939 matches
-
nu este obligat să privească filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei diacronii legitime, selecția lui nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de umbre tandre, îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele. Cinefilul are propriile sale filme pe care le „răsfoiește” hieratic, în funcție de care
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
înșală crezând că ia parte doar la un joc. Cecitatea sa, altfel spus superficialitatea sa, frivolitatea sa este pânza pe care se desenează atât de clar chipul de o tristețe aproape insuportabilă al fetei. Camera îi urmărește mișcările lente, aproape extatice, până la sfârșit.
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
literară să nu fie[...] Cred că o să regreți mai târziu că n-ai avut în tinerețe o voință puternică de autorealizare". În ce-l privește, mărturisește că trăiește "clipe de conștiință demiurgică, de mesianism infinit, care mă îmbată, mă avântă extatic și alcătuiesc o fecundă compensație frequentelor mele depresiuni. Uneori mă trăiesc ca un mit. Și atunci tot ceea ce a fost înaintea mea și tot ceea ce vine după mine îmi pare neinteresant și inutil. Îmi trăiesc drama propriei unicități în proporții
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
prin defectele sale, unul din cei din urmă reprezentanți la noi ai școlii romantice apusene." Această școală romantică, din justificate idealuri naționale, a ținut să glorifice istoria unui popor, destinul său în lume, a creat o întreagă literatură înflăcărată și extatică, populată cu eroi de legendă, ideali și invulnerabili. Această "strălucitoare lumină" se obținea însă adeseori prin eludarea unor date ale izvoarelor istorice sau prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
care colcăie sordidul și mizeria umană. Calea de salvare din marasm și impas pe care o propune Cartograful puterii, aidoma celei oferite de Malraux, este calea religioasă, soluția credinței. La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii din Maglavit, cu Noul Testament în mână și intonând rugăciuni, sub glasul înalt al clopotelor. Era el, cel dinainte, dar lipsit de ceea ce s-ar numi organul fricii". Romanul lui Gabriel Chifu este astfel o pledoarie care își propune
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
poemelor" și că poetul "a transformat reveriile într-un lirism de pledoarie". În schimb, universul imaginar din Pe Argeș în sus ar reabilita principiul acvatic, enunțând încă din titlu " expediție spre izvoare, spre originalitate", metafora cardinală fiind aici izvorul, "metafora extatică a poeziei pillatiene", definitorie pentru o "mitologie regresivă", ce asimilează, pe de altă parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul programatic al
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
sculpturaliza' însăși substanța fluidității", în consecința unui interes foarte accentuat pentru forma clasică a sonetului. Imaginarul devine acum, cum foarte expresiv scrie Al. Cistelecan, "consemnativ", prevalând "decorul", imaginea plastică a unor "locuri", precum Balcicul. Poetul procedează acum la "un turism extatic", certificând un deficit de inventivitate, repetându-se, devenind redundant. Se conturează astfel, fără mari surprize, "o Grecie preponderent orizontală, exclamativă și feerică", "o excursie interjecțională", iar apa devine o "apă paradisiacă". S-ar putea cita încă multe fericite formule prin
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
gust să mai vorbești despre cultură într-o țară în care se moare de foame. Dar am să replic: se moare de foame tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate mulțumi să viețuiască în non-cultură. Sau poate privi impasibilă insulta înveninată la adresa culturii veritabile a unui personaj precum dl. Simirad
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
de nerealizat, a fost supus votului, obținând doar 22 de voturi pentru. Opt consilieri au votat împotriva proiectului și alți 20 s-au abținut. Pentru a fi adoptat, proiectul avea nevoie de voturile a 28 de consilieri. „Ei au vise extatice, preferă să stea în genunchi și să se uite”, a spus Sorin Oprescu despre consilierii generali.
Consilierii generali i-au dat planurile lui Oprescu peste cap: Bucureştiul nu îşi va depune candidatura pentru găzduirea Jocurilor Olimpice de vară din 2020 () [Corola-journal/Journalistic/27441_a_28766]
-
maimuțe cu ochi strălucitori de culoare roșie și îi comunică tatălui că există ființe și spirite care îl privesc din umbra fără a putea fi văzute și care îi ințeleg suferința fizică cauzată de boală. Dornic să trăiască o experiența extatică, Boonmee străbate jungla împreună cu cei dragi și ajunge la o peșteră situată în vârful unui deal, în care simte că a fost născut de către prima lui mamă în prima sa existență telurică. Teatru, spectacol Sâmbătă, 21 mai Opera Națională, ora
Unde mergem în weekend () [Corola-journal/Journalistic/26376_a_27701]
-
că, în lipsa unei busole, cititorul resimțea o dezorientare acută. Acum se întîmplă același lucru, căci sentimentul că rătăcești întro luxurianță de detalii extravagante nu te părăsește de-a lungul lecturii. Subiectele sunt de nișă și felurimea lor e babilonică: experiențe extatice, șamani și vrăjitori, urcarea sufletului la ceruri și geomanție medievală, îngerii neamurilor și magia lui Giordano Bruno, eschatologie cerească și demonizarea cosmosului, mandala și schemele mnemotehnice, dualisme gnostice și viziunea lui Isaia, divinații și simpatii pneumatice etc. Culianu aduce cu
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
continuă creștere. Din 1996, Dan Snaith creează sub apelativul Caribou și concertează live cu o întreagă trupa la care de obicei e tobar, vocal și clăpar la mini-Korg. Albumele sale în zona psihedeliei electronice, pline de o atmosferă caldă și extatica, îl fac un creator al unui sub-gen foarte personal și inconfundabil, în aceeași manieră cu Four Tet sau Junior Boys. Ultima să capodoperă, albumul Swim, este poate cea mai accesibilă și cea mai populară creație a sa (single-ul Odessa
