196 matches
-
din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la urechi. Dintr-o dată își dădu seama ce se întâmplase, păsările amuțiseră, ciripitul acestora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte șoptite Cuvintele par ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
înăuntrul camerelor acelei clădiri. Unele cu teamă, altele cu patimă însă cele mai multe cu dorința de a ne spune ceva pentru cei de azi. Eu sunt un cel de azi care îmi lipesc urechea cu curiozitatea de a desluși ceva. Simt fâșâitul unei cărți și, de acolo, din lumea aceea, încep să aud un nume: Eugen Coșeriu (1921-2002). Îngerii deusieni au coborât din înaltul celest al liniștii și, în după-amiaza premergătoare marii sărbători a Nașterii Fecioarei Maria, a anului 2002, sufletul marelui
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
subțire ca șiretul de la încățări și pe care o plimbă amenințător, de care însă copiii nu se mai sinchisesc urmărindu-i totuși zvăcnirile. La un moment dat este sugerată un fel de furtună tropicală, totul este în stare de alertă, fâșâitul frunzelor și troznitul crăcilor din coronomamentul arboretului care se-apleacă până la pământ într-un ecou reverberat și sinistru al vântoaselor tropicale declanșează în oameni o anume îngrijorare, cerul se întunecă și fulgerele pun în lumină straturile de nori negri ce-
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
cu răsuflarea tăiată și cu bărbia proptită în pumnii strânși buchet pe băncile goale, ca niște „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg și neasemuită înzestrare retorică de zâna de la catedră, fata ceasornicarului nostru din sat, ingenua și tănăra învățătoare Cornelia Șandru. Parcă aduceau cu clapele pianului din
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
de liniște pentru a se concentra. Știam ce va face exact, cât de departe este de telefon, cum va întinde mâna spre telecomandă, ce va rămâne pe ecran, cât de repede se va întoarce. Apoi cum își ridică ochelarii și fâșâitul receptorului până la ureche. „Așa, să vedem...” Este adevărat, eram impresionată de onestitatea cu care fusesem primită în grup. Nu înțelegeam decât în parte mentalitatea australiană, cu atât mai mult cu cât ceream explicații în plus atunci când era vorba de diferențe
INTRE REAL SI IMAGINAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348651_a_349980]
-
finitului, zadarnicului joc de-a “gloria”,. Zbătându-se între propriile țărmuri lăuntrice, dezamăgit, însingurat - se caută tot mai febril pe sine,chinuit de gândul că nu va atinge niciodată absolutul. Este-o noapte de-nceput de lume,/Ape trec cu fâșâit de șarpe,/Ard departe stele fără nume,/La-nceput de viață și de moarte. Axis Mundi (1) Ascensiunea gândului și imaginației izbucnesc cu toată forța, emanând dorința puternică de desprindere dintre “lucrurile efemere”, de eliberare din cătușele rațiunii ( aceasta rămânând
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
minut deschidea sub nasul ministrului o cutie din lemn de santal în care dormeau dulce, ca niște rachete în siloz, havanele cu banderolă roșu-aurie. Ministrul își alese una și rotind-o între degete o trecu pe la ureche să-i audă fâșâitul. Gest de expert care stârni o uimire bine cenzurată. Apoi o mușcă pentru a-i reteza capătul pe care-l scuipă pe mochetă și pocni din degete solicitând un foc. Cei prezenți își reveniră din admirație în timp ce ministrul sufla fericit
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
treaptă Pe valul depărtărilor întinse Cu cântec din adâncuri abisale, Călăuziți de soare și de stele, Îmdepărtate timpuri ancestrale Pe nesfârșite drumuri paralele. Ne vom opri în insule vrăjite, De pretutindeni cântec de sirenă Din ape, din văzduhuri însoțite De fâșâit molatec de carenă. Ieșind din timp, corabia minune Cu marile iluzii înțesată Aleargă, inedită viziune, Uitând de toți, dar și de toți uitată. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sus ancora ! de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUS ANCORA ! DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348187_a_349516]
-
fos stâlpul propagandei naziste. Acum, aici, servesc propagandei comuniste. Aparatul captează însă și unde radio emise pe altă lungime de către occident. Prin strădania învățătorului, strecurându-se ca o șopârlă printre bruiaje, se face simțit postul de radio Europa Liberă, „șopârlița”. Fâșâitul binecunoscut îi dă emoții ca de fiecare dată. Este foarte, foarte aproape dar o încordare imperceptbilă a mâinii cu ajutorul căreia plimbă cursorul face ca acesta să scape de sub control. În încercarea de a-l readuce pe poziția de dinainte trece
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
fos stâlpul propagandei naziste. Acum, aici, servesc propagandei comuniste. Aparatul captează însă și unde radio emise pe altă lungime de către occident. Prin strădania învățătorului, strecurându-se ca o șopârlă printre bruiaje, se face simțit postul de radio Europa Liberă, „șopârlița”. Fâșâitul binecunoscut îi dă emoții ca de fiecare dată. Este foarte, foarte aproape dar o încordare imperceptbilă a mâinii cu ajutorul căreia plimbă cursorul face ca acesta să scape de sub control. Citește mai mult Învățătorul s-a aplecat asupra aparatului de radio
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
fos stâlpul propagandei naziste. Acum, aici, servesc propagandei comuniste.Aparatul captează însă și unde radio emise pe altă lungime de către occident.Prin strădania învățătorului, strecurându-se ca o șopârlă printre bruiaje, se face simțit postul de radio Europa Liberă, „șopârlița”.Fâșâitul binecunoscut îi dă emoții ca de fiecare dată. Este foarte, foarte aproape dar o încordare imperceptbilă a mâinii cu ajutorul căreia plimbă cursorul face ca acesta să scape de sub control.... XVI. XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
