308 matches
-
zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa pe o bucată de hârtie, pe care i-o întinde. Nu trebuie să rezolvi nimic. Să nu cumva să te apuci să arzi frunze de salvie și să exorcizezi cine știe ce rahaturi. Mona ia hârtia și întreabă: — Deci să văd doar despre ce energii e vorba? Helen scutură din mână și zice: — Nu mă interesează câtuși de puțin să găsească mai știu eu cine luminița de la capătul tunelului. Din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele erau private ca încercări îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aminti pururea de fragilitatea condiției noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică” se mândrește că a eradicat pricinile de suferință materială. În aparență, ea a triumfat și asupra demonismului ideologiilor care îi amenințau funadamentele: nazismul și comunismul. Cu toate aceste
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ultima petunie! Confirmarea a venit odată cu sezonul prunelor, cînd a apărut și golul dureros dintre coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe traumatizante, madammm Tatu. Și pentru celălalt, și pentru tine. Cîinele m-a simțit, în fine. Iese din buncărul vechi, de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte dibace, că se apropiau mari tulburări și năpaste"12 , pretinzînd că totul îi e dezvăluit de Dumnezeu. După moartea călugărului, Florența va fi condusă de Consiliul celor Zece și Consiliul celor Opt (supranumiți "cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra călcîiului, simțiți?“ Fata asta era În stare să exorcizeze de-a binelea banalitatea viețuirii. Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea rămîne pentru totdeauna Împreună. — I-a venit mintea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în asocierea subliminală a vaginului cu o gură devoratoare (vagina dentata), lucrul acesta nu mai poate să mire pe nimeni. Ceea ce uimește însă este felul în care japonezii au acționat vorbim aici, bineînțeles, tot despre impulsuri inconștiente pentru a-și exorciza această teamă și ce consecințe îndepărtate a avut această exorcizare în plan social. Vorbeam înainte despre felul în care femeile au fost transformate în copile neajutorate, stilizate până la cel mai mic amănunt în același mod, uniform: de la vocea subțire cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
limba și literatura fostei Iugoslavii la Universitatea din Amsterdam unei grupe de studenți, la rîndul lor exilați. Confruntată cu dificultatea de a găsi un teren comun pentru discuții, Tanja transformă seminariile într-un program experimental de terapie literară, menit să exorcizeze demonii prezentului și să redescopere o coeziune distrusă de război. Acest periplu al memoriei aduce la suprafață obiecte, gesturi, mirosuri și gusturi uitate, dar și răni nevindecate încă, ale căror consecințe se vor dovedi fatale. Olanda este o țară plată
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
rău. Ceea ce o face blândă și zeflemitoare, grijindu-i fiecăruia un loc în limanul Liliecilor. Iar care moare prea repede, ca morăreasa trasă pe roata morii, nu se dezmeticește și mai vine „să cerceteze cazul". Dacă nu ar fi cuvintele, exorcizând cu vervă orice fel de patimă, peste vatra unui sat din sud ar bate un vânt posac, de neputință. Așa, fataliști în toate, trecuți prin întâmplări, judecate la rece, cumplite, bulzeștenii își țin firea cu replici. Cârcotași, băgându-le altora
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
să se încălzească", "Schelete disputându-și un hering", sunt mai degrabă satirice decât înfricoșătoare. Picturi în ulei, desene, gravuri - "Diavoli călare pe o pisică sălbatică conducându-l pe Crist spre iad" - reprezintă un mijloc prin care autorul încearcă să-și exorcizeze frica existențială... Atâta vreme cât și-a păstrat inventivitatea, James Ensor a continuat să construiască un univers fantastic, care pendulează între comic și macabru, grotesc și liric. Este un univers care reflectă capriciile, obsesiile răzbunătoare, gândurile fără șir, viziunile religioase ale unui
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
Federman crede că realitatea există doar în ficțiunile sale; pe de altă parte, el dorește să șteargă momentele dramatice ale vieții sale prin descrierea lor în cuvinte și prin transformarea lor în texte literare. Dar, deoarece nu reușește să-și exorcizeze traumele prin scris, se simte condamnat să repete procesul la nesfârșit. Experiența este explicată în Dubla trăire, unde Bătrânul, un scriitor în vârstă de optzeci și doi de ani, trăind în viitorul apropiat, așteaptă deportarea într-o colonie spațială și
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
noțiunea exactă a ce înseamnă un lagăr, fiindcă nu au putut afla de la nimeni ce îi aștepta acolo... Foamea, promiscuitatea, umilințele, frigul cărora, spre a le rezista, eroul romanului recurge la forța imaginației și a limbajului, la eufemismele menite să exorcizeze răul . Formula Îngerul foamei îi aparține lui Oskar Pastior și, de la bun început, nu cred că această sintagmă a fost una pe care el și-a imaginat-o, cred că a purtat-o acolo, cu sine, în minte, suferea de
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