Caribou live la Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/99519_a_100811]
-
Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte: “Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin. Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității, năzuința trecerii în dimensiuni propice artei sufletești a speciei noastre și, ca vârf al acestui urcuș
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
Dincolo și dincoace de experiență Liviu DĂNCEANU Te poți uni cu muzica în două feluri: activ și contemplativ. În încercarea de a te uni activ faci ca muzica să trăiască viața ta; în modul contemplativ te străduiești să trăiești tu extatic, scos din tine, viața muzicii. Ambele ipostaze ascund o anume tulburare. În linii mari, muzica potențează trăirile omului întru dezechilibru. Deopotrivă bucuriile și tristețile ne scot parcă din noi, creând dezechilibre. Însuși extazul reprezintă o ieșire din sine. Paradoxal, el
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
purtat în ultimii ani de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Scris pe un ton de resemnare amară, articolul pune accentul pe obsesia Zoiei Dumitrescu-Bușulenga pentru reînvigorarea ideii de model: "Recluziunea în călugărie n-a fost pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga un semn de bigotism irațional, extatic. A fost mai curînd o asceză meditativă, o inițiere în misteriile religiei ca înțelepciune contemplativă, de pe poziția căreia, detașat de lume, poți să-i judeci abaterile. Cam asta se deduce din cartea care ne-a provocat comentariul despre model și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
în blugi și adidași, în aceeași ținută în care ieși pe stradă, sau mergi la muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în apa memoriei"), "ascult în trecut
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
Balcanii, linia melodică plutind, ca o doină fără sfârșit. Se mai simte mireasma nostalgică a cântului tradițional din Armenia și din Azerbadjan (care circulă azi datorită pianiștilor Armen Donelian și Aziza Mustafa Zadeh). Curgerea neântreruptă a improvizației într-o atmosferă extatică amintește de stilul pianistului Keith Jarrett, unul dintre modernii pe care Körössy mi-a mărturisit că îl aprecia mult. Cele patru preludii care urmează se înscriu în același stil - ultimul amintind de cântecele tradiționale rămase în colecțiile lui Béla Bartòk
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
de voluptate amorală cu care se dedă lecturii. El pare adâncit în lectură ca o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perindă prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatică și să se impună ca oameni cu conștiință. Rămân umbre grațioase (sau agasante, când încep să vorbească de căsătorie), partenere efemere într-un joc care procură plăceri inferioare celor oferite de lectură. Aceasta nu înseamnă că autorul jurnalului rămâne indiferent
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
fapt ce-i permite autorului să sesizeze, fără ecranări, muzica sferelor. „În această pace aud cum încep să răsune undeva în înalt, acordurile îndepărtate, misterioase, suave, ale muzicii sferelor. E o cântare imnică? O dulce neliniște? O revelație? O stare extatică ? Sau doar nevoia mea de a visa cu ochii deschiși?... Niciodată nu voi fi în stare să spun cât de frumoasă este cântarea aceasta ! Cât de însetat este sufletul meu s-o audă! Cât de intensă este percepția armoniei!”(<footnote
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
E o pastișă după Beethoven. NASONE (trist și serios; nu e prost): Nu e o originalitate de suprafață, formală. E interioară: de-aia e mai greu de definit: cere descrierea întregii personalități a artistului. (...) Partea a patra e într-adevăr extatică, paradisiacă și acordurile alea majore, cu alămurile, cu harpa fugato, erau într-adevăr triumfale, pline de jubilațiune, de o exaltare pe care n-o credeam posibilă. Partea patra e un lucru sublim. BARB|-FALS| (și cu asta m-a omorât
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
prin nostalgii echivoce care se joacă "de-a infinitul vicios" și modelează anecdote poporane: "Pe cînd umbla Dumnezeu pe pămînt - acum e zece / și cincisprezece în ordinea absurdă a lucrurilor - / El purta o pălărie neagră și însoțit era / de stările extatice ale îngerilor atunci cînd împărtășea / tinerii căsătoriți cu miere sălbatică: // istoria lumii se scria pe frunze" (Ordinea lucrurilor). De un discredit mai grav are parte un alt motiv sacrosanct, cel al patriei. Exasperat de patriotismul calp, resuscitat în "epoca de
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
face, în general, Foarță de aluzia culturală, e de mirare că refuză, totuși, să apeleze de data aceasta, la clișeele de gen. Lista, destul de scurtă în definitiv, de asemenea enunțuri cu două capete nu se regăsește, nici măcar atomizat, printre cuvintele extatice ale lui Vasile Elisav. Fraze ca "ele fac cafele" sau "epurașul ușa rupe", care, dintr-o sursă ori alta, alcătuiesc un fond comun de găselnițe, sunt excluse chiar din avanposturi. Să urmărim atunci, avertizați în privința tuturor disimulărilor, cum a fost
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
poezie: "Și-a păstrat absolut nealterate până acum, la 17 ani, candoarea, naivitatea, prospețimea de copil. Este moartă după dans... Când se află undeva în natură sau când compune o poezie sau lucrează la traducerea unor versuri, capătă deodată gravitatea extatică, adânc contrastantă cu fizionomia ei încă pronunțat infantilă". Și sora lui, Pia, îi reține atenția în câteva rânduri, regăsind-o după 19 ani, pe de o parte, "în zveltețea trupului, în ochii mari, gravi, intenși, încercănați adânc,... în ovalul subțire
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]