92 matches
-
încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privire spre sânii mai întotdeauna liberi sub bluze. Dar pe Andrei Vlădescu îl dăduseră gata picioarele ei. Lungi, extraordinare, fără ușoara scobitură pe care o au de obicei femeile tinere în dreptul pulpelor. La fiecare pas mătasea ori nylonul ciorapilor ei fâșâiau tulburător, abia auzit. Îi povestise că maică-sa era speriată întotdeauna când pleca să se plimbe, cu mașina mai ales, ori când se întorcea istovită după vreo petrecere. E terorizată la gândul că mi-aș putea rupe picioarele. Și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă trezisem brusc, n-aș fi putut dormi, nu aveam chef nici măcar să citesc. „Hai la Yvonne“, i-am zis lui Andrei Vlădescu. „E la doi pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o ard Într-un loc mai călduros. Cum ar fi Siberia. O dată decesul declarat, echipa BI se apucă să adune tot ce-i pica În mâinile vârâte În mănuși. Ridicau fibre, pudrau ca să ia amprente. Fotograful făcea clic și fâșâia, operatorul video filma orice și pe oricine. Singurul lucru pe care nu-l făcură fu să mute cadavrul. Nici unul dintre ei nu voia să trezească mânia medicului patolog. Isobel se alesese cu o ditamai reputația de când se Întorsese Logan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
arunce o piatră, iar cerculețele concentrice stârnite vor dispărea aproape din clipa când piatra Îi va zbura din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise nimic, nu luase nimic. Un student boboc Întârziat, cu o pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un bondar care a nimerit într-un stup de albine, de unde repede este alungat. Cine poate să-și imagineze, învățînd geografia, sute de ochi oblici, frumoși în limpiditatea lor expresivă privindu-te într-o trecere continuă în care mersul bicicletei fâșâie doar atât ca să-ți dea senzația de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, în orașul sau pe fluviul arătat pe hartă pentru ca geografia să ne pasioneze. Nu știu dacă bătrânul domn care mă scosese lângă uriașa hartă agățată într-un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca pe valuri. Sorin Mitu, de profesie istoric, a inclus în volumul După douăzeci
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
una dintre cele mai importante sarcini zilnice ale lui Adam fusese să aibă grijă să fie toate plantele bine stropite. S-a Înapoiat la lista lui. La radio se transmitea acum un cântec, era o melodie keroncong cu coarde abia fâșâind și cu o melodie siropoasă. Era important să se concentreze, și-a zis el. Ca să-l poată ajuta, Margaret avea nevoie de toate informațiile pe care el i le-ar putea oferi. L a năpădit un val de Îngrijorare, așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu a conștientizat cât a dormit, dar s-a bucurat nespus când și-a dat seama că soarele se află la doar trei sulițe deasupra orizontului. Târzior-târzior, dar încă mai merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
minute și fiecare dintre ele cară un bolovan din Everest. E liniște. Doar vocile unor vecini se mai aud, slab, prin pereți. Apoi nebuna țâșnește din nou și fundul ei se arcuiește, în căutarea unui falus imaginar. Hai nele ei fâșâie cu prea mulți decibeli, în timp ce un picior i se smucește, parcă animat de o viață proprie. Piciorul se cațără pe trupul actorului de cursă lungă. Cred că e o glumă. Sunt la camera ascunsă. Piciorul e stângaci și deloc tandru
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
propriul lui năvod. Nici nu mai știu cine pescuiește pe cine. Aici s-a încins o adevărată partidă de wrestling. Dar unde-i publicul. Nicăieri. E prea liniște în camera asta. Unde-s fanii lui Randy the Ram. Nowhere. Doar fâșâit de haine și atât. Ia stai puțin. Se pare că actorul ăsta luptător începe 88 să aprecieze jocul. Tocmai pentru că tăcerea e arbi tru. Îi dă nebunei bluza jos. Cu forța. Surpriză. Kinder cu surpriză. Nebuna are un sutien umplut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
