231 matches
-
micșorarea diametrelor cutiei toracice și retracția pulmonilor. Ca urmare presiunea intrapulmonară și cea din căile respiratorii devine superioară celei atmosferice iar aerul introdus prin procesul inspirației este eliminat la exterior. În cursul efortului fizic sau în unele ipostaze fiziopatologice procesul expirator poate deveni activ prin contracția mușchilor intercostali interni care produce tracțiunea coastelor în jos, dar și a mușchilor abdominali anteriori (drepți, oblici, transverși) care crește presiunea intraabdominală și deci împinge diafragmul în sus. Elasticitatea pulmonară se datorează fibrelor de elastină
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
o expirație obișnuită. Peste acest volum, o inspirație forțată mai poate introduce încă 1500 cm3 aer, volumul inspirator de rezervă (VIR). 1000-1500 cm3 de aer mai pot fi eliminați printr-o expirație forțată ce urmează unei expirații normale, constituind volumul expirator de rezervă (VER). Suma celor trei volume definește capacitatea vitală (CV), ce poate fi măsurată cu ajutorul spirometrului, printr-o expirație forțată efectuată după o inspirație maximală. Capacitatea vitală are valori medii de 4,8 l la bărbat și 3,2
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de sângele din capilarul venos sub o presiune parțială de 40 mm Hg. Reglarea ventilației se face prin mecanisme nervoase și umorale. Reglarea nervoasă este realizată de către sistemul nervos central, prin centrii respiratori. Există un centru inspirator și un centru expirator bulbar, dotați cu activitate ritmică, care funcționează corelat cu centrii pontini apenustic și pneumotaxic (echilibrează durata inspirului cu cea a expirului). Activitatea centrilor bulbo-pontini (centrii primari) este influențată de neuroni mezencefalici, diencefalici, limbici și corticali. Centrii bulbopontini sunt învecinați cu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
eficientă pentru economia energetică a organismului este creșterea amplitudinii respirațiilor și deci a volumului curent, care poate ajunge și la 2,4 l la bărbat. Creșterea volumului curent se face mai mult pe seama volumului inspirator de rezervă decât pe seama volumului expirator de rezervă și are loc în eforturi aerobe, de durată. Transportul sangvin al gazelor respiratorii. Saturația în O2 a sângelui arterial nu se modifică în timpul efortului, în schimb în sângele arterial scade concentrația O2 și crește cea a CO2, ceea ce
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești mușchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei și defecației. Alți mușchi expiratori sunt mușchii intercostali interni. Acțiunea lor este opusă mușchilor intercostali externi (datorită inserției inverse); când se scurtează coastele sunt împinse în jos, în spate și spre interior, ducând la scăderea diametrelor toracice antero posterior și lateral. 18.4.3. Volume
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
repaus) și are o valoare de aproximativ 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul de aer maxim care poate fi introdus suplimentar în plămân după un inspir obișnuit și are valori cuprinse între 1500 și 2000 ml. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat după un expir obișnuit (de repaus) și are valori cuprinse între 800 - 1500 ml de aer. Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân după
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
gaz din plămân, inclusiv cel care se găsește la nivelul căilor aeriene închise). Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer venilate în unitatea de timp. Se descriu mai multe astfel de debite dar o importanță exploratorie paraclinică deosebită are debitul (volumul) expirator maxim pe secundă (VEMS). VEMS (fig. 72) reprezintă volumul care poate fi expirat forțat și maxim în prima secundă ce urmează după un inspir maxim și se calculează pe expirograma forțată. Cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronșică (indice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
condiții normale prima componentă este net predominantă față de celelalte două, rezistența tisulară fiind cea mai puțin importantă. Expirul fiind pasiv în mod obișnuit, practic lucrul mecanic respirator se efectuează numai în cursul inspirului. In orice condiții care necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la valoarea lucrului mecanic, cum este cazul în expir forțat, tahipnee, rezistență crescută a căilor respiratorii sau complianță toraco-pulmonară diminuată. 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat Ventilația totală și alveolară Presupunând că volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine un proces activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această populație de neuroni are rolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
chimice sau termice a receptorilor de la nivelul căilor respiratorii și din afara lor (pleură, diafragm, conduct auditiv extern, intestinal, genital etc). Tusea constă într-o inspirație forțată urmată de o închidere a rinoși oro-faringelui de către palatul moale, închiderea glotei, contracția mușchilor expiratori, și în final deschidera glotei, cu expulzia puternică a aerului, însoțită de un zgomot caracteristic. Aerul are o viteză maximă în trahee și bronhii și antrenează particulele străine din căile respiratorii alături de cantități importante de mucus. Acest reflex poate fi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești mușchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei și defecației. Alți mușchi expiratori sunt mușchii intercostali interni. Acțiunea lor este opusă mușchilor intercostali externi (datorită inserției inverse); când se scurtează coastele sunt împinse în jos, în spate și spre interior, ducând la scăderea diametrelor toracice antero posterior și lateral. 18.4.3. Volume
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
repaus) și are o valoare de aproximativ 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul de aer maxim care poate fi introdus suplimentar în plămân după un inspir obișnuit și are valori cuprinse între 1500 și 2000 ml. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat după un expir obișnuit (de repaus) și are valori cuprinse între 800 - 1500 ml de aer. Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân după
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
gaz din plămân, inclusiv cel care se găsește la nivelul căilor aeriene închise). Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer venilate în unitatea de timp. Se descriu mai multe astfel de debite dar o importanță exploratorie paraclinică deosebită are debitul (volumul) expirator maxim pe secundă (VEMS). VEMS (fig. 72) reprezintă volumul care poate fi expirat forțat și maxim în prima secundă ce urmează după un inspir maxim și se calculează pe expirograma forțată. Cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronșică (indice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
condiții normale prima componentă este net predominantă față de celelalte două, rezistența tisulară fiind cea mai puțin importantă. Expirul fiind pasiv în mod obișnuit, practic lucrul mecanic respirator se efectuează numai în cursul inspirului. In orice condiții care necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la valoarea lucrului mecanic, cum este cazul în expir forțat, tahipnee, rezistență crescută a căilor respiratorii sau complianță toraco-pulmonară diminuată. 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat Ventilația totală și alveolară Presupunând că volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine un proces activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această populație de neuroni are rolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
chimice sau termice a receptorilor de la nivelul căilor respiratorii și din afara lor (pleură, diafragm, conduct auditiv extern, intestinal, genital etc). Tusea constă într-o inspirație forțată urmată de o închidere a rinoși oro-faringelui de către palatul moale, închiderea glotei, contracția mușchilor expiratori, și în final deschidera glotei, cu expulzia puternică a aerului, însoțită de un zgomot caracteristic. Aerul are o viteză maximă în trahee și bronhii și antrenează particulele străine din căile respiratorii alături de cantități importante de mucus. Acest reflex poate fi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești mușchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei și defecației. Alți mușchi expiratori sunt mușchii intercostali interni. Acțiunea lor este opusă mușchilor intercostali externi (datorită inserției inverse); când se scurtează coastele sunt împinse în jos, în spate și spre interior, ducând la scăderea diametrelor toracice antero posterior și lateral. 18.4.3. Volume
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]