188 matches
-
prin metoda transdisciplinarității. Ideile vehiculate în eseul de față reprezintă o viziune originală asupra creației poetice a lui Ion Barbu, cu accente preluate din sistemul epistemologic al lui Gaston Bachelard, din psihanaliza jungiană, filosofie, mituri străvechi, din alchimie și din ezoterism. De asemenea, sunt evidențiate afinitățile de gândire ale poetului cu dogmatismul lui Blaga, un alt poet însetat de mister, concept care devine ținta supremă către care tinde cunoașterea poetică, precum și afinitățile de stil și de imagine poetică cu geniul eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Astaroth / 177 Sathariel / 205 Beelzebub I / 221 Beelzebub II / 231 Beelzebub III / 241 Beelzebub IV / 249 Ha satan / 257 Epilog I / 265 Epilog Ii / 279 PERSONAJELE Dănuț Poetul veșnic boem, liber cugetător; Avocatul, zis și Fratele fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul, întrând îndată în jocul preopinentului, după vechiul și plăcutul lor obicei. De gnostici emulativi și de împătimiți amatori, dar sinceri, ai ezoterismului, simbolisticii, doctrinelor inițiatice, ocultismului, gematriei și misticii numerelor. Chestiuni dintr-acelea elementare. Intuitive. Inspirate. De bun simț! Prin urmare și în rezumat, reluă el, anonimul nostru reporter scrie că: Georg Ferdinand Ludwig Philipp Cantor a fost un matematician german (Știam
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor crepusculare, chestionând istoria sub pavăza parabolei. Departe de a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism, derulată într-un cerc tragic. Perspectiva e închisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi epicurism, gnosticism, platonism, psihanaliză, spiritul liber, stoicism GNOSTICISM arhipelag, aritmetică, ascetic îvezi encratic), și atomism, bibliografie, comunități, contract, corpus, date, descoperiri de manuscrise, doxografie, encratic, ermetism, estompare, ezoterism, o filosofie, și grația, hilic, influențe, inițiere, Lampețiu, legea grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate, licențios, locuri, lumea din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și metafizică, și morală, persecutați, și platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și răul, recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
magic, subiectul își reîncarcă atât trupul, cât și sufletul. În timp ce brațele lăsate în jos semnifică pierderea de energie, capitularea, deziluzia («mi-au căzut brațeleă). Simbolistica brațelor mai are și alte interpretări, în funcție de distincția stânga-dreapta, ce funcționează în mod tradițional în ezoterism. Brațul drept este cel care acționează, care comandă, care asistă (a fi mâna dreaptă a cuiva), care ține arma sau care lovește. Brațul stâng este considerat a fi cel ce creează, dar și consolează, liniștește și repară. Cotul constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în ceea ce privește propunerea conceptuală își află susținerea în date de natură biografică, care vin să confirme mai puțin cunoscutele practici ezoterice, experimentate de compozitor de-a lungul vieții. Astfel, biografiile debussyiste menționează interesul manifestat de compozitorul francez față de tot ceea ce reprezenta ezoterism sau ocultism, încă din perioada șederii sale la Roma (1885 1887). Întors la Paris în 1887, Debussy se va alătura unor figuri remarcabile ale mediului artistic, precum Charles Morice, Stéphane Mallarmé, Odilon Redon, Edgar Degas, Henri de Toulouse-Lautrec sau Paul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
viața. Invers, cu cât o operă simbolizează mai mult, cu atât artistul poate lipsi de pe scenă. În schimb, cu cât opera captivează mai puțin, cu atât persoana artistului trebuie să ne facă să tresărim; și să adauge în existența lui ezoterismul teatral care nu mai emană din lucrare. Acestea sunt vasele comunicante ale lui trans. "I × C = constantă", așa ar suna legea lui Mariotte pentru elementul simbolic. Cu cât imaginile sunt mai sărace, cu atât mai bogată trebuie să fie comunicarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cronici plastice, multe alte note și glose culturale. Prezent încă din 1929, Constantin Noica își înmulțește „notațiile” și comentariile îndeosebi în perioada formării grupării Criterion. Cu asiduitate colaborează și Vasile Lovinescu, încercând să surprindă „fețele zilei”, dar și pe tema ezoterismului, tot mai familiară lui. Începând din 1933 Emil Cioran publică aici o bună parte din materia cuprinsă mai târziu în cărțile Pe culmile disperării și Schimbarea la față a României, precum și numeroase „scrisori din Germania”. Acuitate și mobilitate relevă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
transdisciplinar, pentru că, în esență, totul este transdisciplinar, eventual: literatura (sau arta în general) și aspecte ale societății (culturi, paradigme, cum influențează acestea sistemul politic, economic etc.) (Andreea Novanc) • cotidianul; adulți vs adolescenți (Flavia Balaș) • politică și sport (Bogdan Pintea) • metafizica, ezoterismul, ocultismul (Andrei Neguț) • existența altor dimensiuni, bine și rău, moral și imoral (Tulia Savulov) • România și românii (Adrian Foltean) • evoluție, involuție (Patricia Imbăruș) • iubirea caracter universal; moartea ca trecere dintr-o stare în alta (Ioana Hălmăgean) • binele și răul; supranaturalul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a devenit realitate mai ales pentru epoca de după filosofia kantiană, pentru atât de pozitivistul secol trecut. Desigur și pozitivitatea sa a fost anturată de cunoașteri pentru care inteligibilitatea lumii se construia altfel decât prin modelul logic al determinismului cauzal. Ocultismele, ezoterismele și teozofia secolului trecut aparțin și ele contramodelului unei cunoașteri susținută de semnificare și bazată pe interpretare. Dar o astfel de inteligibilitate nu a rămas exclusiv de cealaltă parte a baricadei în raport cu discursul oficial al științei. Deja prima jumătate a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Levi-Strauss ca despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi numit "semioză hermetică". Până la Renaștere, dar și în Renaștere chiar, cunoașterea științifică este încă ceva de domeniul interpretării simbolurilor. Adică este alchimie, astrologie sau zoologie a animalelor fantastice. De ce? Pentru că în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