le întoarce spatele. Îi simte cum se apropie. Stau o vreme la câțiva pași, așteaptă să le vorbească. După o vreme aude vocea poruncitoare a tatălui ei: Treci fată în casă", îl simte cum se enervează, aude poalele mamei sale fâșâind. Se luptă cu tata, își zice în sinea ei, dar nu se poate întoarce, îi vine să intre în pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de porumb fâșâiră, în fine, ca niște șuvițe de tinichea, pe cărare și, la pârleazul din fundul grădinii, albăstri stins bereta de vânător de munte și ochii iscoditori ai lui Marin Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă de unchiu-meu, vaporeanul, cu genunchii strânși sub bărbie, era bine, mirosea a busuioc și a mentă. Haina aceea are căptușeala lucioasă și fâșâie când dai cu unghia încet. Toată lumea e acolo-n dulap și nu mai e nevoie de nimeni din afară. După ce te înveți cu întunericul, poți să vezi oamenii mici de sub casă. Știu sigur că stau acolo, am desprins într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știau de ce anume le era frică, dar ieșeau din ce în ce mai puțin seara. După o anumită oră, străzile rămâneau practic goale. Cei care întîrziau mergeau pe lângă ziduri și se uitau mereu înapoi. Nu era nimeni. Dar... O frunză uscată căzând și fâșâind era destul ca să-i umple de spaimă. La un moment dat, municipalitatea a renunțat să mai pună becuri pe străzile unde toate felinarele rămăseseră oarbe. Oricum, s-a zis, ele urmau să fie sparte. Cheltuială în zadar. Nervi. Unii au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oră pe autostradă, ducându-se spre casa aceea cu pănuși și smocuri de lavandă uscată. Detestă natura, liniștea ei. Are, evident, piscină cu bordura canelată și pietrele aranjate de un arhitect. Dar e furios și pe piscină, pe robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele din ce în ce mai frecvente, se oprește la Geneva și îi face o vizită la magazinul de antichități cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care pedepsesc, ci și un cuvânt care alină." Se simțea că Paneloux terminase ce avea de spus. Afară, ploaia încetase. Un cer de apă și de soare revărsa peste piață o lumină mai veselă. Din stradă urcau zgomote de voci, fâșâit de mașini care alunecă, tot ceea înseamnă graiul unui oraș care se trezește. Ascultătorii se pregăteau discret de plecare, într-un freamăt înăbușit. Părintele a reluat totuși cuvântul și a spus că după ce a arătat originea divină a ciumei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
casă păreau de asemenea adormiți. Liniștea era așa de adâncă, încât dacă n-aș fi umblat pe străzile zgomotoase chiar în acea după-amiază, m-aș fi putut crede într-un câmp pustiu sau pe vârful unui munte. O pasăre a fâșâit și a început să cânte, iar eu am ascultat, încercând să prind melodia din cântecul ei sălbatic. Mai ascultasem vreodată o pasăre cântând noaptea? Nu-mi aminteam. O clipă, am uitat tot și am rămas doar cu sunetul acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe de versuri, driblând cenzura comunistă, penetraseră prin cele mai prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congresului. Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bine că nu le-ai coborât. Altminteri n-am mai fi avut prilejul, acum, să ne delectăm, cu producțiile câtorva din cei mai proaspeți poeți bucureșteni, spuse după o vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
efort îi tremurau lui Cristi brațele de la încheieturi. Din încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a rămas să adie pe afară. Îl simți, când te apropii de el, cum te înalță 20 de centimetri de la caldarâm și-ți fâșâie peste față ca o algă... Și despre tipul ăsta - făcu Ho diábolos vocea conspirativă, Aplecîndu-se mult înainte, ca și cum tot ce povestise până acum ar fi fost o joacă și de abia acum ar fi fost el pregătit să afle adevărul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unei mâini despre care-ți dădeai imediat seama că trebuie să fie călduță. Administratorul blocului nostru n-avea mâna călduță și, chiar dacă ar fi avut-o, ușa mea s-ar fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă fâșâia și torcea, era o ușă ce amenința să se deschidă. S-a deschis, iar puștoaica ce a năvălit pe acolo mi-a părut mai curând cafenie. Iar când spun cafenie, vreau doar să sugerez pentru apariția ei, printr-un termen
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Între timp vine limuzina cu domnul Pantelimon în carne și oase. Doamna Eliza, cu zîmbetul larg de la ureche la ureche, iese în întîmpinare. Bine ați venit la Școala nr. 2532, domnule... Vorba îi este întreruptă de o minge care îi fîșîie pe lîngă ureche ca o ghiulea și se oprește în plină față la domnul Pantelimon. Ochelarii cu ramă de aur explodează, pe nări îl podidește borșul și lumea îngheață. Doamna Eliza reacționează imbecil: Care ești, mă? Cine-i asasinul? Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]