178 matches
-
și se distanțează tacit de compromisurile făcute anterior. Dintre publicațiile la care a colaborat mai pot fi amintite „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Viața românească”. G. ilustrează cazul scriitorului de real talent care își trădează vocația, abandonându-și scrisul unor interese dogmatice, extraliterare. Dincolo de ușurința cu care a răspuns comandamentelor perioadei, apropiindu-se totuși într-o mai mare măsură decât alți scribi ai epocii de zona esteticului și alternând registrul satirei „usturătoare” cu acela al construcției „grave”, monumentale în intenție, înclinația lui autentică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
scurtă consemnare dintr-un document al Securității este singura mărturie documentară pe care am reușit să o regăsim cu privire la atitudinea personală a scriitorului față de subiectul romanului său. Din ea se poate deduce că Marin Preda nu urmărea un scopul politic, extraliterar, de "reabilitare" a personajului mareșalului, ci mai degrabă, potrivit modelului tolstoian la care își propunea să se raporteze 45, găsirea unei formule literare pentru tratarea acestuia cu mijloacele psihologiei istoriei. Prima ediție a romanului apare în primăvara anului 1975, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scriu, tot în mare grabă, așa cum de-o vreme încoace sînt făcute toate. Am avut o toamnă foarte grea. Schimbîndu-se directorul editurii, cel nou mi-a cerut romanul istoric pe care celălalt nu voia să mi-l tipărească (motive personale, extraliterare). Micile modificări au fost ușor de făcut, mai grele au fost corecturile, apoi dusul manuscrisului la București, la instructorul din Consiliul Culturii care răspunde de editură și care, în urma referatelor fostului director, voia să citească textul. Bineînțeles alte modificări de-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
suma filosofiei mele poetice. N-am avut posibilitatea (sufăr de o boală incurabilă cancer ganglionar) să mă deplasez la altă editură, spre a lipsi astfel "Junimea" de o carte. N-o să vă aduc multe argumente, deși am destule (literare și extraliterare). Există însă unul foarte important: aș voi să văd litera tipărită a acestei cărți. Nu știu cât voi mai rezista și aș voi să mă pot bucura măcar de una din cărțile pe care le-am scris. Am șase cărți în manuscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un brânci. De regulă, un "ce" politic. Dacă la începuturile sale, Nobelul încununa la modul incontestabil opera unui Anatol France (1921), Thomas Mann (1929), T. S. Eliot (1948), Albert Camus (1957) și nu putea fi bănuit de recurgerea la criterii extraliterare, în ultima perioadă (cu excepția Marquez) argumentele din afara operei par a acționa tot mai evident ceea ce l-a determinat pe un academician suedez să declare că " În anii '80 aveam impresia că îndeplinesc un ordin stabilit în funcție de continente, genuri, sexe..." și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
afirma că imaginea unei țări În literatură nu poate constitui obiectul științei literare. Utilizând și alte surse decât textul literar, adoptând o perspectivă indiferentă față de valoarea artistică și specificitatea literară a acestuia, imagologia s-ar situa, astfel, pe un teren extraliterar; În consecință, problematica sa ar aparține, În mod exclusiv, domeniului științelor sociale. Dincolo de această excludere necesară din rațiuni ce țin de clasificarea disciplinelor, imagologia era considerată o prezență de-a dreptul nocivă În spațiul științei literaturii, care ar deturna atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ei de difuzare, cine o Împărtășește și În ce măsură, pe diferite paliere sociale - ca să nu mai vorbim de efectele sale asupra comportamentului uman, asupra deschiderii culturale a societății respective sau a politicii sale externe - atunci, În mod evident, trebuie utilizate surse extraliterare, specifice muncii istoricului: documente ce consemnează circulația cărților, a oamenilor și a mărfurilor, presa, almanahul, calendarul, corespondența privată, documentele figurative, imagini grafice sau plastice, care traduc În limbaje diverse tiparele de sensibilitate ale unei societăți. Oricum, obiectivul principal al imagologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Nationale Images als Gegenstand Vergleichender Literaturgeschichte, Bouvier, Bonn, 1981. Așa cum demonstrează convingător Alexandru Duțu, În volumul Literatura comparată și istoria mentalităților. Vezi, de pildă, Manfred Fischer, „Komparatistische Imagologie”, În Zeitschrift für Sozialpsychologie, 1979, 1, pp. 30-44. Pentru sursele literare și extraliterare ale imagologiei comparate, vezi Alexandru Duțu, Modele, imagini..., pp. 69-96; Al. Duțu, Literatura comparată..., pp. 135-161; Daniel-Henri Pageaux, op. cit., pp. 170, 172. Vezi Silvian Iosifescu, Literatura de frontieră, Editura Enciclopedică, București, 1971, mai ales cap. III: „Călătorii”; pentru percepția și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Acest echilibru se reflectă și în natura grupajelor, numeroasele dosare privind zona sibiană sau transilvăneană alternând cu teme precum Dimitrie Cantemir (10/1973) sau Literatura germană din România (7/1980). Tot un echilibru urmărește să realizeze T. între literar și extraliterar. În ceea ce privește partea literară, se publică poezii de D. Ciurezu, Victor Felea, Nichita Stănescu, Adrian Popescu, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu, Ion Mircea, Dumitru Chioaru. Proza, mai puțin ilustrată, va fi semnată de D. R. Popescu, Mira Preda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290241_a_291570]
