104 matches
-
și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”. Părinții Bisericii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
destul de pitoresc! În 1981, colecția „Părinți și Scriitori Bisericești”, Întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu, debutase printr-o serie de patru volume Origen. Această serie, coordonată, la rândul ei, de Părintele Bodogae, cuprindea De principiis, În Întregime, Contra Celsus, Despre rugăciune, Exortație la martiriu, precum și o selecție de comentarii la cărțile Vechiului și Noului Testament. În total, aproape 2.000 de pagini ale unui „eretic”, publicate cu binecuvântarea Patriarhului. Conform mărturiilor mai multor persoane care Îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cuvântului este prezentată deja în di-ferite forme: - vestire-evanghelizare (cfr. Mc 1,14-14; Mt 10,7; Lc 9,2; Fap 2,36); - profeție (cfr. Fap 2,17-18); In 15,12-15); - cateheză și doctrină (cfr. 1Cor 11,23-26; Mt 5-7; 1Cor 15); - exortație (cfr. 1Tim 4,13; Rom 12,8); - mărturie (cfr. In 20,24-31; 1Tim 1,12-17). De aceea, preotul repetă învățătura salvifică primită și o face cu îndrăzneală (cfr. Fap 28,31) și sub inspirația Spiritului (cfr. Fap 1,8). Nu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să fim dovada cea mai elocventă a faptului că putem fi credincioși lui Dumnezeu fără a înceta să fim fideli față de noi înșine și față de lumea în care trebuie să trăim efectiv, nu doar să trecem precum gâsca prin apă. Exortația Sf. Paul, care, din fariseu riguros și mulțumit de sine, s-a lăsat dezarmat de întâlnirea cu Cristos pe drumul Damascului, este validă și-n ziua de azi, pentru a nu permite vreodată ca imaginea pe care noi ne-o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în mod constant acest dinamism al „ieșirii” pe care Dumnezeu vrea să-l suscite în cei care cred. Abraham a acceptat chemarea de a pleca spre o țară nouă (cf. Gen 12,1-3)» (EG 20). Nu este vorba de o exortație pioasă, ci de un apel la convertire: «să ieșim din propria comoditate și să avem curajul de a ajunge la toate locurile îndepărtate care au nevoie de lumina Evangheliei» (EG 20). Nu putem trece cu vederea, desigur, faptul că există
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se profesează voturile evanghelice «în formă simplă» au apărut în special după revoluția franceză și după separarea Statului de Biserică. Necesara și salutara de-monahizare a vieții consacrate a comportat un soi de re-evanghelizare a însăși vieții monastice, așa cum reiese din exortația Conciliului, care le amintește și călugărilor și călugărițelor: «Deoarece norma supremă a vieții călugărești este urmarea lui Cristos, după învățătura evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire a adus cu sine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu va obține nimic”. Trăirea unei vieți consacrate fericite deschide inima și mintea spre tot ceea ce va fi dat „din abundență”. Iată de ce fiecare istorie umană este o istorie a fericirii, deoarece nu este rezultatul unei formule morale sau a exortațiilor pioase, ci mai degrabă o metodă de viață cu parametri de observare și de discernământ, dar mereu o metodă de viață trăită, întrucât fiecare poate să primească de la existență forța pentru a putea continua drumul către cel care-i cheamă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ocupă de viața altora. „Exerciți grija față de suflete? Nu neglija pentru acest lucru grija față de tine” le spunea sfântul Carol Borromeu preoților săi. A ținti spre inima fericirii, pentru cei care au profesat consacrarea totală lui Dumnezeu, înseamnă acceptarea acestei exortații și transpunerea ei continuă și coerentă în viața de zi cu zi, lucru ce cere veghere și conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să realizeze în mod constant valorile supreme ale dezvoltării
