119 matches
-
emoții-n plină vară! Femeie suavă poeții te-au cântat în vremi Surâsul tău nu-i născocire cu el tu chemi... Candida iubire ce vine la braț c-o amintire, Pe-a cerului albastru-n ....despletire. Sfioasă pășești ....ca o fâlfâire de vânt, Te-înalță aripi-n zbor, iubirea-ți este cânt! Magnolia înflorită-îi emoție reală și trăire Vibrații peste timp ,femeie ești versul de iubire! Referință Bibliografică: MAGNOLIA ÎNFLORITĂ / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII
MAGNOLIA ÎNFLORITĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366483_a_367812]
-
iugoslavă până pe malurile fierbinți ale Ohridului, nu sunt decât înfățișări întâmplătoare și nu întotdeauna adevărate ale poetului. Și ale poeziei.” Și până să înceapă dialogul de taină, deja știau o sumedenie de lucruri unul despre celălalt. Din tăceri grăitoare. Din fâlfâiri de aripi de heruvimi. Din priviri și din acel flux de tandrețe, cu două sensuri, care circula de la unul la altul. Sunt lucruri care nu pot fi rostite. Să lăsăm inefabilul să vorbească și el va ști până când, până unde
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
învăluindu-mă în brațele-i catifelate. Mă plimbam prin parc admirând iarba verde și crudă, ce se ițea către soare, mlădiindu-se la adierea vântului. Gândul meu călătorea către cerul albastru, alături de pescărușii veseli. Am auzit o voce ca o fâlfâire de aripi, o voce caldă și dulce: Floarea!.. Parcul era aproape pustiu, pe aleea pe care mă plimbam nu era nimeni. Glasul era precum clinchetul unui clopoțel, atât de pur, de parcă era al Primăverii însăși. Am întors capul și am
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
aici ! Brotăcei, luceferi, scoică, Fluturi înhămați la troică. Pun în jgheab puțină apă Vitelor ce se adapă; Se ivesc pe cer luceferi ! Toți eram atuncea teferi ! Picură din ciutură, Seara coama-și scutură, Gardul șade în proptele, Zboară gândurile mele. Fâlfâiri de lilieci, Toate o pornesc spre veci ; Umbra a sărit pârleazul, Cântă în surdnă iazul. Moara macină la vise, Clipele nu sunt ucise. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Săptămâna / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I
SĂPTĂMÂNA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355403_a_356732]
-
murit, / înainte să mă nasc, / înainte să trăiesc(Post Mortem). Prin volumul de versuri, Gânduri...Speranțe...Aripi..., Casiana își definește condiția existențială, viziunea asupra lumii, concepția estetică: „Carte în cer, / Carte în pământ, / Carte în suflet... (Cartea). Se aud tainicele fâlfâiri ale filelor ce se zbat în matricea crisalidică a Cărții...în curând vom vom recepta un nou zbor...o altă miraculoasă desprindere din contingent. Prof. drd. Adina Sorohan CV CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN - Elevă în clasa a IX-a F
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
spre depărtări nedefinite. Apoi, suveica pașilor alerga gradat, din ce în ce mai rapid, pe diferite mișcări, sărituri pe un picior, pe călcâi, cu sincope bătute și bătăi pe glezne și coapse, în salturi sacadate. Mișcările picioarelor, precum trilurile ciocârliei, zburând prin înălțimi în fâlfâiri amețitoare și țâșniri vijelioase...Sufletul lui Nicu Gâscan zbura...zbura...săltat de furtuna pașilor și mâinilor. Apoi, curgea lin, în ritmurile lente ale arcuirilor elegante de pași și gesturile creionate de mlădiera trupului. Ciocârlia ne-a săgetat în zborurile ei
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
