377,408 matches
-
lăsăm deoparte pe ziariști, pentru că oricum partida cu ei e pierdută. Personal, îi înțeleg: au intrat în presă cu ideea de a scrie editoriale, iar în practică au fost transformați în modești ogari obligați să alerge ca bezmeticii după ,informație". Există sectoare în care, o recunosc, își fac datoria admirabil. Tocmai de aceea e păcat ca un domeniu prin excelență al nuanțelor e lăsat pe seama unor bieți copii lipsiți de cultură și de drag de cultură. Marea mea problemă, în acest
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
nici una, nici cealaltă n-au prea semănat cu niște șuete. Ca moderator al ambelor întâlniri, Gabriel Liiceanu a impus niște rigori care, cu siguranță, nu invitau la tradiționalul bătut pe burtă și la digresiunile în zona flecuștețelor mondene. Dar a existat un perfect cadru pentru orice fel de întrebare, ca de la profesionist la profesionist. Evident că pentru scriitorul român astfel de situații sunt ambarasante: cum să coboare el, ditamai romancierul, eseistul, poetul, dramaturgul, la postura de anonim masat într-o sală
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
n-o vor face. Vizita în România a lui Mario Vargas Llosa a fost un bun prilej pentru a mai studia o dată reacțiile creatorului român la stimuli externi. Ele s-au dovedit, și acum, dezolante. Și asta nu pentru că ar exista obligația ca, dintr-o dată, toată lumea să scrie în România ca Llosa. Ci pentru că în România până și scriitorii au ajuns să respire același aer de indiferență al sinistraților care, în loc să ridice diguri contra furiei apelor, se refugiază în bodegi și
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
par să ne transmită ceva, măcar o minimă emoție, peste o vreme nici nu ne mai amintim de ele. Le uităm pur și simplu, de parcă nu le-am fi deschis nicicînd, pînă într-atît de stearpă le-a fost lumea lăuntrică. Există o moarte sufletească a cărților, și ea este cu atît mai tristă cu cît cauza ei nu stă în paginile lor, ci în sufletul cititorilor. E un adevăr banal că, înaintînd în vîrstă, putința de a ne lăsa în seama
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai putea gusta. Un paravan, de astă dată unul
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
pe lângă pereții închisorilor. Din primul, genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu este luată de acolo și "democrația" în tratarea personajelor, unele fiind mai iluminate decât altele, în timp ce unul este neglijat aproape complet. Slavă domnului, la sfârșit a existat o întorsătură de frază cinematografică: toți emițătorii de mărturii adunați într-un fost teatru de vară la proiecția "Reconstituirii". Scenariul ar fi fost mai curat fără atâta patetism și prețiozitate, mai ales că vocea lui Rebengiuc le face și mai
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
de către un regizor spaniol, versat în videoclipuri și reclame - n-ai zice - pe numele său Alberto Sciamma. Singura lui scăpare - în bine, vreau să zic - e datorată cameramanului, tempo-ul pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două planuri simultane ale acțiunii care se întrepătrund, el realizează un foarte reușit paralelism între cadre din "povești" diferite. Trebuie să vedeți ce au făcut criticii britanici de film cu această peliculă. Pe lângă nenumăratele similitudini cu The Quest for
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
care Antonio se împrumută, Shylock nu cere dobândă pentru că e sigur că venețianul îl poate plăti, așa că ceea ce părea pentru mulți - o prejudecată care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
ieșit totul. Soluția preferată de regizor a fost să stabilească limba oficială din Franța ca fiind engleza britanică, ca să îi lase pe toți să se manifeste în limba maternă. Adică nu tocmai o soluție fericită. Din punct de vedere istoric, există câteva subiecte valoroase, de exemplu legătura dintre biserică și ordinele sale și foștii criminali naziști. Mai mult, Pierre Brossard (Michael Caine), ucigașul a șapte evrei este unul foarte sărac și credincios, care depinde de biserică și de vechea gardă pentru
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