oricăror forme de trecut. Chiar În ultimul citat, incombustibilitatea „verificată” de „știință” e, pentru el, mai prezentă decât momentul istoric, plin de metodologii, În care scrie despre istorie. Toate acestea sunt, În 1939, trimiteri clare la un tip singular de ezoterism camuflat. Atât de camuflat, Încât Înainte de Culianu, descoperitorul acestui Eliade, chiar vajnici și penibili apărători ai unui Eliade „ocult” (sper că am putut arăta cât de mult mai dificil e cazul) nu știu să-și culeagă argumentele, plini de suflul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu era probabil foarte departe de tezele teozofiei, unele cu implicații culturale și politice evidente; cu siguranță Însă că În formulările lui ele căpătau un accent diferit 2. Guénon e considerat „cel mai important și mai semnificativ reprezentant contemporan al ezoterismului” (OVMC, p 67), tocmai pentru că e un „critic intransigent și erudit” (ibidem, p. 70) al majorității (corupte) a revalorificării ezoterismelor, teozofiilor și diferitelor tehnici oculte elaborate În Europa ca umbră a iluminismului și a căror vogă e „greu de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care prezidează Însuși tipul de discurs ezoteric, cu atât mai notorii cu cât se adresează Îndeobște profanilor, celor Îmbătați de cocteilurile numeroase prezente de-a lungul și de-a latul tuturor literaturilor religioase moderne. Dezvăluirea atâtor secrete, veritabila hemoragie de ezoterisme din ce În ce mai puțin secrete sau credibile (dar Scholem credea că astfel se pot ascunde și salva mai bine!) revine În Însemnările târzii din jurnalul lui Eliade 1. În joc s-a aflat și superioritatea profundă a unui Orient de fapt profilat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pângărit de crima ancestrală. Trupul este temnița sufletului. Această părticică nemuritoare este condamnată la închisoare, “ inchisă” în trup (soma) ca într-un mormânt, atât timp cât nu va fi plătit “răscumpărarea” pe care o cere Persefone ca preț al “vechii sale dureri”. Ezoterismul orfic e o orientare ce postulează purificarea și renunțarea. Arta purifică (catharsis). Prin creație, umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
oarecum pretutindeni pentru a face față unei astfel de situații este cea de a face recurs la compensații care sunt căutate în forme de cunoaștere alternative științei și care sunt cu precădere arta, mitul, religia sau sacrul, uneori chiar și ezoterismul sau ocultismul. Cât despre gândirea filozofică, aceasta este sfâșiată între două alternative: pe de o parte, epistemofilia și tehnofilia menționate mai sus, sau o atitudine de simplă acompaniere cu supunerea ancilară consecventă față de știință și tehnică; pe de alta, o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sau bună dispoziție. Totuși, aceste lucruri sunt de-ajuns pentru a remarca o aparentă contradicție: cum putea cineva să fie pitagorician și abderitan în același timp? Pentru că Pitagora susține exact contrariul a ceea ce susține Democrit: dualismul, desconsiderarea trupului, idealismul, spiritualismul, ezoterismul, nemurirea sufletului, metempsihoza, metensomatoza, idealul ascetic, renunțarea și alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului să se închine gânditorului Atomului? Nu vom ști niciodată, pentru că nu ne-a rămas de la el decât un text care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca este pe potriva statutului social al
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
triumfe rațiunea asupra întregului continent, se învecinează cu exprimarea brutală a intereselor naționale, care duce la împărțirea Poloniei. Rafinamentul curților princiare sau a sensibilității este însoțit de menținerea intoleranței și a persecutării minorităților. În sfîrșit, progresul științific deschide calea către ezoterism și formele moderne ale superstiției. Dar secolul al XVIII-lea, dincolo de aceste paradoxuri, se caracterizează mai ales printr-un optimism formidabil, care îi stimulează pe oamenii epocii, prin convingerea că progresele inteligenței umane deschid calea spre o epocă de fericire
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Elegie scrisă într-un cimitir de țară de Thomas Gag), fiori provocați de fantastic (Castelul din Otrante de Horace Walpole) trezesc un nou gust literar care se afirmă ca o reacție împotriva raționalismului triumfător al epocii. Aceeași origine o are ezoterismul societăților filosofice. Francmasoneria 76 britanică dă exemplul prin adoptarea de către Marea Lojă engleză a Constituțiilor lui Anderson (1783), înainte de a se răspîndi în Franța, unde acestea trezesc interesul aristocrației, al burgheziei și al unei părți importante a clerului. Din Anglia
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
îl acuză pe I.L. Caragiale de plagiat. M., dezlănțuindu-se împotriva dramaturgului într-o conferință la Ateneul Român, este fluierat și el răspunde fluierând. Cartea de aur (1902), însumând producția sa nuvelistică, nu trezește nici un ecou. Poetul se interesează de ezoterism și magie, pune la punct invenții fanteziste (un perpetuum mobile). Consolatoare e buna primire făcută la Paris romanului său Le Calvaire de feu, tipărit aici în 1906 și prezentat în „Mercure de France” și „Le Thyrse”. Încearcă să impună piesa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]