725 matches
-
mâine se transformă în azi, rezultă, printr-o inferență simplă, că viața nouă nu e posibilă. Aceasta e parodia implicită a logicii aristotelice precum și a ideii că e posibil vreodată altceva decât o ternă realitate curentă. Tot în grupa prozelor "existențialiste" se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de orice dramă, de orice valoare. Din categoria
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
se strecoară câteva strofe și versuri de Guillaume Apollinaire, absolut întâmplător. La capătul însemnărilor, în lupta ce se dă între idealul platonician și morala practică aristotelică, mi se pare turburătoare prezența acestor poezii atât de tipice ,,scării umane", ca mărturie existențialistă. Nu mai traduc; las totul la înțelegerea cititorului. Les démons du hazard selon Le chant du firmament nous menent A sons perdus des violons Font danser notre race humaine Sur la descente à reculons... (Le chant du malaime) Și, acest
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
deloc inocente și neutre față de distincția masculin-feminin) au putut influența scrierile primelor feministe (de la Mary Wollstonecraft cu răspunsul ei la Emile a lui Rousseau, A Vindication of the Rights of Women - 1792, pîna la Simone de Beauvoir și la influențele existențialiste din Al doilea sex etc.); și desigur măsura în care este posibil să se "completeze" filosofia "masculină" - dacă nu misogină - de pînă acum cu experiențele femeilor. " Moderația" de care vorbeam se vede și din aceea că Moira Gatens nu se
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe o lume care are nevoie de explicații, nu poate rezista pe un reazem filosofic, așa cum vrea să indice critica binevoitoare care încearcă să "salveze" aceste romane. Eventualul dialog cu problematica universală existențialistă e blocat de niște date care au nevoie de decriptare în măsura în care convenim că nu citim o literatură a absurdului. Registrul minor din romanele cu activiști de partid se transformă aici în registrul major al romanelor cu posedați. Riscul rămîne însă
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
încă n-a fost nimeni este o metaforă a luptei cu sine, în căutarea adîncimilor din suflet. Sau, poate, în speranța de a le păstra ascunse chiar de sine. "Pelerinul" nu își suprapune Muntele din suflet cu himera exterioară fiindcă, existențialist, ezită. Nu cumva, pînă la urmă, e totuna în ce direcție mergi? În această carte despre Muntele din suflet ești "tu" sau "eu" sau "el" sau "ea". N-ai nume și nu faci niciodată parte dintr-un "noi". În lume
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
celei franceze. Ar fi fost poate binevenită o analiză a acesteia din urmă din partea unui fin cunoscător al culturii și limbii franceze așa cum este Eugen Simion. Oricum, considerațiile din această primă jumătate a cărții sînt lămuritoare în multe aspecte și existențialiștii români îi vor datora de acum înainte lui Eugen Simion o analiză din perspectivă filologică peste care nu se va putea trece ușor. Apele se tulbură în cealaltă jumătate a volumului, supraintitulată A fi european. Se înțelege că asta înseamnă
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică pe care o considerau decăzută din cauza influențelor orientale; romanticii s-au regăsit în tumultul epopeilor medievale, existențialiștii au cultivat aforismele pesimiste ale antichității. Precedentele dau sentimentul solidarității în ciuda trecerii timpului și conferă legitimitate actelor pe care le întreprindem sau gândurilor noastre, căci, în fond, nu facem decât să reedităm pe scară superioară temporală o experiență exemplară a
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
prima mențiune, prin straturile succesive ale memoriei, până la forma dată de Sofocle, cea adoptată de civilizația noastră. Contestând majoritatea lecturilor acceptate - nu este o dramă a destinului ("confuză idee romantică"), nu e spectacolul persecuției divine a unui vinovat neștiutor ("definiție existențialistă") - autorul, amintind că Sofocle a fost un poet profund religios, încheie cu un citat care oferă ca suprem ideal "să nu te fi născut" (V. arioso-ul lui Oedip din actul II). într-un alt registru, cel al informației, Gianluigi
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
cu fumigații opiacee, animalele postesc, visând cuminți fără să producă nici cel mai mic deranj corăbierului. De fapt, nu animalele constituie problema scenariului apocaliptic, de asta se ocupă Epoca de gheață (2002) al lui Chris Wedge, ci oamenii, sau mai existențialist spus, condiția umană, una evident păcătoasă și intratabilă. Iată încărcătura care ar putea compromite noul paradis zoologic, remake-ul edenic. În fond, aceasta este cu adevărat intriga „psihologică” a filmului, revelația asupra coruptibilei naturi umane pe care Noe o are, anticipând