îndemn. E timpul să-ți împletești fire de gând din care să țeși baricade întinse, spre deruta destinului. Voi ține cont de fiecare lacăt, de fiecare scenă de teatru simplă, voi lăsa porumbeii să se joace nestingheriți într-o albă fâlfâire, voi pirograva ochi senini pe munți sculptați cu dor... - Dar cine ești tu, cocor albastru? Un vânt sălbatic șterse ultimele mele poeme. Le zgâriase cu vreascuri uscate, apoi presărase multă sare și le unsese cu mir. Era un fel de
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
le-aș fi transformat într-un amestec suav de dulcețuri sălbatice. Te-aș fi lăsat să aluneci spre mine, cu valuri de îmbrățișări. Dar nu, n-am avut mai mult de un surâs. Și acesta expirat a tăcere. Ca o fâlfâire de aripă... Într-o zi eram pasăre și făceam ocol prin văzduh, a relaxare. Când m-am așezat pe umărul tău, se făcuse noapte. Nu se deslușea decât conturul buzelor tale care știau să oprească într-o secundă orice revărsare
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
Și, clipa pierdută în van e durere Călău e, ce arde în noapte speranța.. Călău nemilos pentru om, pentru lut Căci clipa-i destin ce scânteie...o clipă ! Și n-are ''pe urmă'' și n-are-nceput Și de-aia e cruntă fâlfâirea-i de-aripă... Că n-ai cum întoarce din fragedu-i zbor Lumina-i curată, prea scurt drămuită Căci clipa, e..clipă ! Nimic călător, Și-și cere pedeapsa când e netrăită... O clipă, e roua plăpândă din zori În arșița verii
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Ne luptăm cu valul Ne luptăm cu soarta Nouă ne închide Toată lumea, poarta Cine să ne vadă Cine să ne știe Că purtăm în gură Gustul de leșie? Eu te-aud în somn Când vrei să te-apropii Ca o fâlfâire-a Aripei de dropii Soarele răsare Pentru toți și totuși Nouă ni se fură Dragostea de lotuși Vino mai aproape Cât ți se dă voie Semnul biruinței Ascuns în noi e! Pricini și dezastre Pot să ne frământe Zborurile noastre
NIMIC NOU de ION UNTARU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342241_a_343570]
-
sorbit și gura ta, atunci, când împărțeam și măr, și vin, și cer, și stele - pe din două... Amintirile verii Pe cărări bătute rareori, în opreliști tainice, frunza mai păstrează amintirile verii și urmele pașilor grăbiți spre întâmplări tulburătoare. În fâlfâiri domoale, gânduri nerostite îmbrățișează nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
cuprinse în cele nouă fericiri care sunt constituția Împărăției celei noi întemeiate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Câteva minute mai târziu imensa mulțime a credincioșilor încolonată în impresionant cortegiu, înainta încet spre locul zidirii celei noi. Acorduri de muzică militară, fâlfâiri de steaguri sfințite, foșnete de frunze uscate... suflă vânt rece de toamnă. Pe fețele tuturor lucește discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de înfrățire a tuturora în hotărârea unei frumoase înfăptuiri. Când să înceapă slujba sfințirii, un buchet de flori
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile-și cheamă Pruncul Să salveze omenirea. Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
vers memorabil, nemuritor. Care dintre cuvinte ar vrea să se stingă înainte de a-și dezvălui întregul mister? NICIUNUL! Poetul știe acest lucru. Vibrația înaltă și silențioasă a sunetelor, - ca o cădere de lumină în prima bătaie de inimă, ca o fâlfâire de aripi - , îl avertizează că trebuie să se grăbească... “ne grăbim să creștem vise,/ speranțe fără de număr - șterse lacrimi,”... astfel, poetul George Călin creează febril, arzând ca o flacără, alarmat de glasul interior al ființei: “ cad învins pe muchia Timpului
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
