5,276 matches
-
păsări, pești) se împletește cu elemente de factură simbolică (piramida, urma piciorului Mântuitorului, Zodiacul etc.) conturând o axă pe care se regăsesc deopotrivă spiritualul și teluricul, într-un dialog calm și profund în care factorul de coeziune este însăși valoarea expresivă a materialului folosit. Banalitatea aparentă a obiectelor împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate de nenumărate sensuri simbolice. Artistul le reinvestește emoțional și semantic pentru ca
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
ar putea fi încă un excelent rol interpretat de marele actor. N-am văzut emisiunea de televiziune în care doamna Nineta Gusti a îngăduit să se filmeze doar iarba din curte, dar sunt sigur că marea actriță a fost extrem de expresivă chiar și în absența imaginii. După cum sunt sigur că Ștefan Mihăilescu-Brăila e un impecabil vânzător de ziare. Numai că nu asta e problema. Inițiativa UNITER-ului de a demara programul "Artiștii pentru artiști" e, desigur, admirabilă, dar nu reprezintă decât
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
să-i întrerupeți pe Liiceanu sau Pleșu, care vorbesc extraordinar, iar acum vă arătați generos cu doamnele astea care, iertați-mă, cam băteau apa în piuă!" Impetuosul teleast m-a privit zâmbind și-a mormăit în stilul său atât de expresiv: "Tinere domn, ai avut în față niște persoane la picioarele cărora s-a aflat un oraș întreg. Niște superbe doamne adorate de cei mai puternici bărbați ai județului. Iar eu să nu le acord nici cinci minute?!" Am zâmbit recunoscător
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
două etnii "interioare", "concurente", ale scriitorului, română și franceză, cărora le corespund două categorii de spiritualitate religioasă, ortodoxă și catolică, la care putem adăuga - deși niciodată comentată în public de purtătorul său - conștiința unei parțiale origini iudaice. Rezultatul cel mai expresiv al acestei "evadări din sine" îl întrupează figura etniei britanice, una, desigur, artificială, a "palimpsestului identitar", pe direcția pastișei și a șarjei: Refugiul dureros în această identitate voit falsă funcționează la Ionesco drept un fel de exercițiu de asceză necesară
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteza spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocită de a transforma observația în intuiție și intuiția în fapt istoric, evident în- tr-un alt spațiu expresiv și într-o convenție a reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentală, cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește arta europeană și
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
prin alegerea textelor, deopotrivă asemănătoare dar și variat-interpretative pe aceeași temă: luciditatea, fantasticul, inițiativa în depistarea noului, stilul și limbajul, motivul primenirii acestora, ierarhia valorilor, mesajul scrisului, raționamente și implicații. Dificultatea alegerii și arta opririi la ceea ce este mai convingător expresiv crește pe măsura receptării paginilor semnate de numele de autentică valoare ale literaturii noastre critice. Un plus de informație aduce acest capitol prin introducerea pentru prima oară a comentariului semnat de Constantin Amăriuței, a scrisorii lui Cioran, a balanțelor interpretative
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
tot după Shakespeare, n-am găsit receptivitatea necesară. Ambele au fost considerate ca fiind premature pentru cinematografia românească, deși cred că realizarea lor ar fi avut un efect benefic pentru producția noastră de filme.[...] Privind locurile mirifice, figurile atît de expresive și portul specific ale oamenilor din zona Maramureșului și Țara Oașului, aș fi încercat un Rege Lear interpretat de țărani. La prima vedere pare o idee excentrică. Pe mine însă nu m-a atras niciodată excentricitatea... [...] Am renunțat definitiv să
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
necunoscută: de pildă ulubeasnea, atestat de verva colocvială a lui I. Heliade-Rădulescu ("iar de vei fi d’alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea"). Dicționarul tezaurizează membri mai rari ai unor familii de cuvinte (de pildă ucigărie, ucisătură, ucigătură), ca și termeni expresivi din anumite categorii semantico-lexicale (numeroase sînt, în acestă zonă a vocabularului, numele populare pentru diavol: ucanel, ucigaie, ucigan, sau substitutele eufemistice din tiparul ucigă-l crucea (ucigă-l toaca / tămîia / pietrele / bolovanii /vederea / mînia / focul / întunericul etc.). Remarcabilă e mulținea
