131,909 matches
-
o țară care proiectează securitate și stabilitate în zonă. Pe langă apartenența noastră la NATO, trebuie să dovedim că avem capabilitățile necesare pentru a participa la apărarea colectivă. Pornind de la schimbările de paradigmă la nivel global, de la starea de fapt existența și de la evaluarea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, Strategia Națională de Apărare aduce câteva noutăți. Ea operează cu un concept de "securitate națională extinsă", în acord cu principiile europene. Există astăzi interese multiple care converg spre asigurarea securității naționale. În afara elementelor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
astăzi interese multiple care converg spre asigurarea securității naționale. În afara elementelor care țin de apărare, de ordine publică sau de activitatea de informații și contrainformații, securitatea nu mai poate fi separată de un mediu economic competitiv, de stabilitatea financiar-bugetară, de existența unor sisteme publice - educație, sănătate, pensii - funcționale și adaptate schimbărilor, de protecția infrastructurilor critice sau de capacitatea de a răspunde la problemele de mediu. Este momentul ca în perioada următoare să construim consens politic în jurul acestor teme esențiale, un consens
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Portsmouth, NH, Boynton, 1993. Prima categorie ar include "alfabetizarea funcțională", care este întotdeauna "alfabetizare în vederea unei activități/pentru ceva" (e.g. alfabetizare medicală, alfabetizare statistică, alfabetizare digitală, alfabetizare militară etc.), și "alfabetizarea culturală", care se întemeiază pe o concepție mecanicista privind existența unor valori perene transmise prin mijloacele discursivizării tradiției; a doua categorie ar include "alfabetizarea în vederea dezvoltării personale", care se întemeiază pe miturile americane ale libertății și ale oportunității de exprimare individuală pe cai precum scrisul expresiv/ creativ, programe de lectură
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
-ne astfel, într-o primă fază, în lumea înconjurătoare. Rațiunea, în schimb, trece de lumea sensibilă pentru a ajunge pe terenul lumii inteligibile, deconectata de experiență, sistematizând la un nivel superior cunoștințele provenind din intelect 14. Rațiunea kantiana (pură) admite existența a doar trei idei fundamentale, transcendente, cum nu se poate mai diferite de categoriile imanente ale intelectului: Dumnezeu, libertate și nemurire 15. Ea orientează conștiința, dependentă de intelect, spre dobândirea moralității (numită de Kant rațiune practică) în sensul de tratare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
între intelect și rațiune 24, admițând de altfel prompt, fără ezitare, numeroasele merite filozofice ale predecesorului său. Așa cum am constatat, intelectul kantian este "eul însuși", care gândește și ordonează materialul provenit din cunoașterea sensibilă, din experiența, aceasta fiind indispensabilă pentru existența sa25. Deși preia accepțiunea kantiana a intelectului că funcție de reglementare a experienței, Hegel îi conferă noi valente, atât pozitive cât și negative. În primul rând, Hegel afirmă că atunci când se apleacă asupra realității exterioare, intelectul distinge între "formă și conținut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
gândi spațiul pur decât prin intermediul spațiului concret, experimentat 30. Spațiul și timpul nu există decât că posibilitate de înțelegere a mișcării, ca momente ale acesteia, mișcarea sub forma dialecticii, la care ne vom opri mai încolo, fiind principala certitudine a existenței și devenirii lumii 31. În ce măsură consideră Kant timpul și spațiul ca fiind obiective, abstracte, și în ce măsură le reduce la capacitatea noastră de intuire subiectivă, conferindu-le realitate doar prin intermediul subiectului cunoscător, reprezintă o discuție separată, asupra căreia nu am să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
are cum să nu ajungă să fie ceea ce este deja în realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei universalități subiective, a unei singularități care și-a fructificat potențialul rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și în același timp depășită între eul prezent și eul posibil, eul normativ, eul real, în cele din urmă54. Pe cale de consecință, conceptul este superior intelectului deoarece "cuprinde în sine toate determinațiile anterioare ale gândirii, ca depășite". El devine astfel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sclav, supus mai degrabă necesității decât libertății. Destinul individului este conceptul sau, universalitatea să subiectivă, așa cum destinul realului este, mai întâi, conceptul spiritului, spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate, suprimate și puse într-o sinteză nouă, superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că esența 59: "Esență e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
inegale dintre Nord și Sud) ori lipsa unui model universal-valabil de dezvoltare 26, se conectează și cu protecția efectivă oferită de un drept al omului la a fi la adăpost de stres. Astfel, în contextul lipsei satisfacerii nevoilor fundamentale de existență (adăpost, alimentație, apa, educație, servicii de sănătate), omul postmodern este confruntat cu un stres negativ excesiv care îi afectează grav și direct beneficiul real al celorlaltor drepturi fundamentale ale omului, precum și calitatea vieții sale. La fel, distribuția inechitabila a resurselor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
transmiterii către generațiile viitoare a mai multor bunuri și drepturi: a unui ecosistem curat, sigur, sănătos, pe cât de mult posibil nealterat, dispunând de resurse naturale capabile să asigure generațiilor viitoare atât dreptul la dezvoltare, cât și satisfacerea nevoilor fundamentale de existență; a unui mediu global politic pașnic și sigur; a unui mediu global apt să asigure starea de armonie și de fericire a ființelor umane și a popoarelor; a unei planete bogate în resurse, capabilă să susțină avântul tehnologic și civilizațional
