284 matches
-
trebui să-i anunț pe ai mei, să le spun unde mama dracului am ajuns. Caporalul bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos, dar În maniera lui. Îmbătat de puterea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Secretarul de partid e un maior rotund, se vede că nu prea are treabă cu instrucția. Pe chipul porcin, cu obrazul atacat de semne de alcoolism, i se instalează o expresie de mulțumire. Își freacă jovial palmele grăsuțe și se fîțÎie pe piciorușele scurte, ca niște jamboane, apoi Își dă drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
năvălim În bloc mînați de teama că poate am pierdut distracția. E un chef destul de aerisit și ne știm cu toată lumea, discutăm despre cît de nasol e În armată, primesc dovezi de compasiune sub formă de ghionturi și miștouri. Ne fîțÎim prin casă, părinții lor au posibilitatea să iasă din țară, poți să-ți dai seama după micile obiecte aduse din diverse locuri, aerul cosmopolit al casei, revistele străine, fetele stau cu un catalog Quelle În brațe pe o canapea. Pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut! Nu vrei un bitter? Cine te-a tuns În halul ăsta? — Nu Întreba. Poate dansăm un pic mai tîrziu. — D-a-a-a, se răsfață ea. Ne fîțÎim pe ici-pe colo, salutăm lumea, discutăm și mai bem cîte un pahar de ceva, nu știu cum să mă port, nu știu În calitate de ce ar trebui să vorbesc. Dar apare Sorin printre noi și ne mai Întinde cîte un pahar și deodată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu văd... asta e... — Îți desfac chingile și te Întinzi acolo, bine? Îmi spune ferm și Îmi indică unde să mă Întind, oprindu-și pentru o clipă privirea serioasă pe mine. Să sperăm că nu e spart și osul. Se fîțÎie pe lîngă mine și-mi desface cu grijă curelele raniței cu pîini. Capacul i s-a deschis În timpul accidentului și conținutul i s-a Înjumătățit. Îmi trece prin cap că cei din baterie au rămas fără cină, dar apoi Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
face ea acum. Ce vrei să-ți mai spun? Nu mai e nimic de spus... Se vede bine... Stă pe marginea patului cu un soi de zîmbet stînjenit pe figură, se uită prin salon căutînd un pic de sprijin, se fîțÎie, caută ceva În geantă, apoi se oprește brusc și oftează dramatic. Se preface foarte bine, știu ce vrea... cum aș putea să nu știu? E maică-mea, vrea ce vor toate mamele. Vrea să mă facă de rîs, vrea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai multe lucruri colorate se găsesc pe tarabele ambulante aflate pe unde se nimerește. Și afișele, sînt afișe electorale, afișe ale partidelor politice, sînt afișe pe care scrie mare LIBERTATE. Și oamenii, foarte mulți oameni, par mai mulți decît Înainte, fîțÎindu-se pe străzi, sau stînd la colț de stradă, sau În stații de tramvai, sau de autobuz, sau pe terase, terasa de la restaurantul de lîngă gară era plină, se ridica un fum de mici... Toți discută Însuflețit, unii se ceartă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În casă, Încălțat În Pume, uitîndu-mă la televizor. Și nici măcar n-o să se vadă că-s soldat, avînd pe mine niște haine civile atît de date-n mă-sa, așa că nu trebuie să-mi fac nici un fel de griji. Ne fîțÎim prin centru, e plin de lume, talciocul e la locul lui, plin cu acea marfă după care ni s-a lungit gîtul atîta amar de vreme (casetofoane din ale căror boxe lucesc leduri colorate, haine contrafăcute, aspirine Bayer, plus sectorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce căutau, deși În mod normal ar fi trebuit să caute În altă parte. Înainte de a se hotărî asupra cadoului, intrară ca din Întîmplare la raionul de confecții. Khosmyn era la post, urmărind vigilent cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Sylvia, tocmai am găsit unul nou. E genial. De fapt, data trecută când am fost la el, aproape că mi-a oferit o țigara după. Îi făcu cu ochiul lui Ronnie. Ar trebui să-l Încerci și tu. Ruby se fâțâia deja pe scaun. Ardea de nerăbdare să schimbe subiectul de la chiropractori și chiloți tanga, Înapoi la ceea ce voiau ai ei să-i zică. Haideți oameni buni! Când aveți de gând să ne ziceți și nouă marele secret. —Secret? spuse mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nuanțele penibilului!). Șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (438). De două ori mirare: orașul de saltimbaci nu-i altul decât Parisul în care a plecat să se salveze de minoratul românesc; cât despre complexul românesc al dezrădăcinării, cum să nu-l fi trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sau, iată: „șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (11 iulie 1972 Ă 438). Cioban, tot ca expresie a întoarcerii la originar. E uimit la un moment dat de urarea „De s-ar putea suporta”, care-i reactivează fascinația în fața limbii române. Așa încât precizează
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc ca pe o rudă apropiată. Păi, până n-a apărut vecinul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