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
voluptate în moartea absolută a lumii" (ibidem). Ca și: "cinismul eternității ne distruge orgoliul" (ibidem). După care își transcrie fără complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o cheie cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
de șase-șapte ani (se născuse în 1906, la Craiova), avea deja un șevalet propriu în atelierul tatălui său, pictorul academist Gheorghe Baba, în arta europeană se manifestau simultan, cu diverse grade de intensitate, estetici care acopereau un spațiu doctrinar și expresiv foarte larg: elementele simboliste conviețuiau cu diversele variante de art nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se învecina subtil cu imensa breșă pe care viziunea plastică a lui Cezanne o făcuse în convenția imaginii
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
de exilat nu a fost deloc de invidiat, cum se lansau din țară săgeți denigratoare. Au rămas multe și grave mărturii pe această temă. N. I. Herescu a transpus-o în romanul Agonie fără moarte. Un titlu mai mult decât edificator expresiv. Constantin Amăriuței a urmat să-și caute de lucru, "manual, ca salahor, pe unde puteam", își evocă el mersul înainte în ceea ce califică "simple amintiri", menținându-și mândria intelectualului: "Am redactat totuși articolul despre Naționalism transcendental - ca un fel de
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
suport imagistic? Adorno notează în Ästhetische Theorie că fragmentul e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca e o explicație justă. Însă e un punct de plecare.
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
Marchiș i-a asociat granitului și bronzul. Din punct de vedere formal, cei patru sculptori s-au înscris firesc în spiritul sculpturii de simpozion, realizînd lucrări monumentale ca expresie, puternice ca volumetrie și mai degrabă fruste din punct de vedere expresiv. În ansamblu, artiștii și-au urmărit riguros ideile formale și stilistica deja acreditată, unii, cum este cazul lui Mircea Bochiș, continuîndu-și proiectul din ediția trecută, alții, cazul lui Mircea Roman și al lui Ioan Marchiș, dezvoltînd motive deja consacrate în
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul, iacintul și crisolitul mă îmbrăcau" (Ultima zi de toamnă). Nu mai puțin, pe această filieră barocă, mustind de bucuria de-a trăi, se cuvin menționate secvențele franciscane, numeroase și foarte expresive, amplificînd decorul de prețiozități. Spinoza își întoarce privirea, firesc, spre Sfîntul din Assisi, care, la rîndul său, își estetizează simțămintele. Atenția și mila față de necuvîntătoare ratifică o dată mai mult dispersia sacrului în toate înfățișările vieții, într-o inextricabilă țesătură a
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
se poate de tentantă. O piesă de greutate a cărții e ultimul capitol și mai ales secțiunea finală, care se oprește asupra unui gen interesant și puțin cercetat - narațiunile personale. Cele analizate aici sînt, evident, narațiuni despre naștere. Pitorești și expresive, așa că lectura lor merită atenție sporită. Analiza e una convingătoare, ce îmbină farmecul arhaic al culturii tradiționale cu o pătrunzătoare înțelegere a teoriilor antropologice asupra sacrului. E interesant studiul Narcisei Alexandra Știucă prin felul în care autoarea reușește să îmbine
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
la obiect. Nu sunt deosebiri - nici majore, nici medii, nici minore - între un scriitor român din București și altul din Cluj, Oradea, Alba Iulia, Satu Mare, Baia Mare, Chișinău, Timișoara, Brașov etc. etc. Sunt deosebiri doar de talent, cultură, stil, viziune, forță expresivă, adică doar de natură scriitoricească. Restul e competiție (cel mai adesea surdă) de acces la receptare critică, premii, clasamente, burse, călătorii peste hotare, amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
