155 matches
-
cvasi) și pe patru estetice (extazul schimbării, hipermodernitatea; poetica jocului; de la simbol la semn, textul; literatura cu riscuri, cvasiliteratura). E evident, pentru orice cititor de bună credință, că între definiția infinit de generoasă (dar memorabilă) dată de Mincu conceptului de experimentalism și eșafodajul extrem de documentat la care recurge Soviany (cu extrase din Baudrillard, Heidegger, Vattimo, Walter Benjamin, Foucault, Baumann, Lyotard, Julia Kristeva, Roland Barthes, Giampiero Comolli etc.) distanța e uriașă. Cum spuneam, nici vorbă de afinitate metodologică. Altceva mi se pare
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
observa și dintr-un detaliu stilistic. Dintre cele opt categorii, doar puține au apucat să se decanteze. Să atingă, ca formulă, un maximum de precizie. Restul sună descriptiv, excesiv sau perifrastic.) Nu e un secret pentru nimeni că, definind așa experimentalismul, Octavian Soviany încearcă să atace pe flancuri postmodernismul. (Care, astăzi, și-a pierdut, în presa culturală de la noi, strălucirea de acum un deceniu.) Numai că, reproșându-i corect acestuia din urmă multitudinea de fațete, Soviany forjează, la rândul lui, un
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
fațete, Soviany forjează, la rândul lui, un colaj conceptual la fel de mobil. Ce le deosebește structural? Dacă, desigur, le deosebește ceva. Răspunsul ar putea veni pe loc. Angajarea existențială în scris. Este ceea ce, în ceva mai multe cuvinte explica Marin Mincu: „experimentalismul aprofundează experienț a artistică în sine ca act de investigare angajată și dramatică a resorturilor intime ale procesului de creație, văzut ca un dat esențial și nu ca ceva exterior” (p. 11). Frumos spus, greu de pus în aplicare. Ajung
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
care o anunțam. Căci, oricâtă pasiune teoretică ar dovedi Mincu și oricâtă robustețe argumentativă ar investi Soviany, o astfel de caracteristică duce, inevitabil, la scurtcircuit. Descrierea de mai sus pune apăsat accentul pe factorul individual. Intim chiar. Inefabil. Soft. Or, experimentalismul se vrea a fi un concept acoperitor. Mai larg, cum arătam, decât postmodernismul. Hard. Incompatibilitatea e clară. Și, cu toate că Soviany încearcă să o rezolve sagace (plusând, în toate cele opt categorii, în direcția umanului, deci îmblânzind pe cât se poate rigorismul
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
-i încredințeze, alături de Werner Sollors, editarea cărții apărute la sfârșitul anului trecut la Harvard University Press. Literatura, filozofia, istoria culturală, știința politicului sunt zone în care Greil Marcus se mișcă dezinvolt și erudit. Gustul sigur, cultura profund asimilată, deschiderea spre experimentalism și inovație, refuzul închistării în dogme ruginite fac din lectura textelor lui Greil Marcus o încântare. O încântare ce atinge zona plăcerii exaltate și a complicității euforice atunci când scrie o carte precum When the Rough God Goes Riding. Ustening to
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
întregii acțiuni (semnalate și de regretatul profesor și comparatist Cornel Mihai Ionescu în cartea sa Generația lui Neptun, 1967, EPLU) îl fac pe Zanzotto să nu se recunoască în respectiva Neoavangardă, și chiar să se dezică de ea, conștient că experimentalismul lui are profunzime și calități sensibil superioare acelei mișcări numite și Gruppo 63. Dacă totuși e să le găsim retrospectiv vreun merit acestor Novissimi (cam toți devenind ulterior universitari), amintim descoperirea și redescoperirea prin textele lor a unor autori italieni
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
de antologia Obra gruesa (Marea operă), 1969, distinsă cu Premiul Național pentru Literatură din Chile, fără a renunța la opțiunea pentru o artă angajată și un discurs critic referitor la realitățile și evenimentele din lumea actuală, Nicanor Parra practică un experimentalism poetic bazat pe hibridarea genurilor și sincretism estetic. Combinate cu alte arte precum grafica, pictura, muzica și spectacolul teatral, experimentele sale poetice au recurs, dincolo de forma clasică a cărții tipărite, la suporturi, forme și spații neconvenționale. Astfel s-au născut
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
amplă. Începuturi șovăitoare, intrigi deturnate, finaluri lăsate în coadă de pește sau de-a dreptul pripite alcătuiesc recuzita prozei lui Liviu Antonesei. Tehnici, la rigoare, postmoderne, așa cum observă Andrei Bodiu pe coperta a IV-a a cărții, însă departe de experimentalismul care-l făcea pe un Nedelciu să analizeze cu lupa relația aproape ermetică dintre realitate și ficțiune. Dacă-și caută subiectele și personajele sub ochii cititorului, Liviu Antonesei n-o face cu avântul polemic al deconstruirii unui anumit mod de
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