Tudorel Urian Între teatrul și proza lui Gabriel Diradurian aproape că nu există puncte comune. Ai putea crede că sînt scrise de autori diferiți. În vreme ce teatrul lasă impresia că tinde să se ridice spre zonele înalte ale reflecției filozofice, proza se menține mereu la nivelul banalului, al întâmplărilor mărunte, în imediata vecinătate a
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
se jură că au încheiat socotelile cu sordida cultură de mahala de pe malul Dîmboviței nu încetează să se țină la curent cu tot ce se petrece aici. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: privite dinspre Occident, umanioarele românești nu există. Dacă unui profesor universitar de filozofie din Germania îi pomenești de Noica, te va privi cu îngăduință, așa cum un om sprijinit pe secole de tradiție filozofică se uită la un epigon căruia i-a intrat în cap că poate da
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
nu-l vom întruchipa niciodată. Și cum unul din simptomele de decădere culturală a unui popor stă în înclinația de autoflagelare prin minimalizarea continuă a climatului său cultural, sentimentul paraguayan al ființei ar trebui să rămînă o simplă întorsătură stilistică. Există un sentiment românesc, dar nu unul al ființei, ci unul al climatului cultural. Și cum climatul acesta este cel care ne dă, în modul cel mai propriu cu putință, substanța sufletească a existenței noastre, înseamnă că tot el conține și
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
nu unul al ființei, ci unul al climatului cultural. Și cum climatul acesta este cel care ne dă, în modul cel mai propriu cu putință, substanța sufletească a existenței noastre, înseamnă că tot el conține și sentimentul românesc al ființei. Există un sentiment românesc al ființei.
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
trebuia să fie modelul industrializării și în care s-au pompat oameni decenii la rînd, mulți aduși de la țară și calificați " la locul de muncă", nu le poți cere tuturor să aibă geniul afacerilor. Iar dacă pentru acești oameni nu există soluție, mi se pare o imensă porcărie ca ei să fie tratați ca un soi de balast social, de care nu știi cum să scapi. Unii dintre acești bucureșteni care s-au simțit aruncați la marginea societății, au preferat să
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
fost adusă la București, la un spital de boli infecțioase. A ajuns acolo pe picioare. După două săptămîni, timp în care nu i s-a găsit diagnosticul corect, verișoara mea a murit. Encefalita nu e o boală pentru care să existe medicamente, ci doar speranțe. Din acest motiv nu mă leg de medicii care n-au fost în stare să o diagnosticheze corect pe Coca. În afară de asta, ea a fost singura persoană din toată comuna pe care a lovit-o acest
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
unor producții ale operei enesciene ,Oedipe", iar aceasta în unele dintre cele mai importante teatre muzicale europene. Nu poate fi uitat faptul că muzica românească de azi și de ieri și-a găsit locul firesc în suita manifestărilor festivaliere; au existat și exagerări fastidioase în acest sens, unul dintre concerte, găzduit în Studioul din str. Berthelot, a avut o durată de aproape cinci ore! Au revenit - după ani buni - pe afișele bucureștene de concert marile colective simfonice ale țării, orchestrele filarmonicilor
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
capăt; nici cei mai în vârstă nu-și amintesc să mai fi fost vreodată așa ceva, o asemenea pacoste... Și iarăși copii plângând și mame disperate, și iarăși oameni prin copaci și pe acoperișuri, și iarăși priviri în care nu mai există nici măcar durere; și iarăși morți și răniți... Dumnezeule!... Fila a doua. La jurnalele tv, o știre de senzație folclorică: în ziua de 22 septembrie, la Palatul Victoria, a avut loc prima reprezentație a ,}epelor de la Basarabi", dans tematic lansat în
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