-
Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic sunt vădite și, deși recurge la un instrumentar adecvat, bine cunoscut și bine rodat de la Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, A. de Herz ori Mihail Sebastian până la Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
îndoială, la ordinea zilei, considera Andrew Oliver în "Introducere" (istoria a confirmat anii 1983-1985 ca pe o perioadă productivă, sub aspect teoretic, pentru intertextualitate, consecință a preocupării pentru localizarea ariei de acoperire, pentru identificarea formelor de manifestare și a repercusiunilor extraliterare ale noțiunii). Marea absentă la această dezbatere editorială a fost Julia Kristeva. Michael Riffaterre 22 (marea prezență, probabil; sau dublă, dat fiind că semnează două articole) consideră că prin intertextualitate trebuie înțeles conflictul dintre text și intertext. Textul devine o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vedea lucrurile unidirecțional, cartea veche influențând-o pe cea nouă ; nu accepta sau nu putea înțelege raporturile dialogice, mult mai pline de semnificație decât simpla influență, care nu respectă cronologia (bloc temporal). Dialogul textului cu textele, dar și cu vecinătatea extraliterară pe acesta critica surselor nu l-a prins în ecuația ce ar fi dat la rezultat textul, în rotunjimea lui. Critica surselor nu a murit, ea a nutrit, ca metode și scop, critica genetică. Critica genetică se apleacă asupra manuscriselor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
situație, ca soluție de mijloc între ficțiune și redarea unor experiențe de o referențialitate acceptabilă; o intertextualitatea deschisă permite lectorului să perceapă în text, dincolo de specifi citățile literare, semnele lumii; fără a fi direct referențiale, semnele trimit, totuși, la spațiu extraliterar, la modul general (istoric, social); o intertextualitatea integrantă oferă cititorului, provizoriu, prilejul de a citi lumea în direct; de exemplu, colajul are de multe ori ca obiectiv să pună realul în artă, fără a-l transpune. Fragmente de real (prospecte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o lucrare dedicată intertextului din teatru, Manfred Schmeling consideră că formele reflexive apar la intervale precise, adică în momentul în care tradiția coincide cu orizontul de așteptare până la plictiseală, și unde tradiția, resimțită drept prea canonică, este depășită de evoluția extraliterară: economică, socială, etc. Jucându-se cu hipotextul în hipertext, intertextualistul (scriitor sau lector) este asemenea bricolerului. Gândirea mitică operează combinarea elementelor în construirea unui sens, asemeni bricolerului care utilizează diverse materiale pentru a le conferi o altă semnificație decât cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poate fi investigată prin cercetarea aspectelor supranaționale, considerând că imaginile sunt cele care au o influență covârșitoare în răspândirea și receptarea operelor literare, procese văzute ca un schimb cultural între popoare 148. Cu toate acestea, Dyserinck consideră că investigarea dimensiunii extraliterare a imaginilor este extrem de importantă, dar că ea ar trebui atribuită psihologiei, fără a intui că această dimensiune face parte din însuși studiul imagologic, care nu poate fi restrâns la investigarea textelor literare. Influențat de programul centrului din Le Hâvre
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
scriitorului nou descoperit. Povestirea a fost scrisă în noiembrie 1962 și a apărut în numărul 1/ 1963 al revistei "Novîi mir". La publicare, denumirea reală a stației în care se petrece acțiunea, Kocetovka, a fost schimbată în "Krecetovka", din motive extraliterare. Redactorul șef al revistei "Oktiabr", concurentă a revistei "Novîi mir", se numea Vsevolod Kocetov, iar scriitorul, deși lasă toate celelalte repere geografice neschimbate, renunță la denumirea reală a gării "pentru a nu zgândări dușmănia pe care kocetovkista revistă Oktiabr o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
variantă, aceea din 1968, intriga este refăcută, iar forma finală este numită de scriitor Cercul-96 (cuprinde 96 de capitole). Istoria romanului nu este legată numai de evoluția autorului și de schimbările de viziune, dar și, mai ales, de condițiile planului extraliterar. Înțelegem că Soljenițîn a cunoscut teama firească și că a avut încercări de compromis, vizibile în transformarea romanului. Intriga a fost schimbată într-una mai "acceptabilă" pentru cenzura sovietică, una care "să treacă". Compromisul nu i-a adus vreun câștig