cerc vicios), în scurta prezentare făcută probabil de editor pe spatele cărții, la o comparație succintă între Teleny și Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde, enumerându-li-se așa-zisele puncte comune și anume proza luxuriantă, scriitura cu valențe expresive inepuizabile, poetice, sugestiile livrești organic întrețesute în evoluția narativă...Valențe poetice: Am simțit flacăra privirii lui cufundându-mi-se adânc în inimă și chiar mult mai adânc. Sângele a început să-mi fiarbă și apoi am simțit cum (ceea ce numesc
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
în halucinație. La cealaltă extremă, demonstrațiile sindicale și, în particular, unul dintre marșurile istorice ale Cartelului Alfa îmbracă forma acțiunii alegorice. Conceput special ca un mare spectacol vizual, el folosește toate convențiile genului: ordine desăvîrșită, rigoare, elemente plastice, o recuzită expresivă și diversificată. Masa imensă de oameni, împărțită în trei compartimente distincte, s-a transformat într-o metaforă a revoltei. Participanții, îmbrăcați în negru și în roșu, cu fața acoperită de cagule, poartă în față portretele șarjate ale lui Ion Iliescu
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Cartea, în ansamblul ei, rememorează biblioteci și civilizații pierdute. Chiar dacă un asemenea exercițiu nu are o geografie determinată și, evident, nici un specific local sau regional, în România problema Cărții-obiect s-a particularizat indiscutabil după l990. Pentru că dincolo de nenumăratele ei posibilități expresive, Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
George, Nicolae Manolescu Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o stare deschisă, generoasă, orientată spre o varitate caleidoscopică de subiecte pe care pedanteria n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției în sine, nu o dată pe cît de bornate pe atît de geloase, ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber al condeiului de care
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
omului, muzica lui Ștefan Niculescu este clară, unitară și luminoasă. Așezată constant sub semnul seriosului și sacrului, ea posedă o gravitate specifică. E, altfel spus, o muzică de viziune. Blocurile sonore pregnante, alăturate întru o dramaturgie pulsatorie, creează vaste întinderi expresive cu aspect monolitic. Din interiorul acestor blocuri se degajă o forță vitală și o voință de construcție impresionante. Limbajul muzical folosit de Ștefan Niculescu se articulează în timp într-o stilistică proprie. Voi menționa în continuare trei topos-uri specifice
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
actele Colocviului organizat în aprilie 1998 la Royaumont, pentru a marca centenarul nașterii poetului, criticului și filosofului franco-român. Structurate în patru secvențe (Opera filosofică și critică, Opera poetică, Opera românească și Bibliografie), cele 21 de comunicări retrasează liniile cele mai expresive ale unui portret al lui B. Fundoianu-Fondane, restituit actualității după o prea lungă absență din primul plan al atenției publice. Într-adevăr, acest scriitor de superioară dotare, stabilit la Paris în 1923, după ce publicase la București o importantă culegere de
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
cărei suprafețe concurează volumele prin aspirația lor de a fi percepute individualizat, este aceea a lui Horia Bojin. Pe lîngă faptul că își construiește forma pe mai mulți vectori și în mai multe planuri, el implică și culoarea în strategiile expresive ale sculpturii și,pînă la un punct, recurge chiar la un camuflaj al materialului sub volubilitatea directă a tonului cromatic. Și pentru că tot am adus în discuție insinuarea unui alt element pe traseul discursiv al lemnului, și anume culoarea, cel
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
că literele se organizau subtil în coloane, contraforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași măsură pentru limbaje diferite. Dacă univesul plastic, reperele vizualului, ar fi fost în poezie o simplă recuzită expresivă, un material de lucru și atît, încercarea extragerii lor din convenția literară ar fi eșuat inevitabil în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este într-o relație mecanică, și cu
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]