când citește ,live", așa cum este scris, soacră-mi i se umezesc ochii și începe să-l bocească pe tata-socru omorât la Cotul Donului de aviația engleză... Publicitate! Fila a patra. În ziua de 19 septembrie, Antena 3 a anunțat că există un program clar și necesar de vaccinare, dar care nu poate fi demarat, fiindcă nu există vaccinuri. În sfârșit, o veste bună, deoarece totdeauna mi-a fost frică de vaccinuri! Fila a cincea. Ay, Doamne!, era gata-gata să murim proști
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
bocească pe tata-socru omorât la Cotul Donului de aviația engleză... Publicitate! Fila a patra. În ziua de 19 septembrie, Antena 3 a anunțat că există un program clar și necesar de vaccinare, dar care nu poate fi demarat, fiindcă nu există vaccinuri. În sfârșit, o veste bună, deoarece totdeauna mi-a fost frică de vaccinuri! Fila a cincea. Ay, Doamne!, era gata-gata să murim proști, noi, telespectatorii, dacă nu spunea domnul Ion Iliescu unor reporteri tv cum că ,Există o percepție
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
fiindcă nu există vaccinuri. În sfârșit, o veste bună, deoarece totdeauna mi-a fost frică de vaccinuri! Fila a cincea. Ay, Doamne!, era gata-gata să murim proști, noi, telespectatorii, dacă nu spunea domnul Ion Iliescu unor reporteri tv cum că ,Există o percepție greșită a populației în ceea ce privește parlamentarii care și-ar pierde vremea... Să știți că nu o pierd deloc..." Are perfectă dreptate, domnul senator: ei, aleșii noștri, își rotunjesc zestrea de cultură generală dezlegând integrame, vizionând filme pe Internet, citind
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
tot felul de gogorițe. Dacă te-ai lua după ce citești prin reviste, ai crede că spațiul nostru cultural mișună de fasciști sau de neocomuniști (de sorginte americană), Ťboieriť, respectiv Ťoieriť ai minții, cînd, de fapt, în afară de cîțiva rătăciți - căci nu există codru fără uscături - nu mișună decît de o mediocritate endemică, uniform răpîndită, la fel de tristă în toate căsuțele și căsoaiele ideologice... Adevărații și eternii învingători ai culturii românești sunt ei, cei pe care nimeni nu se îngrijește să-i combată, ei
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
atunci. Aș vrea să știu, deși nu ați avut încă timp la dispoziție, dacă acum constatați vreo schimbare a ceea ce ați scris atunci, nu atât despre România, cât despre anumiți intelectuali. Impresia dvs. s-a schimbat sau măcar credeți că există o posibilitate de a se fi schimbat ceva, mai ales în ceea ce privește observația dvs. că exista în 1995 un anumit gen de sechele naționaliste în România și o anumită discriminare a etniei romilor, să zicem... Mario Vargas Llosa: În 48 de
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
constatați vreo schimbare a ceea ce ați scris atunci, nu atât despre România, cât despre anumiți intelectuali. Impresia dvs. s-a schimbat sau măcar credeți că există o posibilitate de a se fi schimbat ceva, mai ales în ceea ce privește observația dvs. că exista în 1995 un anumit gen de sechele naționaliste în România și o anumită discriminare a etniei romilor, să zicem... Mario Vargas Llosa: În 48 de ore de cînd sunt aici ar fi puțin hazardat să trag concluzii, după o ședere
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
cel mai idealist pe care l-a generat cultura democratică. MS: Ați afirmat cîndva că naționalismul este cultura incultului. Totuși, în România, dar cred că și în Peru și în alte state în curs de dezvoltare, se crede că poate exista un naționalism bun. Argumentul pe care îl oferă susținătorii lui este că, de exemplu, cetățeni americani au un adevărat cult pentru steagul național, că ascultă imnul cu mîna pe inimă... Poate exista un naționalism rău și unul bun? MVL: Nu
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
în curs de dezvoltare, se crede că poate exista un naționalism bun. Argumentul pe care îl oferă susținătorii lui este că, de exemplu, cetățeni americani au un adevărat cult pentru steagul național, că ascultă imnul cu mîna pe inimă... Poate exista un naționalism rău și unul bun? MVL: Nu. Eu cred că nu! Cred că există un anumit stadiu al luptei popoarelor împotriva colonizării, de exemplu, mă refer la țările care sunt ocupate, invadate, cucerite, care, bineînțeles că au dreptul să
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]