20,130 matches
-
și Constantin Hârlav. Editorii se raportează onest la "eforturile înaintașilor", preiau tot ce se poate prelua, cu circumspecție, sub rezerva unei noi verificări a surselor. Îmbogățirea semnificativă a sumarului față de toate edițiile anterioare a fost posibilă, după cum recunosc editorii, datorită explorărilor bibliografice întreprinse de un colectiv de cercetători de la Institutul "G. Călinescu", astfel că integrala I. L. Caragiale se rotunjește în secțiunea publicisticii recuperate din periodice la trei sute de articole, foiletoane și cuvântări, dintre care peste 50 figurează pentru prima dată într-
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat referințele Anei Selejan din volumele sale despre Literatura în totalitarism, din 1944 încoace (a ajuns cu explorările până în 1958 și va continua, bănuiesc). În critica literară propriu-zisă despre poezia argheziană e de reținut un singur volum: Tudor Arghezi � poet religios (1999) de Marin Beșteliu. E de consemnat faptul important că a fost reeditat în �Biblioteca pentru toți
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Iulia Popovici Bănățean cu pasiune, fericit cîștigător al Loteriei Vizelor întors în patria refuzată, traducător și scriitor pasionat cu rarul simț al explorării science-fiction și cu o la fel de rară vînă polemică (ieșită la suprafață într-unul din articolele celebrului număr eminescian al Dilemei, l-a azvîrlit direct în gura lupilor protectori ai tradiției), despre Radu Pavel Gheo nu s-ar putea spune că
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
mă mai cred un quasi impostor. Se întâmpla, pe neașteptate dar destul de frecvent, ca vorba să se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să ne culcăm, nu izbuteam să dorm. Mă simțeam
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
dintre cele mai la îndemână instrumente în familiarizarea cu poezia optzecistă " și Mironosița, cartea în discuție reunește mai multe voulme: Strada Castelului 104 (ăn varianta necenzurată), Lucrurile pe care le-am văzut(1979-1984), Aleea Mimozei nr.3, Tomografia și alte explorări, Tea și Personae, urmate de o postfață semnată Al. Cistelecan, Pe unde mai merge Budila-Expres. Deși formula lirică aleasă de Al. Mușina conține ingredientele poemului-standard optzecist definit de M. Cărtărescu ca fiind lung, narativ, aglutinant, (auto)ironic, imaginativ, ludic, autoreferențial
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
lăsându-se absorbiți cu întreaga lor viață. Iar aceste taine nu pot fi comunicate altora, la modul exterior, neparticipativ. Marile taine își iau cu ele definitiv descoperitorii sau, mai bine zis, inițiații. Nu există cercetători al căror devotament de cunoaștere, explorare și inițiere să nu se fi sfârșit cu confiscarea definitivă, dispariția în cealaltă lume. Soția lui Zerlendi păstrează numai pentru sine această informație a dispariției succesive a cercetătorilor, fiica ei însă rupe tăcerea, dezvăluind celui ce va deveni naratorul întâmplările
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
testamentară, acordat lui Farkas Jenö cu puțin timp înaintea morții, cronicarul își situa propriile texte "mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de Ťcritică a criticiiť care nu lipsește mai nici unuia din aceste ample comentarii critice" (Ultime explorări critice). Caracterizarea de mai sus se confirmă la lectura ultimei antologii regmaniene, cuprinzând o bună parte a cronicilor publicate de autor despre proza postbelică. Dacă ar fi să căutăm genul proxim al criticii sale, probabil că l-am găsi în
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione, 1990), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model (Lector in fabula, 1979) sau de explorarea traseelor întortocheate ale narativității (Sei passeggiate nei boschi narrativi, 1994). În plus, dincolo de noutatea punctelor de vedere, studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco sunt înzestrate cu calități literare evidente, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!". ȘI A FOST AȘA... (Comunicat laconic). Cine se mai îndoiește de această FACERE, spunând că este un basm, o copilărie, față de ultimile cuceriri ale științei, de explorare a cosmosului, dă dovadă el însuși de naivitate. Una mai mare fie chiar și decât a celui ce crede ad litteram narația supremă. Pentru că, fără această Epopee a neamului omenesc, fără credința în ea, nici o înlesnire a Cunoașterii ulterioare pe
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