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dintre ficțiune și discursul non-ficțional. Așadar, „capcana realismului” nu rezidă - după părerea teoreticianului american - atât „în rigiditatea convențiilor lui, cât în aceea că, sprijinit cum este de teoria lui, poate anula orice distincție dintre artă și transmiterea de informații sau exortația practică”168. Desigur, intră în joc aici și contextul istoric, fiindcă, după cum știm, nu toate epocile înțeleg în aceiași termeni literaritatea, conceptul căpătând, în timp, accepțiuni considerabil diferite. Într-o cercetare care are în vedere, printre altele, relevanța conceptului de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Hristos pentru cei mici. Astfel, citim că Mântuitorul s-a întristat când ucenicii îi opreau și-i certau pe cei care-și aduceau pruncii la El, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage, și a lansat binecunoscuta exortație afabilă: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Mt. 19, 14); „Și luându-i în brațe i-a binecuvântat punându-și mâinile peste ei” (Mc. 10, 16). Dacă nu-i putem boteza, nu-i putem nici binecuvânta
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
footnote Kurt Aland, Did The Early Church Baptize Infants?, London, 1963, p. 95-99; a se vedea și David F. Wright, op. cit., p. 20. footnote>. Deci, cine ar trebui să se bucure de acest puternic mijloc de obținere a slavei? După exortația sa în fața mulțimii adunate în ziua Cincizecimii, în care le cerea să se pocăiască și să accepte botezul, Sfântul Apostol Petru explică faptul că această făgăduință „este dată vouă și copiilor voștri și tuturor celor de departe” (Fap. 2, 39
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
o adopți. Prin urmare, copiii nu pot îndeplini această condiție, și astfel botezul lor ar fi nesustenabil. Ei nu pot conștientiza cele ce se întâmplă la botez, nu pot mărturisi credința, și nu pot fi botezați. Anabaptiștii mai invocă și exortația Mântuitorului consemnată de Evanghelistul Matei la cap. 28, 19: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”. Iată deci, precizează unii contestatari ai
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ci vor sta împreună cu El pe scaunul de judecată. footnote>. Acesta este deci paharul mântuirii. Cel care-l va lua va chema numele Domnului, iar «tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui» (In. 2, 32)”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXVIII, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura IBMBOR, București, 1982, p. 374. footnote>. Actele martirice îi numesc pe martiri „... mucenici, mirurile cele duhovnicești, livezile
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
in The Church”, în Sobornost, 5, 2, 1983, p. 14. footnote>. Este binecunoscut faptul că Celsus acuza pe creștini de lașitate (I, 65), însă era cu totul dimpotrivă. Oponentul ineluctabil al lui Celsus, și anume Origen, cu toate că a scris lucrarea Exortație la martiriu, recomanda totuși prudență, ocolirea persecuțiilor, ferirea de prigonitori și evitarea măsurilor hazardate. Au îndemnat la această înțeleaptă prudență și Sfântul Ciprian al Cartaginei, precum am văzut deja, și, mai târziu, Sfântul Atanasie cel Mare, în a sa Apologie
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, în PSB, vol. 8, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur care subliniază ca de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de-a dreptul insolit și minunat despre
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
la sfinți ..., p. 500. footnote>. Într-adevăr, sângele martirilor era întărirea în credință a tuturor creștinilor. Mucenicul Saturus, cu câteva clipe înainte de moartea martirică, îi lasă un neprețuit testament ucenicului său Pudens, lansându-i de fapt o afabilă și mișcătoare exortație la păstrarea credinței și stator nicia și întărirea în aceasta: „Rămâi cu bine și amintește-ți de credința mea; iar acestea (suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
