417 matches
-
realității extralingvistice. Orice text are la bază o limbă în care se construiește, așadar, un cod specific. Pe baza acestui cod, în fiecare text se construiește o arhitectură de sensuri, care se referă, adică desemnează, obiecte sau stări de lucruri extralingvistice, cu ajutorul semnificațiilor lexicalizate la un moment dat într-o limbă istorică dată. Or, semnificațiile pre-existente în limbi diferite fiind diferite, rezultă că traducerea implică refacerea actului de desemnare, precum și a sensurilor în limba-țintă, folosindu-se de semnificațiile acestei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Școala francofonă Paris, Geneva care s-a afirmat major în domeniul pe care, în Europa, îl numim analiza discursului. Însăși definiția discursului elimină unele oscilații, unele criterii de definire, cel cantitativ, de pildă, prin transfrastic înțelegând transgresarea verbalului, manifestarea în extralingvistic, potrivit afirmației lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devine pragmatic lingvistică. Atunci beneficiază de aportul cercetărilor psihosociologice ale lui Vîgotski, în domeniul interacționismului social, efectuate mai ales de echipa genoveză din jurul lui J.-P. Bronckart. Dacă vom considera limbajul drept o practică socială, implicit vom studia și factorii extralingvistici; un prim obiectiv al demersului ar fi teoretizarea parametrilor externi prin care se postulează o influență observabilă asupra producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un al treilea obiectiv ar fi elaborarea unui aparat ipotetic de operații de limbaj prin analiza relațiilor dintre parametrii extralingvistici și unitățile lingvistice observabile. Astfel, limbajul poate fi definit ca activitate proprie oricărui obiect, subînțeleasă printr-o motivare generală de comunicare și reprezentare. Foarte concret, ca acțiuni de limbaj specifice, elementele paratextului se desfășoară într-o "zonă de cooperare socială
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
definiție a TEXTULUI, ca obiect abstract, opus DISCURSULUI, este admisă, astăzi, de către majoritatea lingviștilor. Astfel, C. Fuchs, întocmai lui D. Slakta, definește discursul după cum urmează: obiect concret, produs într-o anumită situație, ca efect al unei rețele complexe de determinări extralingvistice (sociale, ideologice)" (1985: 22). Textul este un obiect de studiu atât de dificil de delimitat încât, din punct de vedere metodologic, este absolut necesar să operăm o selecție. Putem lăsa la o parte, pentru moment, dimensiunea propriu-zis discursivă a faptelor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
GENURILE DE DISCURS considerînd poemul, teatrul, romanul, cu sub-genurile respective ca fiind genuri ale discursului literar; editorialul, faptul divers, reportajul fiind genuri ale discursului jurnalistic etc. Este vorba de forme discursive reglate la un nivel de intricație a lingvisticului în extralingvistic pe care îl plasăm provizoriu în afara cîmpului lingvisticii textuale propriu-zise. Tipologiile sînt orientate către discursuri și genuri discursive; astfel, ele nu permit ca descrierea să fie luată în considerare la modul general. Cel mult ele pot să abordeze problematica poeziei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bunăstarea, libertatea, creativitatea...") 70 Ibid., p. 159. ("Ar fi vorba despre un sistem indisociabil în care cunoașterea, stoc cultural, ar fi înregistrată și codata, asimilabila numai de către deținătorii codului, membrii unei culturi date (limbaj și sistem de semne și simboluri extralingvistice); cunoaIașiterea ar fi, în același timp, constitutiv legată de paternuri care permit organizarea și canalizarea relațiilor existențiale, practice și/sau imaginare. Astfel, relația cu experiență este bivectorizată: de o parte, sistemul cultural extrage din existența cadrele și structurile care vor
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
făcut printr-un experiment care a vizat modalități de comunicare a unor texte literare cu lecturarea fidelă a textului literar în trei modalități. Cercetările s-au făcut prin aplicarea celor trei modalități: a)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-vizualecontext verbal, extralingvistic și mijloace audio; b)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-context verbal extralingvistic și mijloace audio; c)-lectura orală iconică intermediată de imagine, context verbal, context extralingvistic si mijloace audio vizuale; Fiecare modalitate a fost urmată de anumite exerciții prin care
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
texte literare cu lecturarea fidelă a textului literar în trei modalități. Cercetările s-au făcut prin aplicarea celor trei modalități: a)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-vizualecontext verbal, extralingvistic și mijloace audio; b)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-context verbal extralingvistic și mijloace audio; c)-lectura orală iconică intermediată de imagine, context verbal, context extralingvistic si mijloace audio vizuale; Fiecare modalitate a fost urmată de anumite exerciții prin care s-au stabilit si verificat nivelul de receptare și înțelegere a textului
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
făcut prin aplicarea celor trei modalități: a)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-vizualecontext verbal, extralingvistic și mijloace audio; b)-lectura orală auxiliară de mijloace audio-context verbal extralingvistic și mijloace audio; c)-lectura orală iconică intermediată de imagine, context verbal, context extralingvistic si mijloace audio vizuale; Fiecare modalitate a fost urmată de anumite exerciții prin care s-au stabilit si verificat nivelul de receptare și înțelegere a textului literar si unele posibilități de înțelegere ale acestuia de către copii. Cele mai bune rezultate
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen Linguistik, vol. III, Niemayer, Tübingen, 1989. Dedic această carte nepoților mei, Ștefan Matei, Teodora-Maria
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