de plecare - și asta aproape fără excepție am observat la toți pictorii - îl constituiau întotdeauna, exclusiv, raporturile de culoare, rafinamentele de ton și nuanță, calitatea griurilor diferențiate cu subtilitate, în treceri gradate ale valorilor luministice de la întunecat la însorit... De explorări științifice, cum s-a văzut, }uculescu nici nu vroia să audă, socotindu-le inutile și pretențioase, izvorâte din ifos și impostură, decizia valabilă putând fi numai și numai aceea a ochiului avizat... M-am ales doar cu un potop de
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
în același timp, trupuri, stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel harta cu mai multe dimensiuni (geologice, topografice, mediumnice, de breviar suprarealist) a unui spațiu dincolo de orice convenție și amprentă culturală, un spațiu suprafantezist al unei pseudomitologii unice, cumva epifanice. Asocierile surprinzătoare
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
a unei povești, spirala poeziei face ocolul imaginației în mult mai puține cuvinte decît ai fi crezut. Postura romantică a creatorului retras în camera lui recreînd lumea cu/în propria imaginație nu mai este pură dar păstrează posibilitățile infinite ale explorării: ,Sînt multe călătorii de povestit, și toate încep la fel, și toate sfîrșesc în același punct, colțul camerei în care se întâlnesc cele patru muchii țese spații întregi cu intrarea ca printr-o armă ghintuită de foc, printr-un coridor
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
cu condamnarea imperialismului american și tot restul. Esențială e însă candoarea primei lecturi, emoția evaziunii de atunci, iar nu inteligența destructurantă implicată în lectura de acum. Aceasta vine post-factum și se potrivește mai degrabă unui volum de eseuri (cum este Explorări în comunismul românesc, realizat de aceiași patru autori) decât unuia memorialistic. Lista de obiecte din cotidianul comunist, meticulos întocmită de Ion Manolescu, apare de aceea ca un inventar sec, o procedură de laborator din care palpitul copilăriei trecute a dispărut
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
compoziția la Conservatorul din Viena și, se pare, acesta e cel mai nesemnificativ amănunt autobiografic al cărții. Prin tema excesului ca esență a sexului, a alienării sexualități, Iubirea față de aproapele este o posibilă continuare a Lunilor de fiere. Dacă odată explorarea erotică aparținea cuplului, conflictul amoros desfășurîndu-se totuși ,unu la unu" ca efect al frustărilor monogamiei, de data aceasta sacrificiul este orientat cu totul spre exterior. Un tînăr diplomat de succes, aflat în ascensiune evidentă, cu o situație financiară foarte bună
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
că Infernala comedie este o carte care încearcă să păstreze tocmai candoarea sexualității amenințată de alienare, făcînd din dorință și din plăcere senzații indistincte și proiectînd în sacru corpul și percepțiile lui senzuale. În spațiul casnic al intimității totale, voluptatea explorării minuțioase a trupurilor conferă perversiunilor tandrețe și o semnificație superioară. Felația este un prelung sărut, iar, dacă devianța este abia ea specifică umanului, cum ne spun Pascal Bruckner și Alain Finkielkraut, atunci abia prin coprofagie are loc adevărata profunda acceptare
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
le-ai văzut deja, o vizită mai lungă la Cinematecă se cere recomandată). Regizorul pare însă să se fi plictisit de astfel de subiecte grele, dar nu și de experimentele cu convențiile genurilor. I-a trecut gravitatea și cheful de explorare a subconștientului (al lui sau al spectatorului), dar i-a rămas rigurozitatea formală in extremis. Cel puțin asta deduc eu din filmul Nu pe gură!. Nu mai vrea teatru filmat ca în Mélo, dar opereta îi surâde. Dar doar n-
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
într-o deplină libertate. Nimic nu este contrafăcut sau "fardat"de convenții, expresia propriilor sale trăiri este transpusă în stare brută, necenzurată, cu o tentă arhaic-violentă și adesea ludică. La Aurel Bulacu, lucrările nu "povestesc" nimic. Ele sunt exerciții de explorare a propriilor sale reacții în fața trupului feminin. Asta nu înseamnă că artistul cade în capcana exprimării gestului în sine, dar nici în aceea a camuflării sale în retorica sensibilității. Fiecare dintre imagini, îndelung căutată, în aparența ei formală, este un
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