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
artistul nu numai că respectă exactitatea "adevărului vieții", nu numai că dă iluzia asemănării cu viața, dar se și străduiește ca peste real să reconstituie idealul, în finit să conceapă infinitul 175. (trad. a.) În avalanșa de elemente din realitatea extraliterară prezente în creația soljenițiană, ficțiunea ordonează faptele bine stabilite și datate. În acest caz, ficțiunea nu este un refugiu împotriva realului sau un refuz al realului, ci un mod de organizare a acestuia, pentru a putea fi comunicat. Ea susține
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
discurs despre condițiile din lagăr 251. Personaj adus din spațiul ficțional, Ivan Denisovici este zekul emblematic și, creditat ca persoană reală, "contaminează" ficțional Arhipelagul GULAG. Se produce astfel un dublu transfer, o infuzie de ficțional în Arhipelag și de realitate extraliterară în nuvelă. În această carte, coexistă, într-un mod unic, pagini de istorie și pagini de literatură, preponderent ficționale. Însă chiar și paginile preponderent documentare poartă titluri metaforice și adeseori sunt încărcate afectiv: "O, câte subiecte! O, unde este Shakespeare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
le face omul. Iar alegerea luminii hristice, spune și Olivier Clément, "transformă încercarea în asceză, în sensul puternic al unei lupte pentru esențial"365. 5.3. Un personaj istoric în caricatură: I.V. Stalin În ce privește problematica personajului de roman în raport cu realitatea extraliterară, teoreticienii insistă asupra ideii că reprezentarea unui individ este realizarea imaginară a unei "ființe de hârtie", și nu manifestarea adevărată a unei persoane. Într-adevăr, oricât de veridică ar fi, în planul ficțiunii, imaginea unei persoane reale, ea rămâne o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
urmă. Cezar Ivănescu scria că volumul lui Valeriu Stancu este "extraordinar". L-am citit. Cred că e cel mai slab din toate cîte au fost premiate de "Cartea Rom." în seria celor douăsprezece! Vezi, cum se laudă doar din motive extraliterare! Pe Valeriu îl cunosc, e un băiat de treabă. Pe Cezar Ivănescu îl stimez mult ca poet, pentru singularitatea baladescă a poeziei sale. Dar nu-mi place cînd devine robul exceselor nepoetice. Măcar de s-ar cîștiga cu ceva cultura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și comentariile critice ale lui N.S. Govora, prezent permanent și în rubrica „Ecouri. Reviste”, cu obiective considerații asupra publicațiilor românești („Vers”, „Caete de dor”, „Înșir’te mărgărite” ș.a.). O incisivă analiză a criticii practicate, adeseori, și în Occident din perspective extraliterare, ce determină lansarea unei cărți sau a unui scriitor (Panait Istrati, îmbrățișat în Franța ca scriitor comunist și abandonat odată cu exprimarea impresiilor despre Soviete; C.V. Gheorghiu, lansat de Gabriel Marcel și renegat de același filosof la aflarea trecutului „huliganic”, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
științifice nu s-ar lua totdeauna în considerație. Rareori am răspuns unor atacuri (numai celor neregizate). Ce-i drept, criticii nu prea au avut cum și de unde "să mă apuce". Îi asigur că le va fi din ce în ce mai greu. Ce preocupări extraliterare, pasiuni, slăbiciuni aveți? Celelalte preocupări ale mele sunt numai în aparență extraliterare. Pentru că muzica și matematica îmi sunt de un real folos în abordarea și structurarea ideilor poetice, iar șahul și pescuitul îmi favorizează apropierea de cele mai diverse categorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
atacuri (numai celor neregizate). Ce-i drept, criticii nu prea au avut cum și de unde "să mă apuce". Îi asigur că le va fi din ce în ce mai greu. Ce preocupări extraliterare, pasiuni, slăbiciuni aveți? Celelalte preocupări ale mele sunt numai în aparență extraliterare. Pentru că muzica și matematica îmi sunt de un real folos în abordarea și structurarea ideilor poetice, iar șahul și pescuitul îmi favorizează apropierea de cele mai diverse categorii de oameni (se știe ce importanță prezintă pentru un scriitor studiul vorbirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care reprezintă "o icoană mereu vie", ele fiind legate de autor și familie, de prieteni și colaboratori, incluzând și unele întâmplări banale și fără vreun interes literar sau documentar, dar și altele privitoare la personalități ale vremii sau la preocupările extraliterare ale lui Gane, precum pictura (aflăm că avea un deosebit talent la desen, iar cu unele tablouri a participat la expoziții, în Iași) și, mai ales, vânătoarea, care i-a inspirat și unele frumoase nuvele (Cânele Bălan, În vacanțe, Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]