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și global, precum și altele, deoarece lista nu este nicidecum epuizata, ar putea duce la generarea unor stări de stres negativ excesiv la adresa oamenilor din viitor și la adresa generațiilor viitoare, afectând dezvoltarea umanității în ansamblul ei, pe termen lung și însăși existența umană. De aceea, consacrarea unui set de drepturi specifice din categoria a V-a de drepturi ale omului se încadrează, în opinia noastră, necesității de a oferi un nivel de protecție juridică permanent îmbunătățit, drepturilor omului și, în consecință, de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
forță o înregimentare care a vizat atât fizicul, cât și spiritul, cu scopul final de a crea "omul nou". Am preferat să preluăm acest citat din lucrare deoarece, este semnificativ pentru analiză societății românești postdecembriste. După aproape cinci decenii de existență a regimului totalitar comunist, am putut observa că "omul nou" s-a realizat, chiar dacă nu în formă imaginata de comuniști. Aceasta ar putea fi explicația asupra votului acordat în anii '90 Frontului Salvării Naționale și a liderului său de necontestat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
confirmat sau a infirmat intuițiile autorului discutat). Modul general de argumentare pe care lectură cărții îl sugereză este următorul: Voegelin stabilește realitatea de la care pleacă ("colectivismul politic"); propune cadrul general de discuție; oferă definiția de lucru; anunță "condițiile prealabile pentru existența religiilor politice"; iar apoi susține întreaga discuție pe situații de practică și teorie politică (de aici reiese probabil opțiunea lui Voegelin pentru dublă natură a actului de a gândi: theoria, sau contemplare care poate produce concluzii de natură propoziționala, si
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
daca nu chiar noțiunea-cheie a gândirii lui Voegelin. Desigur, prin "în sine" Voegelin nu înțelege acea realitate noumenală care a cucerit o bună parte din mințile secolului al XIX-lea, datorită contribuției lui Kant și Hegel, care reflectă o realitate existența dar incognoscibila. Dimpotrivă, premisa fundamentală în cazul de față este una existențialista și, în măsura în care se poate vorbi despre o dificultate majoră, atunci aceasta stă tocmai în faptul că subiectul politic nu se apleacă asupra realității. Această realitate nu doar că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Această realitate nu doar că există (deci nu este o impresie sau un simplu fenomen), dar chiar, mai mult, se lasă cunoscută. În mod indirect, Voegelin pare să indice acuzatoriu inadecvarea la realitate: "Pentru cel deschis la totalitatea experienței, porțile existenței stau larg deschise, oferind o perspectivă asupra treptelor Ființei care se întind de la natură lipsită de viață până la Dumezeu; lumea se desfășoară în fața sa, relațiile raționale dintre componentele ei devin evidente și formează o ordine a Ființei în care nivelurile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
omul poate exista la modul personal sau trebuie să se confunde într-un realissimum suprapersonal" (pp. 81-82). Pentru a exemplifică această afirmație, autorul aduce în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să se lipsească de sentiment (în care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să se lipsească de sentiment (în care interpretez o altă formă de a pleda pentru personalism ca valoare a existenței în măsura în care sentimentul reprezintă o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate spune cu certitudine ce este mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
într-adevăr conceptul de stat este limitat la relații organizatorice definite de o dimensiune strict secular-umană, fără nici o conexiune în sfera religiosului" (p. 78). Ultima parte importantă a studiului o reprezintă identificarea și punerea în ordine a condițiilor prealabile pentru existența religiilor politice. O primă condiție este "apariția unei comunități sacral-politice speciale și intramundane", comunitate ce se întemeiază pe "descendentă genealogica" (p. 107). A doua condiție este "transformarea substanței ecclesiei", în perioada creștină, care s-a făcut în linii mari pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
încheie în "comunitatea intramundană". Astfel, "fundamentele noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea că suma de conținuturi a suprimat lumea că existența" (p. 132). Trebuie observată aici asumarea existențiala a viziunii lui Voegelin și, implicit, critică viziunii sistemice care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător, la acest
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință seculară" (la perspectiva lumii drept "suma de conținuturi" nu se ajunge decât prin metodele științei că "baza a atitudinii omului față de lume") și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e adevărat. Așa deci, adevărul despre minciună, sau minciună despre adevăr? Mi-e greu să răspund, șunt cele 2 fete ale aceleași monede, fără de care nu putem trăi. Articolul e pentru (ne)mincinoșii, mincinoasele care o sa jertfească cîteva clipe din existența lor ca să-l citească. Întrebați-vă de cîte ori ați mințit azi, dacă ați pierdut firul, nu vă alarmați, nu sunteti singură. Dacă nr 1, vi se pare teribil...treceți mai departe, recunosc atunci ca sunteti originală.
Je l’aime, “Elle” m’aime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82844_a_84169]
-
ne-a cerut tuturor să stingem demonstrativ lumină o oră, Traian Ungureanu și-a descoperit vocația de “ecologică-contra” (copyright Academia Cațavencu) și le-a cerut românilor să țină lumină aprinsă: “Cercetătorii se contrazic și nu sînt de acord nici macar asupra existenței încălzirii globale, darmite asupra cauzelor ei”. Argumentul e atat de subțire încât pare cules de pe Google la prima căutare după “global warming”. E adevărat că oamenii de știință se contrazic în legătură cu orice, dar nu e mai puțin adevărat că legătura
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
Practic, Careiul este înconjurat de patru zone protejate. Potrivit unor studii, păsările migratoare nu pot distinge elicea stâlpului eolian, izbindu-se de acesta. Culoarele de migrație ale păsărilor se întind pe toată suprafața municipiului, astfel încât investiția ar periclita extrem de grav existența faunei”, a precizat Babos. Firma Saer din Oradea a primit, marți, acordul de principiu al Consiliului Local Cărei pentru construirea parcului eolian. Potrivit documentației înaintate Consiliului Local, investiția firmei Saer se va întinde pe o perioadă de 49 de ani
Romania verde – povestea merge mai departe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82930_a_84255]