zice că investigația despre rezistența în timp a modelului creator Arghezi e greșit orientată. Productivitatea influenței unui scriitor e un criteriu de menținere în canon. Din punctul de vedere al istoriei literare, Arghezi este un domeniu foarte atractiv. Posibilitățile de explorare sunt generoase, iar reexaminările documentare, absolut necesare. Nu avem încă o biografie Arghezi, destul de greu de realizat datorită numeroaselor incertitudini (volumul lui Florea Firan, Pe urmele lui Tudor Arghezi, e un început modest, afectat de aproximații, lacune și, mai ales
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
Ploaie orizontală", ca gest al descompunerii raționale, al permutărilor infinite. Așa cum se formulează vocea lirică, în această nemiloasă căutare există o povară morală, inexprimabilă în sculptură: "Cicatricea pe crustă/ Lucida scoarță pălește/Adânc biciuită/Neîncetat/Nestăpânit/ Pe dinăuntru". Confesiunea adîncește explorarea sensului, Neagu ipostaziindu-se în poezie care devine "restul semnificant" al sculpturii sau al muzicii, amintind de foarte prolificul model Bauhaus, al unității artelor. Ermetismul barbian este depășit în favoarea includerii eului liric în discursul poetic, în trăirea intensă, extatică a artei
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
cu ceară pentru a-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul oferă, în cuvintele regizoarei, o explorare a unui mit nostalgic pe care britanicii îl cultivă cu obstinație și îl dau drept istorie națională. Istoria pe care o substituie filmul celei oficiale e una nu progresivă, ci circulară. Acest fapt e demonstrat și de unele personaje recurente
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
a acesteia înăuntrul perechii amintite, pe de altă parte autorul vrea să legifereze un concept alternativ de poezie, mai ales în contrapartidă la "plutonicul" lui Ion Negoițescu, căruia îi reproșează perspectiva unilaterală: "Exaltarea Ťțâșniriiť vizionare ține de un concept al explorării poetice agresiv-individualist până la anarhie, construit împotriva ideii de cod literar înțeles ca normă socială." Or, continuă monograful, "de ce ar reprezenta, neapărat, această egalitate cu sine sui generis (...) criteriul suprem al valorii poetice?" Firește că, într-un plan aprioric, reacția lui
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Jules Verne face figura unui scriitor cuminte ("un înțelept rătăcit în vacarmul unei chermese tehnologice și futuriste"), deloc preocupat de scenarii biologice, confruntări extraterestre sau conflicte parapsihologice, frecvente în literatura populară a epocii. Romanele sale fanteziste nu vizau reconstruirea sau explorarea tehnologică ale unor lumi necunoscute, cât evadarea din lumea cunoscută tocmai prin tehnologie. (Fac aici o paranteză pentru a observa asemănarea izbitoare în intenții dintre Sadoveanu și Verne, deși motivațiile și mijloacele evadării sunt perfect opuse. Dacă la Verne evadarea
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
Buzași reține numai pe Ioan Alexandru (cu șapte poeme). Axiologic, antologia e destul de omogenă, cu mici depresiuni, acceptabile. Nu stau acum să discut ce-ar mai fi putut intra, căci Ion Buzași nu-și propune un sumar extins sau o explorare completă a domeniului, ci o selecție exigentă, axată didactic pe reperele esențiale (o spune însuși istoricul literar în prefață). Dar, pentru comparație, pot spune că Florentin Popescu adaugă o secvență consistentă din literatura contemporană, de unde, pe lângă Ioan Alexandru, reține poeme
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
S-a tot spus că încă nu avem o literatură inspirată de viața în comunism. Cele câteva cărți apărute la noi și, nota bene!, toate scrise de tineri și la mai multe mâini - În căutarea comunismului pierdut, O lume dispărută, Explorări în comunismul românesc și Cartea roz a comunismului - s-au situat la limită, undeva între eseu, reportaj și proză, stârnind și mai mult pofta de a citi o literatură a vieții cotidiene în comunism nedramatizată și nepolitizată, în latura ei
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
Moartea căprioarei, după un model folcloric cunoscut. O intelectualizare marcată distinge poezia lui George Meniuc după 1969, printr-o reconsiderare fermă și o sincronizare subtilă cu literatura din România. Exotismul (în Africa, poem din 1980) și dorința de călătorie și explorare a lumii (în Columb, Raigardas, Așijderile, tot din anii ´80, ultimul poem invocând Parisul și alte "strigăte" franceze) sunt reminiscențe simboliste. Dar mi s-a părut destul de surprinzător să identific ecouri argheziene în Cântec de iuboste (în versificație și în
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]