îi înțelegi cuvântul sugerat în fraza, de multe ori frântă și ambiguă în exprimare, trebuie să ști să trăiești ca Bacovia. Să străbați în noapte drumurile fără de întoarcere a celor duși, să simți suflarea umbrelor și să auzi de sub cripte fâșâitul celor care au fost. Abia atunci vei percepe existența și greutatea cuvântului plumb. București, 08.10.2013 Bibliografie: Bacovia, George, Versuri, Editura Tineretului, București, 1965. Referință Bibliografică: Anamneza, sentiment al retrăirilor în volumul bacovian Cu voi / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de viață de visuri câtă legendă încape între piatra pe care o porți cu stoicism și treaptă câte așchii desprinse erori ale alegerilor nu mai râde nu mai plânge strânge buzele în efortul trecerii trezește-te mai bine până auzi fâșâitul altor aripi îngerul tău te așteaptă în vârful piramidei fără trepte poate de asta piatra mușcă te mușcă de spinare de tălpi mergi încet prea încet derulări de rânduri prin gânduri cuvinte și trepte și așchii de piatră sub o
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (CÂNTĂ CÂNTĂ. AJUNGI) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345658_a_346987]
-
El avea să aștepte acolo, pentru că alt mod de a pleca din casă fata misterioasă nu avea. Și tocmai când regele își făcea planuri legate de felul în care o va face pe fată să își dezvăluie toate secretele, un fâșâit prelung se auzi pe deasupra capului său. Ridică privirea la timp să vadă zburând pe deasupra lui o mătură purtând pe ea două umbre. O rază de lună străluci la un moment dat luminând părul lung și mătăsos care flutura pe umerii
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
rămas după expunerea sa în față tânărului. Privea la televizor și asculta cum dușul din baie împrăștia apă peste corpul atletic al iubitului său. Își imagina cum trupul mușchiulos se răsfață sub plăcuta ploaie de apă călduță. Se auzi apoi fâșâitul prosopului frecat pe corpul lui Mircea. Era fericită, împlinită și era bucuroasă cum nu mai fusese niciodată. Avea posibilitatea acum ca împreună cu bărbatul ce va apărea din clipă în clipă de sub duș, încă purtând picături de apă în păr, să
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
și supra (trans ) hermeneutică, ducând la transfigurarea poetică și la reconsiderarea sintagmaticului pe axa paradicmaticului, și invers, dedesuptul și deasupra lecturii noastre își corespund, își răspund pe vertical (axis mundi ).” Este-o noapte de-nceput de lume,/ Ape trec cu fâșâit de șarpe,/ Ard departe stele fără nume,/ La-nceput de viață și de moarte.“(Azis mundi-1 ). Acelaș sens integrator îl descoperim și în celălat volum”: Sila te aruncă-n margine de lume,/ Îți renegi ființa cu o ură grea;/ Gropile
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
rămas după expunerea sa în față tânărului. Privea la televizor și asculta cum dușul din baie împrăștia apă peste corpul atletic al iubitului său. Își imagina cum trupul mușchiulos se răsfață sub plăcuta ploaie de apă călduță. Se auzi apoi fâșâitul prosopului frecat pe corpul lui Mircea. Era fericită, împlinită și era bucuroasă cum nu mai fusese niciodată. Avea posibilitatea acum ca împreună cu bărbatul ce va apărea din clipă în clipă de sub duș, încă purtând picături de apă în păr, să
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
mai avusese de mult. Impresia că inima îi pulsa în gâtlej o avea doar atunci când un anume simț îi spunea că urma să întâlnească un vânat de soi. Ultima oară i se întâmplase asta ... Zgomotul se repetase, însoțit de un fâșâit, pe care altul poate l-ar fi confundat cu efectul unei adieri de vânt. Om!... Stătuse puțin în cumpănă, apoi de undeva din sine cineva îi confirmase presupunerea, țipându-i în urechi același cuvânt: om!... În clipa următoare știuse ce
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
facă șarpe Sau un parfum divin pe clape În nesfârșirea ce-mpresoară Această măreție sumbră În care eu sunt o vioară Căzută-n mine ca o umbră ... AXIS MUNDI (1) Este-o noapte de-nceput de lume, Ape trec cu fâșâit de șarpe, Ard departe stele fără nume, La-nceput de viață și de moarte. Curge-n mine-o lentă melodie, Sunt atât de singur pe planetă ... Vreau să am în palmă galaxie, Vreau să fiu copil călare pe cometă. Simt
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
râpe tot mai adânci. Iarna, văioagele astea devin inegalabile pârtii de sanie. Valurile de pământ cresc pe măsură ce panta generală se înclină spre nord. Gașca trece cu respirația tăiată pe lângă poieni cu rugi de zmeură și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de spaimă: cică o familie de urși... Umbra se înmulțește, păsările triluiesc tot mai straniu, pe sub frunzele uscate se furișează reptile. Brusc, peisajul se schimbă: un hău luminat se cască la câțiva pași în față. Prăpastia
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
observasem că nu are foc în sobă. Pusese reșoul de aragaz pe plită și o găleată veche plină cu pietre, deasupra. Se plimba prin casă în ciorapi, pantaloni de trening și o haină mai groasă, dar se auzea și un fâșâit dubios care nu știam la ce provine. M-a surprins uitându-mă curios la instalația lui improvizată și, mai departe s-a simțit dator să-mi explice: - N-am avut bani să cumpăr lemne și nu poți să stai toată
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]