824 matches
-
în gânduri, în inimi și-n vise. Forța ei stă în cuvinte, în zborul de porumbel ce te-atinge, o carte a sursei pentru viețile ce te-așteaptă spre lumina magică a divinității. Ai zburat în dreptul aripilor să vezi cum fâlfâie precum o pasăre? Bucuria apare după ce lași manșa din mână sau după ce-aterizezi, aproape ca la salturi, din lumină, din zbor, din salt și-amintiri... Prin murmurul vântului ai privit-o în vis. O crăiasă! A reușit uimitor să
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de soldații romani care au ocupat Budapesta, legând cu nojițele eroismului opinca românească pe parlamentul maghiar, lăsând totuși să fluture flamura ungureasca roșie-verde-albă. Multă vreme a fâlfâit pe cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui. A murit sărac cel care strânsese averi uriașe, cel după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu înghit tot, în speranța că așa nu le va mai veni niciodată să se cace, că vor începe odată marea constipație. Dar sunt cu toții diareici." - p. 41), inserții onirice de un gust dubios, imagini "poetice" (fluturi, păsări cu aripile fâlfâind) repetate până la sațietate, dialoguri de o mare vulgaritate sufletească, invocații ori imprecații comice (,De Chirico, unde ești să mă auzi?" întreabă Vlada la un moment dat, altul decât cel în care suduie un telefon public ce nu-i primește cartela
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred/ în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet" fâlfâie protector prin mai multe poezii, acoperind dragostea unor resuscitați Cătălina și Cătălin, purtând veșminte de in curat și înfățișați, îmbrățișați, în fața unui Dumnezeu trist și blând. Care, firește, îi iartă cu "mila-I dulce". "Nemernicia blândului păcat" se spulberă ca
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de soldații romani care au ocupat Budapesta, legând cu nojițele eroismului opinca românească pe parlamentul maghiar, lăsând totuși să fluture flamura ungureasca roșie-verde-albă. Multă vreme a fâlfâit pe cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui. A murit sărac cel care strânsese averi uriașe, cel după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
divină Iar pietrele se mișcă rotund La chemările Soarelui plângând. Numai atunci bărbații Compun imnuri rotunde Să fie de folos oriunde Dacă soborul cuvintelor Mai zămislesc în tăcere. Răcoarea din vocale, albe și neumbrite, Aromitoare ca un polen, Trece pe deasupra, fâlfâind în amiază Spre nicăieri Când lumea tot mai cutează A crede că viață se arată statornică în apele vieții, Deși cu toții suntem corăbieri Doar corăbieri! Vatra Dornei, 20 iulie 1973
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
beat / din Iasul anilor agonizanți") sau în scenarii de interiorizare a dramei sale artistice. Revin martelant detaliile biografice ale înstrăinării, ale unui sfârșit de partida, ale unui sacrificiu asumat: "levana, levana... numele meu în ebraică /nu-l murmura nimeni aici. / fâlfâie steagul în care mă învălui / de o bucată de vreme / un cer insipid / doar fetele mele au prins trenul / speranței, / mă împac cu mine / îmi aduc aminte de pactul eșecului / cei de dincolo mă recunosc." De dincolo de zidurile de sprijin
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
va fi zis că macin amănunte, ca fumul pătruns sub lupă și devenit furtună obligatorie". Patetismului i se pune frînă. Distanța, abstragerea, protocolul guvernează un asemenea spațiu al terorilor dresate, care, în ciuda acestei împrejurări, rămîn tăios personale: "Cînd spectrul ne fîlfîie prin fața privirilor, politețea ne devine distantă și abstractă ca desenul păianjenului. Cultivăm cuprinderea moderată, noi care nu cunoaștem moderația. Ne azvîrlim în tăcere ca să aflăm minunea secundei de ignoranță. Lumea care ni se refuză devine ciudat de a noastră, ca