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
și moarte”, scrise în proximitatea propriei „ieșiri din scenă”), patru interbelici (dacă-l socotim și pe încă junele, pe-atunci, Eliade). În rest, numai scriitori de după război. Rezultatul e destul de neașteptat. Îl putem, desigur, citi în grilă ideologică. Faptul că existențialiștii noștri nu s-au grăbit să exploateze tema destinului ar avea o explicație în orientarea celor mai mulți dintre ei către un neoșism tradițional (ne amintim de „revolta fondului nostru nelatin”). Pe de altă parte, dacă privim chestiunea sociologic, profuziunea pe care
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
spirit (punând accentul pe convenția literară și urmărind, de la premise până la consecințe, numeroasele aluzii culturale din text). Ambele variante sunt la fel de fertile, cu mențiunea că, limitându-ne la cea dintâi, riscăm să atribuim autorului o serie de intenții așa zicând existențialiste prea puțin adecvate structurii sale intelectuale și, în cele din urmă, amprentei sale stilistice. Căci Gabriel H. Decuble e un asianic definitiv, pentru care chiar directețea (atunci când pare s-o practice) e doar un efect printre alte efecte posibile. O
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
pentru că aducea pentru prima dată în literatură limba străzii, a oamenilor simpli, argoul și spaniola argentiniană colocvială, cu al său „voseo” și cu formele specifice ale verbului „a fi”. Este apoi un șoc pentru cititorul contemporan european, pentru care literatura existențialistă înseamnă Sartre și Camus, și care descoperă că în anii ’20 un sudamerican valorifica aproape toate temele existențialiste ce aveau să facă ulterior carieră. Arlt, un personaj el însuși Fiu al unor emigranți europeni - tatăl, german, Karl, iar mama, Ekatherine
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
al său „voseo” și cu formele specifice ale verbului „a fi”. Este apoi un șoc pentru cititorul contemporan european, pentru care literatura existențialistă înseamnă Sartre și Camus, și care descoperă că în anii ’20 un sudamerican valorifica aproape toate temele existențialiste ce aveau să facă ulterior carieră. Arlt, un personaj el însuși Fiu al unor emigranți europeni - tatăl, german, Karl, iar mama, Ekatherine, din Trieste -Arlt are el însuși o poveste interesantă de viață, și multe dintre evenimentele care l-au
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
contribuie esențial la calitatea romanelor sale. Aguafuertes porteñas, schițe ale lui publicate în cotidianul „El Mundo” din Buenos Aires, îmbină portretul, reportajul, critica socială și imaginația, fiind până astăzi, alături de Aguafuertes españolas, partea cea mai rezistentă a operei sale jurnalistice. Un existențialist avant la lettre Cu capul plin de Nietzsche și de Dostoievski, întocmai ca eroul său Silvio din Jucăria furioasă, dar și prin prisma structurii lui depresive, Roberto Arlt a scris câteva romane ale căror teme centrale, cum spuneam, sunt de-
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
lettre Cu capul plin de Nietzsche și de Dostoievski, întocmai ca eroul său Silvio din Jucăria furioasă, dar și prin prisma structurii lui depresive, Roberto Arlt a scris câteva romane ale căror teme centrale, cum spuneam, sunt de-a dreptul existențialiste. Eroii lui se definesc nu prin raport cu lumea exterioară, cu societatea; rolul conștiinței individuale este esențial pentru ei în conturarea valorilor și a sensului propriilor lor vieți. Injustețea lumii și de aici absurdul ei și al destinelor omenești, amoralitatea
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
judecății de valoare din critica oficială va reveni sub forma regăsitei sticle a căpitanului Grant, iar această regăsire o constituie codul, nicidecum mesajul operei. Criticul este provocat să stabilească o punte de legătură între pestrițul alfabet ideologic al epocii noastre (existențialist, psihanalitic, creștin etc.) și limbajul specific al operei literare. Receptarea unei astfel de „răsturnări” a priorităților critice va fi la fel de contradictorie, nu doar în Franța, unde străvechea la querelle des Anciens et des Modernes se reactivase cu această ocazie, dar
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