convertit, Clement a accentuat caracterul teologic al școlii filozofice din Alexandria susținând unitatea și continuitatea dintre filozofia greacă și cea creștină. Unii cercetători au voit să vadă în acest teolog un susținător al militarismului, bazându-se pe Protreptikos pros Ellenas (Exortația către greci), 10, 100, 4, unde alexandrinul nu intenționa furnizarea unei judecăți de evaluare asupra serviciului militar, ci numai sublinierea faptului că plecând de la condiția de viață și de la meseria exercitată nu trebuie pierdută sintonia cu Dumnezeu. Serviciul militar nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ignoranți în ceea ce privește învățătura creștină și legat de această responsabilitate, neîmplinirea muncii sale pe care o resimte cu o amărăciune manifestă: „de unde trebuie să înceapă și până unde trebuie să țină expunerea și odata terminată aceasta, dacă trebuie să folosim o exortație sau numai învățăturile pe care, respectându-le, cel căruia îi vorbim să cunoască și să intre în tainele vieții creștine și ale mărturisirii de credință”. Așteptările diaconului au fost desigur întrecute cu râvna și competența episcopului său, care îi răspunde
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ei ceea ce li se spune”. Prelegerea trebuie pregătită temeinic, pentru a se evita improvizația, după un anumit plan, asemănător celui prezentat de Fericitul Augustin: „voi trata, așa cum îmi inspiră Dumnezeu, mai întâi despre forma expunerii, (...) apoi despre porunci și despre exortație și, în sfârșit, despre cum poate fi dobândită bucuria”. Profesorul de religie va ține cont de momentul organizatoric: „dacă discuția va fi scurtă sau locul de întrunire nepotrivit, să asculte în picioare, dar numai când sunt mulți cei care ascultă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, XIV, în PSB, vol. 2, p. 138) „Să ne amintim de asemenea și de greșelile ce le-am săvârșit, între altele, și aceea că fără botez n-ar exista iertare de păcate”. (Origen, Exortație la martiriu, cap. XXX, în PSB, vol. 8, p. 375) „Sufletul care și-a spălat păcatele prin botez și a fost curățit omul cel vechi, sufletul acela este pe viitor potrivit pentru a fi locuință a lui Dumnezeu în Duhul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Pr. Prof. Teodor Bodogae, anul apariției 1981. Vol. VIII - Origen, Scrieri alese (Partea a Treia). Peri Arhon (Despre principii), studiu introductiv, traducere, note de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Convorbiri cu Heraclide, studiu introductiv, traducere, note de Pr. Prof. T. Bodogae, Exortație la martiriu, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1982. Vol. IX - Origen, Scrieri alese (Partea a Patra). Contra lui Celsus, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1984. Vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Levi, deportat el însuși: "Gândiți-vă că toate acestea au fost aievea: Vă-ncredințez aceste slove. Săpați-le în inimile voastre Când stați acasă sau mergeți pe stradă, Când vă culcați, când vă sculați; Repetați-le copiilor voștri"10. Cumplită exortație, care ni se impune ca o datorie religioasă până și celor mai secularizați dintre noi, calchiată cum este după un text biblic fundamental, prezent în liturghia zilnică evreiască, în ceea ce se numește Shema, adevărată profesiune de credință, recitată de două
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
4, 16)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, cuvântul I, traducere de Preot Prof. D. Stăniloae, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 29, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 341. footnote>. Sfântul Vasile a transpus în practică exortațiile la milostenie din predicile sale sociale, confirmând astfel prin fapte tăria convingerilor sale creștine. Stăpânit de un umanism rar întâlnit, imediat după botezul său, tânărul Vasile își împarte averea la săraci. Mai târziu, pe când se afla în fruntea Bisericii capadociene
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ne silim a întrebuința bine avutul nostru, să le arătăm lor mila, pe care și noi o cerem mereu de la Dumnezeu. Exemplul al acestui mare predicator al milosteniei, a determinat și va mai determina pe mulți la ajutorarea celor obidiți. Exortație la milostenie Întreaga operă literară a Sfântului Vasile este inspirată din activitatea sa practică. Sfântul Părinte a fost înainte de toate un om al conducerii, născut atât pentru a-i îndruma pe oameni, cât și pentru a-i stăpâni în situațiile
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]