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine/ ci tu-acela-despre-care-nici-nu-stii./ În visul altora e și mai și...(...) În mintea mamei îmi tot fac bagaje./ În mintea lui iubita sînt peste mare/ cu fulgi în loc de șolzi/ alene fîlfîind în aer (un fel de înger?)" (Zi). Ni se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
scop, ne subjuga. Dar a venit ziua unei disperări a părinților. Reforma monetară. Se împrăștiau norii de hohote, de plîns și revoltă ai mamelor. De blesteme și alergătura. Străzile erau pline de ai noștri, zburătăcind spre magazinele alimentare, cu hainele fîlfîind, cu mîinile pline de bancnote. Toți banii, pînă acum ascunși bine, pentru zile negre. Asta da spectacol. Copii, rîdeam de ne prăpădeam. Plîngeau doar cei care își priveau propria mamă. Dar nu prea aveam vreme să-i luăm în seamă
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
niște "orientali". Ei însă vor trece mai ușor peste inamiciția noastră tocmai din cauza istoriei lor recente care, din acest punct de vedere, le conferă o superioritate... * Cobor treptele spre Dunăre. Formidabil: Remorcherul Drăgănesti tocmai acum trece în sus, cu tricolorul fîlfîind în vîntul budapestan. Îl salut. O mîndrie mă năpădește... Și iar cad pe gînduri și mă gîndesc la generalul ungur împușcat de sovietici cît ai zice peste. Grupul statuar Arpad. Calul cu coarne de cerb, pt. atac sau apărare. Cinci
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă întristează nimic/ iubirea e o exorcizare a iubirii boala e o exorcizare a bolii” (Viață după viață). Și chiar: „mi se fîlfîie că pot fi eu ori alt nefericit” (ibidem). Iubind varietatea care e o promisiune a fluxului vieții și deopotrivă a emisiei poeticești, Ion Cocora deplînge monotonia (Mereu același idol). Nu-l impresionează nici praful, simbolul universal al nimicniciei. După ce enumeră
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
R G H E N E A G U ( R O M Â N IA ) (continure din numarul 13, august 2010) Resemnat, se apucă să ciugulească din nou boabele și pâinea rămasă. Bău apoi apă pe săturate. Își Cu aripile fâlfâind, porumbelul se îndepărtă de strânse picioarele sub el, adormind neliniștit. orașul ce-l găzduise în zilele acelea, grăbit să ajungă Ceilalți porumbei zburară încă o vreme, după care se în cușca de unde plecase cu ceva timp în urmă. liniștiră și
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
anume fel după să pătrundă deasupra orașului. Curând se dovedi că „cucoană” pe stradă sau atunci când mergeau la se înșelase. Nicăieri nu se zărea ceva de mâncare. plimbare. La început acceptase s-o însoțească prin Zări un stol de porumbei, fâlfâindu-și aripile pe toate locurile pe unde se ducea „cucoana”, dar după deasupra unei clădiri înalte. Se alătură, încredințat că ce văzu ce văzu, începu să fugă către casă, lătrând va găsi ceva. Coborâră pe terasa unui bloc înalt. În
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
făcut și Salvați soldatul Ryan; din cîteva firimituri rămase de la acea masă (plus rețeta universală, aducătoare de bani) s-a născut ideea Patriotului. Scenariul a funcționat ca un mixer; sînt amestecate, vitejește, de toate. Avem și discurs patriotic - drapelul american fîlfîind glorios pe cîmpul de luptă, deschizînd calea Lumii noi; avem și melodramă (...un văduv...șapte copii...soldățeii de plumb ai unui copil ucis de un monstruos ofițer al Coroanei, topiți și transformați, de tatăl patriot, în gloanțe pentru inimile vrăjmașilor
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la bord era bun și în ordine
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că tunetul, bate cavalele/ Că un balaur./ O, ce de hohote! raseră demonii,/ Iadul tot rase!/ Însă pe creștetul munților, zorile/ Zilei venise." "Poesiile vechi și nouă" ale
