66 matches
-
nommer"), funcția de identificare (dénomination) și cea de exaltare ("exalter")37. Cele trei funcții motivează existența practicii descriptive fie la nivelul intratextual al relațiilor dintre personaje și mediul din care fac parte - relații personaj/personaj, personaj/mediu -, fie la nivelul extratextual al relației text/destinatar. Consecința imediată a practicii descrierii rezidă în coeficientul de lizibilitate a textului; o descriere inserată în construcția unui roman crește efectul de realitate, influențând astfel interacțiunea cititorului cu textul, devenit, prin intermediul descrierii, mai accesibil. În același
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
un cuvânt. Cercetarea lui Philippe Hamon analizează practica descrierii din punctul de vedere al funcționării sale în construcția textului literar. Perspectiva intratextuală transformă acest studiu într-o analiză minuțioasă a mecanismului acestei operații discursive. Studiul dezvoltă însă și o perspectivă extratextuală asupra descrierii, de data aceasta pusă în relație cu destinatarul ei. Preocuparea constantă a autorului rămâne configurarea statutului celor doi actanți ai operației descrierii, descriptorul și descriptarul, fiecăruia alcătuindu-i-se (în final) un "portret robot". Descriptorul (autorul sau un
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
al doilea caz avem de-a face cu o expunere a unei critici extinse ideologice. Arta produce afecte, în timp, pe care teoriile critice ori le refuză ori încearcă să le descopere natura. Afectele sunt înțelese ca fiind extra-discrusive sau extratextuale, ele sunt înțelese și ca momente fiind imanente materiei și experienței. Afectele sunt cele care definesc arta în timp și spațiu și nu pot fi teoretizate sau înțelese, ci doar experimentate. Acest lucru l-a făcut pe Deleuze să definească
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
diferențiată de lingvistica textului, ar trebui să aibă în vedere aceste procese, idee pe care Coșeriu nu o exprimă ca atare, dar este de înțeles că textul vizează numai ceea ce este intratextul și intertextual, iar discursul cuprinde și ceea ce este extratextual, dar intra- și inter-discursiv. Se poate constata, prin urmare, că Eugeniu Coșeriu, la fel ca alți cercetători, de altfel, a privit într-o manieră cumulată discursul și textul ca obiect de studiu, deși, din punct de vedere teoretic, le-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interpretează personajele din roman ca indivizi (fie aceștia plasați într-o lumină difuză sau clară, fie ei recognoscibili, imprevizibili sau impenetrabili). Iar pe măsură ce se construiesc, se revizuiesc și se articulează aceste interpretări, sînt aduse în sprijin tot felul de cunoașteri extratextuale, inclusiv informațiile noastre despre personajele din lumea reală. Dacă e greșit să presupunem că mimesisul sau redarea fidelă a elementelor esențiale ale oamenilor reali este scopul ultim al caracterizării, ar fi tot atît de greșit să presupunem o ruptură mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tot așa de des ceea ce cititorul găsește interesant într-un text. Luînd în considerare aceste opinii asupra tipului de personaj, ca și asupra manierelor sale, sîntem inevitabil călăuziți - cum observă Bal (1985:80) - de informații din realitate sau de situații extratextuale. Citind o poveste cu Sherlock Holmes adunăm informații numeroase din mai multe domenii: despre doctori, detectivi, crime și viața întortocheată a oamenilor. Am fi putut avea idei despre aspecte mai marginale, relevante într-o povestire cu Holmes: conduita menajerelor, a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
asemenea, să fi ajuns pe Baker Street căutînd - cel puțin metaforic - numărul 221b, rezidența imaginară a lui Holmes. Ceea ce putem spune este că, în încercarea de a găsi un sens unui text, avem la dispoziție numeroase cunoștințe (numite și „cunoștințe extratextuale”, sau „informații asupra lumii”), pe care le putem folosi în interpretări. Modul de a le aduce în discuție va varia de la cititor la cititor în cel puțin două lucruri, în ceea ce privește calitatea (profunzimea și acuratețea) cunoștințelor cititorului cît și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
considerăm ce s-ar întîmpla din punctul de vedere al interpretării dacă textul s-ar termina în felul următor: în spatele umbrit al casei...poate fi distinsă silueta ghemuită a unui călugăr budist. Acum un corp cu totul diferit de cunoștințele extratextuale este scos în evidență de caracterizarea probabilistică a cititorului. Printre alte lucruri, el ar putea observa o mai mare nepotrivire aici, călugării budiști fiind foarte rari în Londra anilor 1880. Dar, deși călugării budiști se bazau pe cerșetorie ca să trăiască
