96 matches
-
Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nevoie. Sunt veritabile ritualuri de Înnoire, prin care ființa umană, sau grupul, se descarcă. Trebuie Însă menționat că dincolo de semnificația psihologică și morală pe care o au aceste ritualuri, ele Îmbracă forma unor conduite culturale, veritabile spectacole colective cu caracter expiator/cathartic. Deși, de regulă, acestea sunt studiate În sfera culturii, semnificația, sau mai exact funcția lor, este psihologică și morală, motiv pentru care noi considerăm că ele fac parte din tematica Psihologiei Morale și le vom analiza În continuare. Omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repara săvârșirea unui abuz. I. Termenul ebraic ḥațță’t semnifică simultan „păcatul” și „sacrificiul de reparare” (Lev 1-7, în special 4,1-5,13; 6,17-23); victima variază în funcție de posibilitățile celui care-o oferă, de la un taur la doi porumbei. Valoarea expiatoare este subliniată de rolul particular al ritului stropirii sângelui și al cărnii destinate doar preoților (nu celui care, simțindu-se vinovat, oferă jertfa), în timp ce părțile grase sunt arse pe altar. Deși s-a susținut, pe baza unei corelări greșite cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pentru a fi împreună. "Stare de congregare" (Durkheim) postmodernă. Pulsiune animală pe care nimic nu o justifică decât nevoia inconștientă de a exprima și de a trăi necesara ieșire din sine. Să amintim funcția pe care Durkheim o atribuia "riturilor expiatoare", prin care o comunitate se structura numai lăsând să se exprime plânsul și alte stări de spirit colective 54. În acest fel putem interpreta toate afluxurile contemporane. Aceste rătăciri instinctive punctate de întâlniri în "locurile sfinte" la modă. Tot în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face imposibilă orice coabitare. „Descărcarea” energiilor negative ale rivalității se produce prin ritul sacrificial, mai precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ignorate doar printr-un lapsus de luciditate și surplus de sentimentalism: „fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apoc. 3,14). Aceasta ar echivala cu abandonarea problematicii metafizice a răului și contestarea naturii expiatoare a virtuții. Autovictimizarea en masse, alături de culpabilizarea providenței, reușesc să suspende confruntarea ascetică - în profunzimea sufletelor dezbinate - cu manifestările insidioase ale răului 2. Fără încorporarea teodiceii într-o viziune cosmică despre bine și rău, critica violenței rămâne, în fond, debilă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se desfășoară, prin urmare, în mare măsură, în planul reflecției și al judecății morale, definindu-se prin aceea că am putea numi „ dezvoltarea progresivă a autonomiei” sau „primatul egalității de autoritate”. Copilul nu mai acceptă acum, cu aceeași docilitate, sancțiunile expiatoare (care pot șterge, ispăși o greșeală); singurele sancțiuni care sunt considerate într-adevăr legitime sunt cele care decurg din reciprocitate (dintr-un raport mutual, de influențare reciprocă, care angajează, în egală măsură, ambele părți). Gândirea morală teoretică a copilului ascultă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea. Primenind lucrurile create, apa se înfățișează ca hierofanie, "sămânță divină", "lumină", "cuvânt, verb generator" 129. Deschiderea lumii ca potențialitate hierofanică transformă valențele expiatorii ale apei în dinamică a logosului tămăduitor. Temelie primordială a universului, simbol al vieții, apa este un element dual, reprezentând, pe de o parte, substanța din care iau naștere toate formele, iar, pe de altă parte, este și un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
droturile divanului meu?" Ca și în cealaltă situație, (în opera inspiratoare) scena se sfîrșește printr-o provocare la duel." (2) Merită studiat întreg comportamentul naratorului care descrie scena de la Tekirghiol. Că o face la un moment al confesiunii, dureroase și expiatorii, cumva, nu limitează cu nimic efectele dezastruoase ale acțiunii lui, orbite, pe "scena clasică" a geloziei. Întreaga secvență, episodul nefast al întîlnirii protagoniștilor după despărțirea fără motive aparente, ascultă de regulile punerii în scenă, sau, ca să folosim expresia lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai aberant în vechiul regim, viața îți va relua cursul, purificată, ca după un ritual expiator. Numai că acel vârf era doar o protuberanță a unui sistem monstruos, ale cărui structuri s-au vădit redutabile. Seismul din decembrie le-a clătinat, fără să le poată dizloca. S-a observat de aceea cum, deghizate la nevoie, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Astfel, credinciosul nu se va mărgini să suporte durerea, lăsând-o să se reverse asupra lui, și nu va pretinde că această experiență majoră nu îl va schimba în nici un fel. De aceea, el va distinge întotdeauna ceva potențial benefic, expiator Și folositor în ea și nu Îl va priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a-i vorbi prin această experiență. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca Și prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Astfel, credinciosul nu se va mărgini să suporte durerea, lăsând-o să se reverse asupra lui, și nu va pretinde că această experiență majoră nu îl va schimba în nici un fel. De aceea, el va distinge întotdeauna ceva potențial benefic, expiator Și folositor în ea și nu Îl va priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a-i vorbi prin această experiență. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca Și prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