religie, asemănătoare cu aceea a marilor reprezentanți ai existențialismului, cu ale căror produse culturale Barthes s-a hrănit intens înaintea decolării spre gradul zero al scriiturii. Ar fi interesant de notat o paralelă R. Barthes - Gabriel Marcel. De N. Steinhardt, existențialist creștin format într-un mediu francofon, dar „deturnat” de către căile neștiute ale Destinului spre alte experiențe existențiale și revelatorii, așa cum doar închisoarea politică sau convertirea pot fi, pe „ultimul” Barthes (sau, cel puțin, pe acel Barthes din „Plăcerea textului”) l-
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
debut, Raindance 2014. https://www.youtube.com/watch?v=HUFqRB94LlY Loin des hommes / Departe de oameni (Franța, regia David Oelhoffen) Viggo Mortensen a jucat până acum în engleză, daneză și spaniolă - iată-l vorbind o franceză impresionantă în acest western existențialist, inspirat de o povestire de Albert Camus și a cărui muzică originală este semnată Nick Cave și Warren Ellis. Suntem în Algeria anului 1954 și un profesor din creierii munților primește misiunea de a escorta un ucigaș până la garnizoana din
Șase filme în competiția BIFF [Corola-blog/BlogPost/99069_a_100361]
-
despre totemica trupa din Sheffield, Pulp - A Film about Life, Death and Supermarkets, care se va întâmpla, conform tradiției, la Club Control. Joi, 23 aprilie, de la ora 21,00. Loin des hommes, cu Viggo Mortensen jucând în limba franceză, western existențialist, inspirat de o povestire de Albert Camus și a cărui muzică originală este semnată Nick Cave și Warren Ellis. Și trei premii la Veneția 2014. Kebab & Horoscop. Sunt numele a două personaje. Kebab, fost șaormar underground, si Horoscop, fost prezicător
ASTĂZI ÎNCEPE FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM BUCUREȘTI [Corola-blog/BlogPost/99094_a_100386]
-
de poezia realului fabulos și apropiindu-se mai mult de poezia cotidianului. Ei, „Pe prag (Vale-Deal)” poate fi considerat și un răspuns pentru cei care și-au pus aceeași întrebare, pentru că „Pe prag (Vale-Deal)” nu mai are acele dealuri realiste & existențialiste și acele văi fabuloase. „Pe prag (Vale-Deal)” e o carte „simplă”, compusă din poezii directe, dure și dureroase în același timp. Firește că n-a dispărut chiar cu totul dialogul cu copilăria și cu locurile copilăriei, amintirile din trecut și
Noutăţile editurii Editura Cartea Românească la Librăriile RALU [Corola-blog/BlogPost/99717_a_101009]
-
sunt? Am ars, într-o viață de om, etape la masa de scris, în regula acestei gîndiri „pe prag”.” O poezie-film, poezie-clip, poezie-descriere, poezie oximoronică, poezie stop cadru din care se scurg stări și sentimente și curge sînge, viață, poezii existențialiste, ale deznădejdii, poeme ale inutilității, dar și poeziile. O carte care-l ține pe Liviu Ioan Stoiciu între cei mai activi și mai consistenți scriitori contemporani.
Noutăţile editurii Editura Cartea Românească la Librăriile RALU [Corola-blog/BlogPost/99717_a_101009]
-
un trai decent, o locuință, un servici în Austria. Traiul actual, alături de Malu, nu o mai satisface. Evadarea din minciună, din falsitate, într-o minciună și mai mare. Ieșirea din colivie. Păianjenul din colț și-a scăpat prada. Între elucubrațiile existențialiste ale lui Manu și complotul pus la cale de Soare, Sera visează. Manu prinde muște să hrănească păianjenul. De fapt, este vorba de o trădare ordinară. O spune Cărare, omul care-l slujește pe Soare: “Cărare: Cine-i mai înțelege
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
rúach. Apoi că spiritul individual, colectiv și universal i-a dat multă bătaie de cap lui Nikolai Berdiaev, acest adversar neîmpăcat al gândirii sistematice („Sistemele filosofice nu sunt nici posibile și nici de dorit”, se apăra el), după unii filosof existențialist, după alții un mistic și cam după toți un romantic, dacă nu cu totul indecent (sic!), atunci cu totul străin de discursul filosofic impersonal. Căci în Spirit și Realitate el este de părere că spiritul nu trebuie confundat cu sufletul
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
ce este existența, această categorie filosofică ce l-a preocupat pe Kirkegaard până la obsesie și în legătură cu care atât Heidegger, cât și Jaspers au elaborat (fiecare în stil personal) câte o filosofie, deși, în ceea ce-i privește, au refuzat etichetele de existențialiști? Termenul existență este explicat de filosoful nostru prin rădăcina cuvântului existere, cu înțelesul de „a ieși dincolo de...” Prin urmare, existența heideggeriană este o smulgere din obișnuit, adică din relația care camuflează întrebarea primordială cu privire la ființa ființării. Totodată, prin smulgere existența
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]