131 matches
-
utilizare sistematică a zonelor de implantare a emigranților germani în străinătate; un principiu de mutualitate asupra chestiunii învăță-mîntului economic. Dumpingul, primele pentru export, protecționismul, tarifele practicate de societățile de transport feroviare și maritime, monopolizarea circuitelor de distribuție în zonele de expatriere erau metode utilizate frecvent pentru a sfida concurența. Societățile de comerț germane au descălecat pe diferite continente, urmărind firul valurilor de emigrație. Veritabile capete de pod, ele au dezvoltat mai multe tipuri de activități: analiza contextului local, reperajul debușeelor, urmate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lui Mircea Horia Simionescu. Fragmente din Simptome au fost traduse în revistele „Antaios”, „Kenyon Review”, „Exquisite Corpse”. De la începutul decadei a opta datează prima versiune a monografiei Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, finisată înainte de expatriere, dar publicată abia în 1994. Cartea este un studiu clasic de caz. Poetul Doinaș ilustrează exemplar productivitatea unei mișcări de conversiune în doi timpi. În chiar termenii criticului, ar fi vorba despre „transferul în estetic al unui model social, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
e în primul rând istoria unei reacții, exact în sensul rezervat conceptului în lucrarea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează răspunsul unei conștiințe transilvane în fața unui spațiu radical străin. Transferată în registrul teoretic, diferirea devine o arhitemă a scrierilor publicate după expatriere. Mai întâi în The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (1984). Aici paradigmele creatoare trufașe suferă o progresivă domesticire (Taming). Este examinată simptomatologia proceselor prin care, în Estul și în Centrul Europei, romantismul canonizat (High Romanticism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
reuși să-i convingă pe judecători. Aceste persecuții culminează cu condamnarea lui la moarte, de către organele Inchiziției, pentru crima de a fi început autopsia unui aristocrat spaniol în timp ce inima lui încă bătea. Este salvat de rege, prin comutarea pedepsei la expatriere. După o lungă perioadă, este rechemat să ocupe postul de șef de catedră la universitatea din Padova, dar moare pe drum, într-un naufragiu, la vârsta de 50 de ani. Tratatul său de anatomie menționează, pentru prima dată în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Contradicția dintre nevoia de a se elibera și nostalgia despărțirii de lumea în care își are rădăcinile, conflictul violent dintre luciditate și sentiment, încercarea de a se lăsa asimilat de noua sa lume și dorința de a prezerva trecutul, experiența expatrierii și revelația jocului permanent între realitate și iluzie reprezintă doar câteva dintre problemele existențiale aduse în discuție în roman. SCRIERI: Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, București, 1956; Jean-Paul Sartre, București, 1964; Structuri libere, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
Radio Paris și la Sorbona, iar după război va coordona emisiunile în limba română ale Radiodifuziunii franceze. Traduce în colaborare cu Jacques Lassaigne bocete românești, ce vor fi editate în 1947 sub titlul Les Chants du mort. Încă mai înainte de expatriere își editase în Franța volumele Colomba (1927), Ulise (1928) și Plante și animale. Terase (1929). După stabilirea la Paris își traduce Ulise (sub titlul Ulysse dans la cité, 1933), ajutat de Roger Vailland, și Petre Schlemihl, carte din 1932 (sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
lecții de limba italiană și chiar cu specific al dialectului veneto). 85 În "La finestra dei pensionari italiani", august 2009. 86 G. Dalla Zuanna, P.Farina, S.Strozza, op. cit., p. 97. 87 Întâlnirea cu tema "Cetățeni ale lumii-cum văd femeile expatrierea" a fost găzduită de ambasadorul Italiei la București, Mario Cospito, cu ocazia Festivalului italian 2009 (conform ANSA din 28 mai 2009). 88 N. Gallino, "Ho girato per l'Europa ma questa è casa mia", în La Republica, 29 mai 2009
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
