori, antidotul răului este ceva și mai rău. Ca urmare, un exilat de tristă amintire este solicitat să intre în luptă. El este Riddick (Vin Diesel), un tip căruia nu-i pasă cine stăpânește Universul atât timp cât este lăsat în pace. El locuiește de 5 ani pe o planetă uitată de Dumnezeu din
Agenda2005-05-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283346_a_284675]
-
prost, supraviețuitorii se agață de orice: mituri, profeții, speranțe deșarte - cum ar fi existența unor eroi izbăvitori. Dar binele nu este întotdeauna antidotul răului, iar legendele pot fi greșite. Uneori, antidotul răului este ceva și mai rău. Ca urmare, un exilat de tristă amintire este solicitat să intre în luptă. El este Riddick (Vin Diesel), un tip căruia nu-i pasă cine stăpânește Universul atât timp cât este lăsat în pace. El locuiește de 5 ani pe o planetă uitată de Dumnezeu din
Agenda2004-39-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282929_a_284258]
-
Că unii dintre aceștia, mai ales din a doua generație, s-au asimilat, prin metisaj, în locurile unde trăiau, e posibil și normal. Dar cei mai multi și-au purtat, cu dîrzenie și distincție, romanitatea, militînd pentru împlinirea idealurilor. O vreme, acesti exilați politici mai speraseră, naivi, în intervenția anglo-americanilor în Europa de centru și de est pentru a pune capăt subjugării țărilor acestei părți de lume de robia sovietică. S-au convins repede că marile puteri occidentale (Anglia, SUA) au cedat, la
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
ne-a comunicat-o dl Pelin să nu fie adresată d-lui Virgil Ierunca, așa cum a crezut autorul întregului material scos din arhivele fostei Securități, ci lui Virgil Vasiliu, cunoscut al lui Caraion de la începutul anilor '50, deținut politic și exilat parizian. E posibil, nu însă absolut cert. Și, oricum ar fi, schimbarea destinatarului nu înseamnă că dispare cu totul ingratitudinea, pe care eu am constatat-o în prezentarea textelor, a lui Caraion față de dl Ierunca. Există, din nefericire, alte probe
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
germană. N-am renunțat la cetățenie nici măcar atunci cînd am adus-o aici pe mama. Cei rămași în țară nu primeau pașaport, dacă cel plecat nu-și "reglementa" situația, adică nu renunță la cetățenie. Statul român nu voia să aibă exilați români cu azil politic. I-am telefonat mamei, ca să mă interesez de "cum merg lucrurile, ca să știu ce am de făcut aici". Mare lucru nu aveam de făcut, dar știam că securitatea nu era amatoare de scandal. Într-o lună
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
reproș adresat întregii umanități. Această tendință îl apropie pe Mircea Dinescu de Adrian Păunescu și îl îndepărtează de Emil Brumaru, cu care era inițial asociat în clasificările făcute de critici. Poetul se simte străin pe Pământ, ca și cum ar fi un exilat de pe altă planetă. El refuză nu numai stilul de viata comunist, ci și civilizația secolului douăzeci în întregime: "Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine/ arta-i mașinăria de curățat cartofi,/ chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
cult al cărții o avea pentru Balotă, în studenție, în detenție ori mai tîrziu și de faptul că el se cunoștea suficient de bine pe sine ca să facă din el un leit-motiv moral al biografiei sale. Fără cărți, se simțea "exilat în deșert" sau "izgonit din lumea mea adevărată". Ca de pildă, în anii de închisoare, cînd zgîria nume proprii ori cuvinte pe bucăți de săpun. În domiciliul obligatoriu, a reînceput lecturile. Prima reluare de contact cu foaia albă este descrisă
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la Palermo, că nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în România literară, 1984, 17, nr. 36) șí despre "dorința" acestui tragic exilat și pe care nu s-a învrednicit nimeni să-l caute realmente, în criptele Capuccinilor din Palermo. S-a reușit asta, pentru osemintele lui Nicolae Titulescu (care erau tot în Franța), fiindcă, după decembrie 1989, un tenace-întru-aceasta ministru de Externe
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise", el rămâne ca un exilat printre alte nume ilustre în răceala de muzeu funerar a celebrului cimitir. Sunt resturi pământești, acolo, pe care nu le pot veghea, zi și noapte, ca la Te El nu a dorit să fie la "Père-Lachaise" (poate că nici în
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pe aici, ale iubirii pentru pământul acesta pe care vor tot mai mulți tineri (mișelește îndemnați și criminal neajutați aici) să-l părăsească. El a vrut să trăiască în România, reală, liberă, dar - ca și nefericitul Bălcescu și atâția alții, exilați sau martiri uciși în țară - nu i-a fost îngăduit asta; el a vrut să revină cel puțin resturile trupului neînsuflețit: să se îngăduie, să se poată, acum! Este o temă de actualitate? Da! Și promit (bine ar fi s-
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Stranie revanșa a soartei! Tocmai inflexibilitatea, luciditatea, intransigenta și nonconformismul pentru care a fost pedepsit și marginalizat social vor constitui probabil atuurile sale în ochii posterității literare." * Menționînd și el numerele în care scriitori din generații diferite îl omagiau pe exilatul de la Tg. Jiu - L.A. crede totuși că se vorbește prea puțin despre Grigurcu și avansează o explicație: "dacă subscrii răspicat la observațiile sale, riști să dai cu piciorul propriei tale cariere, să pățești că el însuși, să fii marginalizat, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
ceea ce se crede, exilul politic era puțin numeros. Marea majoritate a emigranților erau exilați economic, veniți în Occident pentru a trăi mai bine, păstrînd relații utile cu ambasadele și cu regimul din țară. Doar 5-6 la suta erau cu adevarat exilați politic activi, înfruntînd toate riscurile unei astfel de alegeri. Există un cod moral al exilului, care separă net diaspora politică, de stînga comunistă din țară și din Occident, pe care trebuia să o combată prin orice mijloc. Din nefericire, multi
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
și azi, era subjugată. Înalt ca un brad, bine clădit, cu o barbă lungă și compactă lăsată pe piept, Iraclie a fost, în tinerețea anului 1848, în relații apropiate cu vestitul Eudoxiu Hurmuzaki, în casa căruia i-a cunoscut pe exilații moldoveni (Alecsandri, C. Negri, Kogălniceanu), formîndu-se spiritual de la acești intelectuali, bravi luptători. Tot pe atunci l-a cunoscut pe Aron Pumnul, dascăl stabilit la Cernăuți, consecvent luptător antihabsburgic și antimaghiar, ale cărui bizare teorii și practici lingvistice l-au influențat
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]