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vii aici?... În fața celor decorați, a celor împodobiți din ariergardă, luptători îmbrăcați de ceremonie, nemișcați și în poziție de drepți, cu privirile aprinse, cu fețe bronzate de focul bătăliilor, cu pieptul încă fără decorații, țin cu mândrie drapelele care au fâlfâit și s-au rupt în vijelia luptelor. Oamenii aceștia simpli par niște semizei, copii ai pământului românesc, care știu că în luptă trebuie să învingi sau să mori: și ei au învins. Cum să pretinzi să comanzi cu sufletul corupt
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
greu, n-a scăpat nici de frontul galițian, unde a ajuns și la Cernăuți. Cum imperiul se clătina rău de tot, a contribuit substanțial la alungarea trupelor răzlețite de ucrainieni și la instalarea autorităților românești. ("Entuziasmul românilor la vederea tricolorului fîlfîind pe primărie, era de nedescris"). Și ajungînd în Maramureșul natal, a făcut parte din delegația care a ajuns la grandioasa festivitate a Unirii de la Alba Iulia, ca deputat cu drept de vot în sala istorică din Cetate. A fost, apreciază
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
probă. El trase încet de cele trei sfori care legau porumbeii de cîte un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară; dacă se putea spune așa ceva. Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori, lăsîndu-și brațele peste prichiciul ferestrei înlesnind cît de cît zborul celor
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
era în iunie, o gîscă mare, albă, vie, legată la gît cu o panglică roșie, să nu se deoache, și pe care femeia o ridica din cînd în cînd deasupra capului, s-o vadă toți cei dindărăt, în timp ce gîsca își fîlfîia moale aripile cu un răsfăț feminin, aripile curate ca zăpada abia căzută de sus și mătăsoase, și atît de gingașe în legănarea lor galeșă; pe cînd nașa, - fiindcă, sigur, nu putea fi decît nașa, - pupa uneori pasărea pe creștetul imaculat
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de beatitudinea băuturilor. Visez că zbor, cînd mama mă atinge pe umăr. îi zîmbesc, privindu-i fața
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
din țările lor, site-ul României se particularizează (și) prin recuperarea unei atmosfere tradițional-europene, în care raportul centru-margine este de respect și valoare. Una dintre cele șapte fotografii din România prezintă centrul Timișoarei, cu balconul Operei în fundal, cu porumbei fâlfâind a libertate calmă, într-un oraș civilizat, profund european. Instantaneul a fost surprins cu blitz-ul aparatului de fotografiat chiar de colegul nostru de redacție, fotoreporterul Szasz Istvan, într-o zi însorită de octombrie 2002. Site-ul poate fi accesat
Agenda2003-5-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280640_a_281969]
-
șase ori mai mari decât ale muritorilor de rând, dar se țineau a fi proletari, tovarăși cu noi. Am trecut și prin acele primăveri fiindcă eram tineri și orice adiere de vânt încărcat cu arome de narcise, magnolii, lalele și fâlfâit de aripi ale coco rilor, berzelor sau gâștelor sălbatece ne îmbărbă tau cu speranțe dătătoare de viață, ne împingeau să mergem mai departe sperând la mai bine, crezând în “mărețul mâine”. Când ne părăseau speranțele auzeam șoșotind bătrânii:” lasă că
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
horthyste. „De acum înainte - clama ministrul Germaniei la Budapesta - pe caldarâmul orașului (n.n. - Cluj) răsună bocancul honvenzilor, copitele cailor maghiari, tancurile și trupele maghiare (...) Mă bucur că foarte mulți unguri s-au reîntors în patria lor (...) și că drapelul maghiar fâlfâie pe crestele Carpaților!”. Nu-i mai reținut nici ambasadorul Italiei, sora noastră latină, care declara în acea manieră mussoliniană: „Ați obținut cele mai frumoase teritorii. Fără sânge; mă bucur împreună cu voi. Trăiască Ungaria!”. Atunci, în acea zi de 30 august
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]