prăbușirea aristocrației românești, a elitei autentice a societății românești. Ca un cutremur a venit și a dărâmat toate adevăratele valori...Valoarea se confunda cu nonvaloarea. Viața devenise prea brutală, rea și dușmănoasă... Pentru ei nu mai era altă soluție decât expatrierea... Se asista la prăbușirea unei lumi. Totuși, pe buzele multora mai fluturau cuvintele: „Las’că vin americanii... vin și ne scapă..!” Se petrecea în lume ceva sinistru... înspăimântător, ceva ce învăluia totul într-o ceață care cuprindea din toate părțile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amenințării tot mai agresive a comunismului. După experiența rusească, sub puterea comunistă, nu se mai pute salva nimic. Lichidarea și emigrarea era singura soluție. „ - Dar e sinistru, domnule, ce se aude..!”, șopteau unii îngroziți. „ - Da, nu-i altă soluție decât expatrierea !.. Nu mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă rece, argintie.. strălucitoare... Se auzea numai mugetul vântului dezlănțuit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cel mai trist dintre drepturi - dreptul de a emigra. Încă un enunț al dlui Breban este identic cu efortul Securității, care căuta să acrediteze minciuna că tot ce am făcut a fost spre a emigra. Ce triumf pentru dl Breban expatrierea mea: „Și a reușit până azi”. Conducerea revistei 22 i-ar fi cerut scuze dlui Breban pentru a fi publicat un text al meu iar astăzi s-ar afla în proces cu „sus-numitul poet”. Nu am cunoștință de scuzele cerute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a mai recurs la nici un fel de prudență. Mai mult, dl Breban s-a voluntarizat în a răspândi despre mine, așa cum o făcuse și în cazul dlui Goma, zvonuri dintre cele mai murdare. Ultima oară când l-am întâlnit înainte de expatriere, dl Breban mi-a răspuns la întrebări privind tocmai răspândirea unor asemenea zvonuri tot prin... întrebări. Singurele enunțuri limpezi pe care mi le-a oferit au fost două. Primul - că mă aflam în eroare, fiindcă în România, intelectualul/poporul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
revoltă” pe care o numeam „fuga de pe moșie”, apropo de băjenirea șerbilor sub Mihai Vodă Viteazul care Îi legase Încă o dată de pământ pe bieții țărani. - Iată, spuneam eu, singura noastră revoltă În istorie! E adevărat, o spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă. La Greci, cum o spuneam, era o formă a tragediei - tragedie În sensul hegelian, când ambii parteneri au dreptate, exponențiali, ambii, ai unor adevăruri imuabile, eterne, iar „nebunia” lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau cu Pruteanu, afirmând că „totul a rămas neschimbat din clipa plecării sale În anul ’60”, În sensul rigidității sistemului de cenzură, e profund neadevărat; autorul romanului Drum fără pulbere vrea pe de-o parte să-și scuze fuga sau expatrierea, iar pe de altă parte, la modul oarecum ticălos, Încearcă să ignore că abia după plecarea sa proza română a consemnat apariția unor autori și cărți de primă valoare. O privire „de sus” și snoabă asupra romanelor și nuvelelor, unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coronel" cam ce se poate face și mi-a spus că deja a luat legătura cu armatorul firmei transportatoare și că în următoarele 24 de ore vor fi expediați în România. Am mulțumit, solicitând să fiu ținut la curent cu expatrierea. Am răsuflat ușurat, dar liniștea mi-a fost de scurtă durată. Peste 4 zile, colonelul m-a sunat iarăși, transmițându-mi fericita informație că emigrația română din Sao Paulo s-a îmbogățit din nou cu 15 concetățeni. Ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu în funcție de locația aleasă: vânătoare de trufe, cules de ciuperci, ateliere de producere a brânzei sau vizite ghidate ale regiunii în care se desfășoară evenimentul". http://mobile-cooking-romania.com/about-us/idea-concept, [accesat 15. 05. 2010]. Procesul de e/imigrare și de expatriere temporară Exodul forței de muncă dinspre țări mai puțin dezvoltate spre țări cu nivel de trai superior și fenomenul de atragere și absorbție a celor mai dotate minți, "brain drain", expatrierea specialiștilor din corporațiile-mamă în filiale din diferite colțuri ale
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
15. 05. 2010]. Procesul de e/imigrare și de expatriere temporară Exodul forței de muncă dinspre țări mai puțin dezvoltate spre țări cu nivel de trai superior și fenomenul de atragere și absorbție a celor mai dotate minți, "brain drain", expatrierea specialiștilor din corporațiile-mamă în filiale din diferite colțuri ale lumii reprezintă o altă formă de schimb cultural și de import de valori. Talentul uman are o înaltă valoare economică, iar globalizarea favorizează mobilitatea internațională a talentului. Programul SUA de vize
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
de-al doilea exod, după cel al ardelenilor În America, după primul război; și, fapt agravant, după căderea tiraniei, el s-a continuat mai ales cu tineri, cei mai mulți cu Înaltă calificare. Mulți dintre ei dau Încă o motivație politică a expatrierii lor, dezamăgirea față de clasa politică românească și față de corupția instalată la diverse paliere ale statului, Încă prea centralizat. În ce mă privește, eu cred că, de fapt, este o continuare a exodului politic de dinainte de ’89, cu o evidentă coloratură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din domeniile lingvistico-literare lansați pe plan intelectual în anii cincizeci și uneori angajați, cel puțin vremelnic, în aparatul ideologic stalinist. Nu e însă aici locul pentru a mă ocupa de acest subiect esențial și delicat.) Citisem scrierile lui Nemoianu de dinaintea expatrierii, ca și unele dintre scrierile sale din exil (ultimele, grație în special regretatului Adrian Marino), dar cum spuneam din capul locului nu-l întâlnisem, fiindcă emigrase pe când eu abia intram în adolescență. Dintre cei care s-au mai ilustrat în