ginere pradă răzbunării zeilor, fiindcă iubea o altă femeie, i-a inspirat pe Sofocle și pe Racine. Dintre romancieri, cei mai subtili analiști ai geloziei rămân Proust și Svevo. Pentru cel dintâi, gelozia este „un demon care nu poate fi exorcizat” și care „ia de fiecare dată o altă înfățișare”. Dintre români, Anton Holban este cel mai preocupat de gelozie, mai ales în romanul Ioana. Gelozia nu se rezumă, desigur, la relația din cuplul bărbat-femeie și nici la aceea dintre două
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
cu imagini inconfortabile: cu livida fascinație exercitată de mîna sardonicului Lacenaire, cînd, după execuție, o evoca poetul, în Emaux et camees; ori cu amenințarea tenace, fatidică din La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de sonerie, la ușa de intrare și apoi în alcov. Nimic, însă, aici din aura de straniu a unor maleficii asasine ori din fantasticul de iraționale suprapuneri, parazitînd nu o dată răscrucile deciziilor stringente. Prompt, de o imperioasă
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
valoroase, vom sesiza din ce este făcut scenariul unui astfel de moment apogetic: dintr-un artist care se privește în oglinda unui eșec emblematic, care își confruntă limitele, care își regăsește the true self și arderea interioară capabilă să-i exorcizeze demonii cu ajutorul artei și în slujba ei. În aceste povești dragostea devine adesea un impediment furnizând deopotrivă o modalitate de a elibera tensiunile sexuale, dar și de a le sublima estetic. De obicei, în ultimul moment intervine o dificultate neașteptată
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
insinuează demonicrevanș ard. Delirul se amplifică și la nivel senzitiv până în momentul în care Nina nu mai este capabilă să discearnă între realitate și fantasmă. Tensiunea spectacolului accelerează acest proces disolutiv și Nina se va sinucide în încercarea de a exorciza demonul pe care l-a trezit, demon care ia înfățișarea pe care o comandă propriile sale anxietăți. Darren Aronofski ne induce în eroare atunci când introduce în scenă un personaj nu doar de o mare hipersensibilitate, o talentată balerină, ci și
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
cu totul altă limbă: „cămașa nopții/ adie un cuvânt/ urechea mea nu recunoaște limba” (Weidende Augen). Din astfel de pendulări între omul exterior, al simțurilor, și omul interior, al viziunilor, între omul care aleargă după certitudini și cel care le exorcizează, se compune poezia lui Andreas Saurer, ca un loc de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul/ în urma mea eu/ viața mea e în ordine/ un plămân inspiră adânc/ îl ascund sub pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena Constante o strategă care știe, asemeni regizorilor mari, să manipuleze ambiguitatea și sugestia. Provocând, ea nu caută senzaționalul. Miza e istoria unei feminități ultragiate, cu
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
propriei vieți: el scrie despre sine, se povestește pe sine pentru a da seamă despre locurile, oamenii și epoca sa; iată drumurile din poezia lui Liviu Ioan Stoiciu: în Parcul Carol, pentru „a se regla intuitiv”, în interiorul ființei pentru a exorciza amintirile, scăpînd astfel din cercul lor otrăvit, în fapt, pentru a muri „azi, mîine”, pe o bancă în fața unui corcoduș înflorit, pentru a regăsi „frumusețea locului”, ignorată de cei de dinainte, prin praful drumului, înainte, pe „subcupola- craniului-de-ceară”, la o
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
mult pe cea individuală. În mare, povestea se bazează pe un fapt autobiografic: sinuciderea tatălui autorului, pe când cel din urmă era copil. Dar miza ei trece dincolo de confesiune, iar felul în care autorul a știut să ficționalizeze și să-și exorcizeze trauma prin scrierea acestei cărți a făcut din ea un succes internațional. Cartea este structurată în 6 povestiri, dintre care una de mare întindere, iar celelalte scurte, dar care, de fapt, se citesc împreună ca un roman, având aceleași personaje
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
sequel-ului, în descoperirea unui aer firesc de continuitate, care dă seama de faptul că respectul față de precursori se poate îmbina, judicios, cu impunerea ego-ului propriu. Mici amorse găsite în copilărie funcționează pe post de „revanșă“ în cartea maturului pregătit să „exorcizeze“ emoția negativă încercată cândva, ca în continuarea gândită cumulativ, ca un marș al victoriei, la Proștii lui Rebreanu, și numită, ostentativ, Norocoșii. Amărâții care pierduseră trenul, în ciuda precauției de a fi în gară cu absurd de mult timp înainte, asimilați
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
o fiertură de ierburi pentru răceală un biscuite sărat o gură de whisky simțul exact al limbii somnul în tălpile goale pe cuțitul de pîine Antecedente Există o coerență a fricii o rutină palidă luminată de ger un deget care exorcizează adjectivele și străpunge beregata mirosului de rufe întinse la uscat; și un asin tăvălit în zăpadă pe străzile inventate de viscol te îmbie zilnic să cumperi mici fleacuri din tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie balcanică. O bolgie a concretului familiar, colcăitor de prealumești ocupații și satisfacții, care, departe de-a exorciza căderea în mundan, o ratifică: ,Doamne, du-mă la Ierusalim/ cîntînd dintr-o armonică roșie lucitoare./ Doamne, du-mă din femeie-n femeie/ la femeia vieții mele, Ierusalimul/ cîntînd dintr-o armonică roșie ferfenițită făcută praf./ Doamne, du-mă la
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]