prinosul dragostei Lor pentru Fiica cea mai frumoasă a Cosmosului creat. Toate frumusețile Pământului, de la necuvântătoare la cuvântătoare, de la lucruri la ființe, de la toate stările firești, la toate mișcările mirifice miraculoase, de la flori la miresme, de la adiere la fior, de la fâlfâiri și înălțări, de la surâs la încântare, de la rugă la îmbrățișare, de la Dor la Iubire au preamărit-o pe cea Aleasă de Dumnezeu pentru Nașterea Fiului lui Dumnezeu-Mântuitorul lumii și pentru renașterea spirituală și mistică a Omenirii. Dar cel mai mult
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
darnicul Unchiaș,/ duce daruri minunate/ pentru dragii-i copilași.// ...Și, pe când din traista-i plină/ Moșu’mparte ce-a adus,/ dintr-o iesle de lumină/ le surâde chiar Iisus...” (Radu Gyr, Moș Crăciun-Stele pentru leagăn. Fundația Iustin Pârvu) Colindele sunt fâlfâiri de doruri serafice, cernute-n hore de vise și împliniri peste neaua copilăriei zglobii, înfășate în lacrimile de bucurie ale Măicuții Domnului, ale Mamelor și Bunicilor noastre: „...Se bucur’ copiii/ Copiii și fetele,/ De dragul Mariei/ își piaptănă pletele,/ De dragul Mariei
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului înnobilat, ca într-un Rug mistic
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Nu mai contează. O prinde de mână și pleacă împreună. Îi urmăresc cu privirea. Aș vrea să alerg și să-l dau la o parte, să-i smulg mâna din mâna lui și să fie a mea. -Hello! Trecu o fâlfâire prin fața ochilor mei. Pesemne vreunul dintre amicii mei încearcă să mă readucă în fața paharului de bere. Aloooo!... Gestului meu de lehamite i se răspunse printr-un râs zgomotos. Nu-mi doresc decât să plec. Gânduri îmi umblă prin cap, furnicându
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
2015 Toate Articolele Autorului FEMEIA Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
IERNII... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Am spus adio, iernii... Se scutură petale pe caldarâmul gri, Lumina se răsfrânge în falduri peste umbre. Cutreier prin văzduh cu pescăruși zglobii, Si fâlfâiri de aripi alunga neguri sumbre. Peste decor de toamnă țesut pe pânză zilei Un pictor zugrăvește clepsidra răsturnata. Se scurg nisipuri fine pe veșnicia clipei Și doar frumosu-l văd, din tot ce-a fost odată.. Din ceruri cade-o rază
AM SPUS ADIO, IERNII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375594_a_376923]
-
uși ce-s zăvorâte, Lacătele ferecate zăngănesc Și sufletu-mi rănesc Așteptările-s grele iubite.. Și lacrimile-s absorbite De-o față de pernă scrobită Și noaptea-mi pare ciobită Așteptările-s puse-n pâlpâiri, De-o lumină galbenă-n priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am simțit Așteptările-s triste și-îngălbenite De-
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
și-și striga cu disperare iubitul, pe un oarecare Walter de care-i povestise poetului că fusese primul ei amorez. Era îmbrăcată într-o rochie albă, transparentă, ca balerinele de la Teatrul Mic, formele marmoreene ale corpului i se ghiceau printre fâlfâirile rochiei... Îngenunchiase între coriști și-și striga bărbatul cu disperare. Ce voce, ce grație, ce talent de declamație pe fondul unei muzici de Chopin! Poetul a întins mâinile spre ea, strigând înnebunit: „Eu sunt, domniță. Domnul Walter, eu sunt, crede
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Iudeii. Am ajuns, pe jos, în zdrențe, cu o sete de nestins în pântecele-mi schilav, la Ierusalim. Cămilarii trăgeau de zdrențele mele, în toate părțile, intuind, negustorește, că sub zdrențele mele se poate afla și altceva decât o simplă fâlfâire-a văzduhului. Era și acesta un mod de credință - dar eu m-am depărtat, iute și fără nicio vorbă, de el. Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața unor femei atât de frumoase, de ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar fi întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]