taur adevărat, voi putea s-o mulțumesc cu tauri din lut ars... Astfel apare acel kouros sau kolossos, statuetă de piatră și de bronz care, în Grecia arhaică, n-avea nimic colosal. Aceste figurine slujeau drept substitute umane în riturile expiatorii 10. Statuile grecești împestrițate ca la circ, încărcate de ornamente, aur și pietre prețioase, sunt persoane vii. Ele nu-s făcute ca să fie privite cel mai adesea sunt ascunse, iar descoperirea lor presupune un act ritual -, ci ca să ne privească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vrea să mai vadă ceea ce nu mai există fiindcă tocmai l-a distrus: privirea lui ar fi ofensată și tulburată." Dar această distrugere a bucăților de lemn, piatră sau pânză nu are nimic alegoric, este un "sacrificiu răzbunător", un holocaust "expiator". Cuvintele scrise sunt inerte, dar imaginile păstrează în ele ceva viu. Ele amenință, provoacă, apără, stimulează sau descurajează. Reprezentarea îl ține în viață pe reprezentat și, pentru asta, ea însăși trebuie să se alimenteze. La începutul fiecărui an, la Edfu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nr. 26, în care primește vizitele memorialistului. Ne putem lesne imagina convorbirile lor, de facto monologurile lui Baconsky, ins cu o remarcabilă ușurință a oralității, în duhul unei cordialități condescendente. Acum poetul stelist intră în faza a doua, cu adevărat expiatoare, a biografiei sale, beneficiind de o ambianță în care fibra sa de artist putea respira în voie: Poetul avea o colecție de picturi, din care nu lipseau Pallady și }uculescu, icoane vechi, mobilier stil, lucrări de Alin Gheorghiu, excelente desene
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
nu vom pretinde că această experiență nu ne va 172 Suferința și creșterea spirituală schimba În nici un fel, și nu‑L vom priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a ne „vorbi” prin această experiență, ci vom distinge ceva potențial benefic, expiator și folositor În ea. Suferința elimină „iluziile de securitate și nemurire care par a prevala În afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică În fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu doar Creator, ci și Mântuitor și Proniator, că El Îi trimite sau Îngăduie crucea ca pe o premisă necesară a vieții creștine, că nici o durere nu‑l va atinge fără voia lui Hristos, și că, prin sufe‑ rința cea expiatoare, creștinul devine moștenitor al Împărăției cerești. „Un lucru trebuie să avem precis În mințile noastre, că odată ce suntem făptura bunului Dumnezeu, că odată ce suntem păziți de El, Care rânduiește pentru noi și pe cele mici și pe cele mari, urmează
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cum face și Rudolf Otto, despre „inversiune” sau „convertire”. Alte tipologii, propuse Îndeosebi de Emile Durkheim și Marcel Mauss, pun În valoare dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă” (cazul interdicțiilor sau tabuurilor) sau „expiatoare” (cu referire la purificare sau la expiere). Privită, În maniera lui Erving Goffman, dintr-un punct de vedere etno-metodologic, analiza diferitelor ritualuri care ne punctează viața cotidiană se dovedește esențială deoarece pune În discuție „conduita umană” și ne informează astfel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să judece o neînțelegere care opune pe Leon III acuzat de supușii săi de fals jurămînt și adulter -aristocrației romane. Luîndu-și rolul în serios, el conduce personal ancheta și, în 23 decembrie 800, după ce i-a impus pontifului un jurămînt expiatorii!, pronunțat în fața unei întregi adunări de prelați și demnitari, el îl declară pe Leon III eliberat de orice bănuială. Două zile mai tîrziu, în bazilica Sf. Petru, el este proclamat de popor "Împărat al romanilor" și este încoronat de Papă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
constă mai ales în ofrande și în omagii. Cât privește marile sărbători colective ale cetății, celebrate cu prilejul Anului Nou sau al ridicării unui templu, ele au o structură cosmologică. Raymond Jestin insistă asupra faptului că noțiunea păcatului, a elementului expiator și ideea "țapului ispășitor" nu sunt atestate în texte 6. Aceasta presupune că oamenii nu sunt numai servitorii zeilor, ci totodată imitatorii lor și, prin urmare, colaboratorii lor. Întrucât zeii sunt responsabili de ordinea cosmică, oamenii trebuie să le urmeze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl reprezenta pe Baal în aceste scenarii mitico-rituale; dar argumentul este încă controversat. Sacrificiile erau considerate drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de "pace" sau de "comuniune", și sacrificiul expiator. Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate", (în Biblie, acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ringgren, op. Cit., pp. 252. 5 Asupra importanței acestui simbolism pentru gândirea ulterioară, vezi M. Eliade, /> mythe de l'eternei retour, cap. I. Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților religia de stat. Oficiul constă în ritualuri mijlocitoare și expiatoare pentru colectivitate, dar el comportă și rugăciuni publice pentru rege, pentru gloria sa și pentru exercitarea dreptății sale care asigură "pacea poporului" și prosperitatea universală (Psalmii 19 și 71). În cele din urmă, opera liturgică reînnoiește structurile lumii. Așa cum Templul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prezente. De altminteri, imaginea nu este singulară, ea revenind, în înfățișări ușor diferite, în poemele barbiene din ultima perioadă de creației: apare drept "lăudată seară"45 în "Steaua imnului", este "certă se(a)ra animală"46 invocată, într-un ritual expiator, în "Legendă". Printre amintiri, există unele "dominante", diferite de la un nivel mintal la altul, "comme des pointes remarquable" (italice în original) [ca niște puncte remarcabile]47, ca niște repere fosforescente, strălucitoare - "Luceferi marini, amari în vale"48 ("Margini de seară
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]