Dósa, despre o conștiință literară exemplară. Al doilea poet abia ieșit de sub tipar, Matei Hutopila (n. 1987), își publică versurile sub titlul, voit impronunțabil, copci. De altfel, toată cartea pare să sufere de această boală logopedică autoindusă. După ani de experimentalism și de (cum i s-a spus) mizerabilism, Hutopila întoarce poezia la limbaj. La stil. La formă. Nu în sensul c-ar fi un estet. Nici gând. Dizarmonia se arată a fi singura lui preocupare constantă: „muiam ciucălău-n motorină s-
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
sa poetică este un outsider, neaderent și neîncadrabil, situat la distanță chiar și față de poeții din generația anilor cincizeci, căreia, după criterii pur cronologice, i-ar aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și culturalismul, cât și de așa-numita „poezie a experienței”, accesibilă, prozaică și colocvială, Antonio Gamoneda a optat pentru o poezie a cunoașterii, și o „poetică a tăcerii”, ocupând în panorama poeziei actuale spaniole poziția unui franctiror fidel crezului său
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
în favoarea unei viziuni exaltate și care pleacă de la teoria „machiavelismului relativ” ca să ajungă apoi la apologia creștină a împăcării și a iertării, virtuți specifice unei lumi „paradiziace”; Dăruind vei dobândi, unde nu se sfiește, dinlăuntrul unui crez - deși asaltat de experimentalismul protestant, ori contrabalansat de sobrietatea elegantă a unui discurs marcat de puternice lecturi catolice - pătruns, totuși, de tainele și de spiritul Ortodoxiei, să își afirme credința până și în mântuirea sinucigașilor sau, în fine, Jurnalul fericirii, în care desăvârșește ideea
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
Constantin Țoiu, pe urmele lui Istrati sau, sporadic, Eliade (e uitat, din păcate, Al. Sahia). Rețin, de asemenea, considerațiile lui Viorel Coman privind „sincronizarea” prozei românești post-realist socialiste nu atît cu modele occidentale marcate de „criza epicului” și vlăguite de experimentalisme tehniciste sau obiectualiste, ci cu modele „periferice” emergente precum realismul magic sudamerican, proza „provincială” a Sudului faulknerian sau noua proză sovietică a „siberienilor”, pe fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind umplerea prin „povestirile realist-magice
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
lui 1953. Pentru a nu deranja, ca să zicem așa, reforma ortografică, noi propunem o discutare specială, separată, a scrierii poeziei. Observăm că în ultimul timp poezia și-a creat, deja, "alfabetul" ei, așezarea ei în vers, accentele ei etc. Acest experimentalism contemporan este, întrucâtva, ecoul tendinței din epoca lui Eminescu de a se separa scrisul poeziei de celelalte scrisuri. În rest, acum sau mai târziu - dar cât de târziu? - dar cu prețul a cât dispreț din partea nepoților noștri? - restituendum necesse est
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
bine), dar și fără prezența scriitorului, se pot demonstra interferențe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condițiile de afirmare în exil, situația politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale sau moderne, a intertextualității
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
ca cea amintită mai sus. Arta stradală (cu mesaj intenționat șocant - ponei roz cu svastică, pădurice de falusuri, cheie/falus pentru peștera/vagin, etc. - iconoclasm poate interesant pentru România actuala) nu impresionează pe nimeni În America care a trecut prin experimentalismul ăsta acum vreo 40 de ani... De fapt, street art este un overstatement ce descrie chiar măgulitor o artă cel mult naivă, cu numai o treaptă peste nivelul grafitti. Vâlva creată În România În jurul controversatei expoziții, ținând atenția mediei câteva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
printr-o abundență de povestiri disparate. Episoadele narative sunt însă legate prin fire nevăzute și corespondențe subtile. Tectonica straturilor temporale și a grupurilor sociale nu e caracterizată de mișcări violente sau de rupturi de sens și semnificație. Prozatorul a lăsat experimentalismul abrupt și provocator în seama scrierilor sale de tinerețe și s-a transformat într-un povestitor din ce în ce mai tradiționalist, care triumfă în romanul Femeie, iată fiul tău. Nimic perimat în el, astăzi! Mărturisesc că romanul m-a descumpănit la prima lectură
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
uzuală, nu cu totul în afara abuzului. Partea bună este aceea că cenzura - profesională, economică, ideologică - poate fi semnalată și supusă judecății. În cele ce urmează nu fac decât să deschid o paranteză. În răspunsul meu la ancheta despre "Avangardă și experimentalism", din revista "Paradigma", nr. 1-2, 2006, apărut abia la începutul lunii iulie, a fost eliminat un paragraf. În locul său apare o surprinzătoare paranteză dreaptă umplută de puncte de suspensie. Prezența acestei paranteze m-a uluit până la indignare și m-a