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
punct de vedere ideologic, să se ocupe de cerșetoria călugărului ca temă prioritară a interpretării. Înainte de a merge mai departe, merită poate să subliniem că limita de cunoaștere și parțialitatea viziunii nu descalifică numaidecît. Unii cititori au mai multe cunoștințe extratextuale decît alții, sau ideologii mai congruente cu a naratorului decît alți cititori, dar nu putem determina relevanța acelor fapte și puncte de vedere. Cititorul competent poate vedea prea multe lucruri în referința marginală sau în personaj. Faptele de fundal și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
retușate - este că ne asumăm acest gen de deducție, pe seama unor date textuale destul de firave, și atunci cînd vizăm înțelegerea personajelor. 4.4. Caracterologie pe baza unor trăsături distincte Armonizarea interactivă a faptelor și ideologiei textuale cu faptele și ideologia extratextuală pe care am schițat-o mai sus este, ca și metoda identificării evenimentelor, descrisă la finalul Capitolului 2, un tip de procesare "cu susul în jos”: este, aș spune, o trăsătură importantă a lecturii experiențiale în timp real, un lucru
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
datori să o preîntâmpinăm chiar dinainte de a fi formulată. Aceasta impută reducția livrescă a construcției statului național românesc la dimensiunea sa textuală. Lucrarea nu revendică o asemenea pretenție reductivistă. Nutrim convingerea, sfidând revelațiile postmodernismului francez, că există și o realitate extratextuală. Chiar dacă acordăm un oarecare credit "ipotezei logocratice", construindu-ne întregul demers plecând de la premisa puterii cuvântului - de aici și conceptul de logocrație - în definirea universului social, nu cădem în capcana supralicitării forței logos-ului în crearea realității. Lumea nu este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale textului"173. Îndeplinind condiția de semn asemeni tuturor cuvintelor textului, având aceeași condiție ontologică și același statut cu ele, numele propriu este însă "cel mai puțin arbitrar dintre toate semnele textului pentru că este singurul care, dată fiind lipsa referentului extratextual, duce receptorul la nivelul denotației fără a-i tulbura calea cu un referent"174. În sprijinul ideii sale, Mihai Ignat aduce contribuția lui Onufrie Vințeler: "semnificația numelor proprii este foarte variată și condiționată în cea mai mare parte de context
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pînă la Blaj. Ar fi o experiență nobilă și necesară. Poate plecăm împreună, la anul. Ce zici?! Cartea mea (așa cum e acum) n-o să fie rea, sînt sigur! În mod normal nu pot fi luat peste picior decît din motive extratextuale! Dar asta nu mă interesează. Voi vorbi cu domnul Bălăiță, pentru introducerea "Tratatului de eretică" în planul pe 1983 asta în cazul că-ntr-adevăr, cum mi-au spus la ALBATROS, voi ieși pînă-n decembrie. Mă gîndeam că o să-ți placă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de fiecare dată egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea, sau defamiliarizarea), nici că referința extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în chip manifest. Explicit sau implicit, în literatura produsă sub auspiciile unui c.l. sunt așadar încastrate ideologia unei grupări și relațiile de putere din interiorul ei. Abordarea acestor opere literare nu poate face deci abstracție de o atare determinare extratextuală. Reglarea de conturi, confruntările cu alte generații ori grupări literare, crearea de imagine, în folos propriu, strict personal, sau dictată de interesele grupului, alterează presupusa obiectivitate a textelor oricărui autor lansat și afirmat într-un c.l. Epigonii lui Mihai
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
de cazuistică reglementată de autoritățile rabinice din diferite locuri și perioade. Talmudul ca noțiune este o derivație a noțiunii de "studiu". Talmudul este o compilație consacrată care nu mai poate fi schimbată, dar în jurul căreia se fac noi adausuri interpretative extratextuale. Talmudul este studiat zilnic iar întregul ciclu prestabilit de studiu durează cca. 5 ani, după care se reîncepe. Talmudul propriu-zis este format din "משנה Mișna" și "גמרא Ghemara" precum și din straturi doctrinare suplimentare, consacrate în expunerea și analiza fundamentelor iudaice
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]