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
căci eu unu-l nu găsesc destule cuvinte. Pentru că vorbeam la un moment dat despre posiblitățile cognitive ale romanului, cred că tocmai într-un roman ar putea fi cel mai bine prinsă această distincție importantă între cele două feluri de expatriere. Acuma să revin la întrebarea despre mediul exilului. Personal m-am apropiat destul de încet de ceea ce ai numit "exilul românesc". Din mai multe motive. În primul rând, pentru că, atunci când am hotărât să rămân în America, am luat cumva și decizia
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
încă multe necunoscute. Am constatat însă că experiența și bagajul informațional acumulate de-a lungul anilor, introspecția istorică devenită mai pretențioasă, mai intolerantă față de cosmetizarea adevărului documentelor, m-au condus către abordări mai largi ale evenimentelor legate strict de desfășurarea expatrierii Tezaurului și a confiscării lui de către Soviete. Așa s-a ivit și nevoia de a încerca să dezleg acel de ce ? al perpetuării comandamentelor politicii externe rusești, de la Petru cel Mare la Putin. Să înțeleg de ce și cum au supraviețuit românii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Despărțirea de patria, familia și comunitatea social-umană de origine constituie factori psihotraumatizanți majori, care generează dificultăți de adaptare psihosocială, de integrare în noua comunitate umană, de asimilare a unui model de comportament nou. Fenomenul se produce în situațiile de exil, expatriere, deportări, migrații de populație, schimbări transculturale. Din punct de vedere psihiatric, se notează dificultățile majore de adaptare/integrare în noul mediu, sentimentul de izolare/înstrăinare, marginalizarea, impresia de oprimare, neliniștea, anxietatea, sentimentul de inferioritate prin marginalizare, ideile delirante polimorfe de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
soluția autarhiei și a reînarmării exagerate, justificată de o "constrîngere de ordin demagogic" pînă la urmă foarte relativă, la care Ducele însuși a contribuit prin adoptarea, începînd din 1926, a unor măsuri cu privire la natalitate și refuzînd multor italieni dreptul de expatriere. Pînă la mijlocul anilor treizeci, regimul fascist s-a bucurat de un consens efectiv dar de intensitate variabilă: entuziast la unii, resemnat la majoritatea italienilor care apreciază cîte un aspect pozitiv al politicii sale cum ar fi reinstaurarea "păcii sociale" avantajoasă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pe temeiul afinității temperamentale și nu al spiritului imitativ. Atitudinea de izolare romantică orgolioasă este deopotrivă "byroniană" și "macedonskiană". Cu anume deliberare, romanticul român din acea etapă traduce din Pelerinajul lui Childe Harold fragmentul Adio, țara mea natală. Plecarea orgolios-demonstrativă, expatrierea voluntară stă în firea ambilor poeți. Byron părăsește ostentativ Anglia la 28 de ani, în 1816, Macedonski procedează identic în 1884, la 30 de ani". Nu mai puțin îl interesează pe poetul nostru Alfred de Musset, pentru, spre a-l
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
a doua întrezărim mentalitatea totalitară a izolaționismului, a suspiciunii societății închise față de restul omenirii. Fondată mai întîi pe noțiunea de clasă, apoi pe cea etnică, ambele exclusiviste și agresive, ea ne-a deprins a califica drept "trădare de patrie" orice expatriere. Într-atît de persistent e încă un asemenea reziduu post-ideologic, încît - fapt memorabil - la decesul lui Eugène Ionesco, actualul premier Adrian Năstase a găsit cu cale a-l mustra pentru "desțărarea" sa. Virgil Nemoianu e personalitatea asupra căreia se poate testa
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
pe urmele lui Mircea Eliade și pe cele, din păcate prematur întrerupte, ale lui Ion Petru Culianu. Nuanțele joacă un rol important în circumscrierea situației d-lui Nemoianu, care precizează: Cred că în cazul meu se poate vorbi de o expatriere mai curînd decît de un exil, iar cuvîntul "profesional" o descrie mai corect decît cel "cultural"". Ceea ce subliniază această frază e situația de normalitate, într-o societate democratică, a stabilirii individului în orice punct al mapamondului, în temeiul unei motivații
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]