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
aici din nas. De regulă, mai descopăr aici, conceptul nu este disociat în accepție estetică de uzul din știință. Excepția o reprezintă Angelo Guglielmi (Avangardia e sperimentalismo, 1963), care âface toate distincțiile necesare>, pornind, desigur, de la avangarda ca ruptură și experimentalism ca recuperare. A. Guglielmi, citat de dvs., domnule M. Mincu, cum repetați în chestionar, abia în 1983, după 20 de ani, în timp ce Marino o făcea numai după 10. Fapt curios, Monica Spiridon, în 1998, cf. Experimentul literar postbelic, Ed. Paralela
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
să-și recapete prioritățile de creație. De preferat, în context universal. Condiția vitală este că nu trebuie să plătim nici o vamă mergând pe calea spre adevăr. 2.Eliminarea fragmentului din răspunsul meu mă pune, în contextul anchetei despre avangardă și experimentalism, într-o relație neadevărată cu Adrian Marino. Firește, nu o pot asuma. Paragraful următor, admis de editorul "Paradigmei", ar lăsa să se înțeleagă că eu mă opun gândirii lui A. M. Și, eventual, o urmez pe a lui M. M. În
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
Cortazar (Șotron), Raymond Queneau (Exerciții de stil), Milorad Pavic (Dicționarul khazar), Mircea Horia Simionescu (primele două volume ale tetralogiei Ingeniosul bine temperat) au experimentat cu forma și cu conținutul scrierilor lor. Astăzi însă, literatura se deschide și mai mult înspre experimentalismul tehnoștiințific, fie că avem în vedere literatura hipertextuală (o rețea navigabilă pusă la dispoziția configurațională a citiautorului), fie literatura hipermedia (care unește scriitura cu imaginea, filmul sau sunetul). Exemple notabile din mediul electronic sunt Afternoon, a story de Michael Joyce
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
culturii și imaginației milenare. Susținerea Mariei Nițu se axează pe politică: truismul lui Lavoisier,” nimic nu se pierde totul se transformă”, a făcut epocă în comunism dar îl regăsim și azi în programele de valorificare a materialelor reciclabile,. - în artă: ”Experimentalismul e reciclare și la fel toate remake-urile din lume”. Exemplele continuă cu umor și ironie, de la cocarda de vecin de bloc, la ziare, de pildă: ”Leana folosește ziarele la șters geamuri de când se știe ea , vrednică gospodină. ” Argumentația urcă gradat
MARIA NIȚU- RECICLARE LA CUBUL RUBIK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352554_a_353883]
-
care stă de strajă sub el, nu! S-ar putea, și aici inima ni se bate, ca noi românii să rezistăm și Epocii Wash, până-n postmondenitate! Spre marele necaz al Dușmaniei și al desantaților ei! Sterilitatea Sincronismului Dacă-ai-la-ce și a Experimentalismul de avangardă Moarte clasicilor! sunt adevărate capcane spirituale, atractive Black Holes ale Epocii Wash, menite să ne spele nouă sconcșii, cocalarii, desantații, samsarii și nechezolii nababului din Dușmania petele mai dificile de identitate dupe crierii de român, cu detergenții experimentați
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
a viață și de-a moartea, de-a ,,hoții și vardiștii”. Este Soarta, Destinul, Cârma...” Trăirile personajului feminin din “Vară leoaicei” sunt paroxistice, aflate la limita dintre fabulos și real, un fel de oniro-luciditate căreia îi cade pradă. Dincolo de orice experimentalism, de narativism fără substanță care se practică în epicul modern, printr-o logoree sterilă, impregnata de trivialități și de vulg, proza Melaniei Cuc este o construcție solidă, care se înalță semeț, pe o temelie trainica și cu mijloace de expresie
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
editate, unele on line altele pe hârtie, dar toate de calitate literară. De aici, de la cunoașterea reciprocă a versurilor noastre și până la experiența colajelor poetice realizate nu a mai fost decât un pas, o carte, două cărți. Se știe că experimentalismul poetic are o mai mare posibilitate de abordare în mediul virtual. Comunicarea electronică deznoadă inspirația și exprimarea, provoacă, riscă, omul din spatele monitorului are un scut, o ecranare și de aceea, apărat, purcede la un dialog literar dezinhibat. Mai lipsită de
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
editate, unele on line altele pe hârtie, dar toate de calitate literară. De aici, de la cunoașterea reciprocă a versurilor noastre și până la experiența colajelor poetice realizate nu a mai fost decât un pas, o carte, două cărți. Se știe că experimentalismul poetic are o mai mare posibilitate de abordare în mediul virtual. Comunicarea electronică deznoadă inspirația și exprimarea, provoacă, riscă, omul din spatele monitorului are un scut, o ecranare și de aceea, apărat, purcede la un dialog literar dezinhibat. Mai lipsită de
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]