1993, 3; Tania Radu, Un model retroactiv, LAI, 1993, 23; Lucian Chișu, Un proiect de antropologie creștină: Petre Țuțea, „Reflecții religioase asupra cunoașterii”, L, 1993, 29; Octavian Soviany, „Presocraticul” Țuțea, CNT, 1993, 36; Simion, Mercuțio, 316-320; Valeriu Cristea, „M-am fâțâit așa, un pic, în epocă...”, CC, 1994, 4-5; Mircea Popa, „Clujeanul” Petre Țuțea, TR, 1994, 41; A. I. Brumaru, Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea, București, 1995; Victor Stoica, Memorii, Iași, 1998, 87-92; Simion, Fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
am trezit pe scena de acolo, mare, imensă, doar cu un pian, nu vedeam pe nimeni în sală, nici nu știam că e Solti acolo și mi-am zis: " Ia să cânt eu ce știu, Habanera!" Am dansat, m-am fâțâit, am profitat de faptul că eram acolo. Dacă le place, bine, dacă nu, să-mi scrie acasă! Eu nu ciripeam deloc bine pe englezește atunci, dar era cineva de la ambasadă cu mine, care a stat chiar în spatele lui Solti și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
curată, o să te lămurim noi cum stau lucrurile. Un imbecil râios ca tine ar trebui să mănânce tot rahatul pe care l-ai făcut chiar tu până la ultimul gram. Lennart, faci parte din elita lingăilor și trepădușilor de la stat. Te fâțâi ici-colo și-ți închipui că nu știm din fir-a-păr tot ce ții tu zăvorât în fișetul ăla verde de la birou. Dacă-ți închipui că poa' să te apere poliția, aleargă la ei cu picioarele alea plate ale tale. Avem o
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aici o vreme tot mai e Îndrăgostit de unchiul Sam... dar să nu ne abatem de la subiect, tati poate citi printre rînduri. Chau. HACIA CARACAS În drum spre Caracas După ce ne-a pus Întrebări previzibile și inutile, după ce s-a fîțÎit cu pașapoartele noastre În mînă și le-a examinat atent, după ce s-a zgîit la noi, cu o suspiciune demnă de un agent de poliție, funcționarul ne-a pus o ștampilă mare În pașapoarte cu ziua de plecare de 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc ca pe o rudă apropiată. Păi, până n-a apărut vecinul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
o femeie să-l stimuleze, cum ar veni, pe post de combustibil. Îi uram pe ăia, îi descriam pentru că îi uram. Dracu’ știe ce fel de sentimente am și față de Miruna, pentru că uite, chiar acum, când o văd cum se fâțâie la masă, simt o nevoie extraordinară să-i bag un deget în cur. A fost cu prietenul ei la Poiana Brașov. Dar acuma vii la mine nu-i așa, ăla lucrează. Vii, ei, asta e tot ce contează. Ăluia ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Eu, cel puțin, am simțit-o din plin. Școala nu mi-a plăcut; și pentru un motiv care pare ciudat, dacă nu chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi concepută o vacanță, înregistrează primii curgerea prea lentă a timpului. Se frământă, încep să-și etaleze fondul necrezut de mare de mofturi, "încasează câteva", indiferent de recomandările care combat agresivitatea față de ființele aflate la vârste mici, și se tot fâțâie, aducând un noroi consistent în casă. Refuză să doarmă după-amiaza, nu știu să joace decât "popa prostu"; să te ferească Dumnezeu de varianta copilului genialoid care, șahist avansat, te privește disprețuitor prin lentilele supradimensionate și îți trezește pofta de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu Ioana, Preotu’ cu Izabel. Venise momentul cel mare. Aveam să fiu bărbat o noapte-ntreagă, nu-mi mai stătea în cale nimic ! Avu sesem grijă să-mi pun de-acasă și cei mai faini chiloți ai mei... Ne-am fîțîit prin cameră, am vorbit drăgăstos unul cu altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de program de voie de cabană
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
comică a Profesorului) la bufetul Hotelului „Dumbrava”. Avea aerul că a aranjat acolo o recepție, dar după ce ne-am așezat la mese, chelnerița ne-a spus că n-are „strop de vin”, lucru greu de crezut. În timp ce A.I.C. se fîțîia pe la ghișeu jucînd scena perplexității și indignării, invocînd numele unor șefi județeni „dă partid și dă stat”, Neagu s-a și întors cu o damigeană de la un alt „sufletist”, Ioan Rusu, antrenor de fotbal, salvînd situația. Vinul era așezat, bun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de orice, „profesionist”, deși conștiința scrisului funcționează în mine mai viu (și poate mai dureros) decît în mulți dintre scriitorii (administrativ) omologați. Pe cîți dintre aceștia nu i-am sfătuit, la cîți nu le-am îndreptat textele! Uneori, cînd se fîțîie prin fața mea și-și dau aere de „autori”, îmi vine să-i trimit la arhiva redacției, să vadă cum i-am făcut publicabili, cu ce eforturi. Dar nu vreau să-mi întunec ziua cu amintirea lor, mai bine să spun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Te-ai simțit cumva dată la o parte? — Cam da, zise ea privindu-mă fix. Pot să mă bag și eu în pat lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]