indicarea prin gesturi (dealul acesta, izvorul din islaz, păltinișul de pe coastă etc.). Aceleași cuvinte, devenite nume proprii (și scrise, în consecință, cu inițială majusculă) individualizează direct și explicit obiectele geografice în cauză, fără nici un fel de formanți gramaticali sau mijloace extralingvistice (indicare gestuală): Dealu(l), Izvoru(l), Păltiniș. Formate, în ultimă instanță, din foste apelative (cuvinte comune) sau din foste nume de persoane, numele de locuri au devenit, cu timpul, semne arbitrare („simple etichete“, cum se spune uneori) ale obiectelor geografice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de exemplu), de care numele proprii se apropie ca forță de individualizare, au nevoie de situația extralingvistică actualizatoare sau de context pentru a-și exercita funcția de individualizare-identificare. „Formula semantică“ a numelor proprii, deci și a numelor de locuri, se deo sebește de cea a cuvintelor comune. Ea este constituită ex clu siv din constante, pe cînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dîlboceț. Categoriile sociogeografice de toponime (morfonim - nume de formă de relief, oiconim - nume de așezare umană, hidronim - nume de apă, hodonim - nume de arteră de comunicație, hileonim - nume de loc împădurit etc.) prezintă, fiecare în parte, o serie de caracteristici extralingvistice particulare, care determină preferințe specifice pentru anumite structuri, tipuri și subtipuri formale și semantice. Demersul etimologic va trebui să aibă în vedere aceste trenduri statistice, care constituie de fapt linii de rezistență minimă în procesul de toponimizare. Pornind de la această
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vedere aceste evoluții și a extins preocupările de la căutarea certificatului de naștere (în principal a etimologiei) numelor de locuri la întreaga biografie a acestora, reconstituind pentru fiecare nume un adevărat curriculum vitae cît mai complet și mai elocvent, lingvistic și extralingvistic (geografic, istoric, etiologic etc.), deci toponimic. Mai mult decît atît, interesul științific și cultural cuprinde, pe lîngă analiza „destinului“ unuia sau altuia dintre numele topice, un demers înglobator asupra ansamblului caracterizat, în funcție de criteriile avute în vedere, drept cîmp sau sistem
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deosebire atitudinală. Ionescu a creat deliberat "un absurd rizibil și înfricoșător totodată". El dilată "limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și dezgustul", el atribuie banalității exagerată importanță, spre a-i contura, în final, absurda insignifianță. Un absurd care constata André Lalande, în Vocabulaire technique et critique de la philosophie "designe tout ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
istoriei, în perioada de tranziție pe care o străbăteau, au readus în actualitate lumea lui Caragiale. Conștient de contrastul existent între propria-i creație și direcția majoritar-literară a contemporaneității, Caragiale și-a subliniat indirect singularitatea creatoare. A receptat aspectele realității extralingvistice, din care și-a extras lumea lui imaginară, ca pe o inepuizabilă scenă a lumii. Printr-un complex registru stilistic s-a distanțat de umanitatea ficțională creată. Vocea narativă folosește un stil elevat, personalizat prin procedee gramaticale și expresivitate stilistică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
narative a argumentat cum nu ar trebui să se scrie. Simțul comicului ca instinct nativ, modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub rigorile tradiționalismului și intrarea în spațiul perenității, prin deschiderea unor inedite căi de acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cei mai apreciați poeți ai nouăzecismului literar, Cristian Popescu. Între sedimentele parodiei din Trebuiau să poarte un nume balada Miorița, poemul lui Marin Sorescu, piesele lui Caragiale -, hipotextul caragialian este liantul care susține atât lumea de hârtie cât și realitatea extralingvistică: " Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, un singur nume și pentru că oamenii aceia să poată hohoti în voie de toate acestea li s-a spus simplu: Caragiale....". Ca exemple de hipertexte care nu implică și atitudine critică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tema utilit]ții s-ar putea s] nu fie benefic] societ]ții. Mai mult, chiar și în condițiile accept]rii unui anumit conținut lingvistic, dup] cum sublinia Confucius, problema interpret]rii r]mane valabil]. O orientare lingvistic] necesit] o coordonare extralingvistic]. Este necesar] intuiția moral] pentru a face posibil] interpretarea termenilor care compun un model de conduit], întrucat codul propriu-zis nu poate furniza cu certitudine niște tipologii comportamentale constante. Scrierea Daode-jing ofer] un argument de ordin lingvistic explicit, care vine în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limbii în privința dependenței semantice dintre un tip de nominal și conectorul relativei ori în privința organizării sintactice a construcțiilor relative înseși. Cu alte cuvinte, creativitatea vorbitorilor este limitată în această privință, constrângerile semantico-sintactice sunt foarte puternice. O serie de factori extrasintactici/extralingvistici pot determina totuși preferința vorbitorilor pentru un anumit model de construcție, fapt ce poate produce modificări ale distribuției tiparelor. Un factor poate fi ștergerea granițelor dintre unele registre ale limbii, pătrunderea în registrul scris a unor particularități ale limbii vorbite
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor variabile - caracteristicile sociale ale vorbitorului și situația extralingvistică 2. Mai mult decât atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile să aibă o structură relativ fixă și un grad mai mare sau mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
este cea mai potrivită în context). Substantivele precedate de prepoziții sunt date la forma de nominativ-acuzativ, dar puteți alege și o prepoziție sau o locuțiune prepozițională care cere genitivul sau dativul. (Cu italice, între paranteze, am indicat contextul lingvistic sau extralingvistic mai larg care poate dezambiguiza exemplele mai scurte). 1) să își asume răspunderea................................. legile justiției 2) nu s-au desfășurat lucrurile................................... un scenariu dinainte stabilit 3) asumarea răspunderii................................. lustrație 4) PSD scade foarte mult.............................. zona Moldova 5) Nu mai intru
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]