216 matches
-
îmi pătrunde-n piele și pielea se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu dansează plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_buldum_1419030009.html [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
sunt cântecele glăsuite neegal de alinător cu altele, de artistul Benone Sinulescu. Sunt și cântăreți între cântăreți, așa cum sunt păsări între păsări, dar niciuna nu are glasul, spiritul, coloritul condorului ce străjuiește obrazul văzduhului și cîntă nepereche de lin din fâlfâitul aripilor vaste, tăind aerul sus, deasupra marilor canioane. Asemenea este Benone Sinulescu. Trece de șaptezeci și șapte de ani, frumoși și lucitori ani, cu atât mai mult cu cât a minunat cu vocea pe mai obișnuiții, mai marii, mai înțelepții
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1411627003.html [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
nopți de august. Stăteam și ascultam tăcuți cum cânta vioreaua. Număram cozile stelelor care cădeau. Calea Laptelui, această puzderie de stele risipite în pulberea de lumină, încingea cerul ca un brâu cu paiete strălucitoare. Din când în când, câte un fâlfâit de aripi de liliac ne făcea să ciulim urechile. Câte un huhurez din adâncul pădurii, trimitea până la noi huhu-itul lui nocturn, chemându-și poate soața, sau speriind vreun jder care îl adulmeca. Și cum stăteam așa, vedem deodată, acolo unde
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_la_bursuci_fragment_din_ca_cezarina_adamescu_1385456364.html [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
aproapele nu negi oare ceea ce dintotdeauna e treaz în toți și-azi doar vagă presimțire în fiecare, într-adevăr cel ce iubește deplin nu știe că iubește nu-i așa? SĂ FIE FIECARE MĂRTURISIRE dinspre o nesfârșire de abis un fâlfâit mai aproape de moarte, aici unde orice călătorie, orice pelerinaj este o nebănuită lăsare în adânc? despicat totul, în afara iubirii, însăși teama o imploră în țipăt înăbușit unde ispășirea e reîntoarcere înspre ceea ce nu s-a pierdut niciodată, într-adevăr nu
Poezie by Andrei Zanca [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
miresme fine. (7) Georgeta RESTEMAN: SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre 'nălțime Cuibar clădind în stropi de curățime Dintre pământ și cer, iar întristarea S-alunge lin, c-un fâlfâit de-aripe - Îmbrățișări pe-ntinderile-albastre, Apoi să curgă-n sufletele noastre Potop de floare, murmurul de clipe. În ochi purtăm sclipiri diamantine Și-un crez zidit în lacrima credinței Mai ard tăceri în palma suferinței Ascunse-n taine, înrobind destine. Dar păsările
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1329269382.html [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor, călduț... cald - ca o mănușă, însă brusc, înșfacă cele două membre și... haț!, le trage spre adâncuri îngurgitându-le. Un țipăt!... Un fâlfâit... Referință Bibliografică: Balta Miresei / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Balta_miresei_mihaela_suciu_1353948475.html [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
mor și-alăturea de mine totul zboară încât nici nu mai știu că și eu zbor. Rămân de gânduri agățat, într-o mișcare pe care-n trup nu o mai simt demult, căci nici durerea parcă nu mai doare când fâlfâitul aripii ascult. Ce e înăuntru și ce e în afară în trupul meu subțire se unesc, cum cel urcând și cel care coboară aripile în zbor și le întâlnesc. 20 ianuarie 2016, București Referință Bibliografică: ZBOR INVERS / Ion Mihaiu : Confluențe
ZBOR INVERS de ION MIHAIU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1453278734.html [Corola-blog/BlogPost/371060_a_372389]
-
undeva de la picioarele ei și abia pe urmă țâșnește spre ușă, ca să mă întâmpine. Același lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proțăpește nemișcată lângă masă și îți fixează gura cu privirea. Trebuie să-i dai și ei, are o încredere absolută în gusturile noastre. De la mezeluri la banane și mere
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1409210305.html [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
o clipire, peste ochii lui blânzi. O adâncă tristețe îi tulbura orizontul și-i întuneca trăirea. Din adâncuri pesemne, un demon, îi măcina liniștea. Alteori, un fulger scăpăra, ce sfâșia văzduhul cu mii de întrebări. La întâlnirea privirilor cât un fâlfâit de aripă, chipul i se lumina și zorii de zi îi inundau ochii cu o salbă de raze încărcate de taine, ce se doreau deslușite. Un roi de fluturi se zbăteau în irișii lui și-apoi, pleoapele închideau prea repede
PRIVIREA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1481058648.html [Corola-blog/BlogPost/381545_a_382874]
-
și dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1394123905.html [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea crângului, plutesc prin aer fluturi de toamnă. Sus de tot, în direcția crucii din vârful cupolei bisericii de la schit, răsună tânguios chemarea cocorilor. Pe cărările de munte merg agale turmele de oi. Coborârea oilor de la munte
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
deplasa decât după ce ne deposeda de câteva capace de bere. Am intrat tiptil ținându-ne de mână, cu ochii mai mult în jos decât la gard, de unde trebuia să cadă un pui. -Șase! a strigat Nuța și dintr-o dată un fâlfâit de aripi a trecut pe deasupra capatelor noastre. Puiul, care de fapt era o adevărată găină, fugea în toate direcțiile și cotcodăcea de răsuna nu numai curtea, dar și strada. -Nu știu nimic! ne-a șoptit Nuta și s-a furișat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: E-atât de sumbră nepăsarea ta / Ovidiu Oana Pârâu
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1436682849.html [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
2014 Toate Articolele Autorului Înainte de-a ști interviul după moarte, recapitulam amintiri din altă viață! Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada îngheța în rânjetul meu. sursa foto: internet Referință Bibliografică: O viață
O VIAŢĂ CU GUST DE ZĂPADĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristian_pop_1404927589.html [Corola-blog/BlogPost/349914_a_351243]
-
momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci cu sobrietatea discretă dintre albul spumos al cămășilor și negrul cusăturilor și al vestelor, cu armonia sclipirilor argintii ale griurilor odihnitoare. Cât aș vrea să îi
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
și dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405605996.html [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎMBRĂȚIȘAREA PRIMĂVERII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Îmbrățișarea primăverii Un fâlfâit de aripi peste lume, E poezia ce se naște-n mine... Ea îmbrățișează tandru cu iubire Primăvara ce-i acum în tine. O simfonie cu ferestre sacre Deschise veșnic înspre cer Aș vrea să fie stihurile toate Din iubirea cea
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1461269498.html [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
casei românești a sugerat-o tacit, dintotdeauna - o dimensiune sculpturala a sacralității, decupata din trupul viu al lemnului de cireș. În viziunea artistului, arhetipala pentru o implicită conștiința românească, se regăsește - pe langă geometria magic împletita a nodului maramureșan - si fâlfâitul de aripă a Gândului-înger, de care românul nu s-a lipsit niciodată. Pentru că el, românul, a trăit mereu cu tălpile pe Pământul în care coloana să arhetipala este înfipta prin rădăcina și din care a izbucnit, mai apoi, ca un
UNIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL, ARIPĂ DE ÎNGER...UN ARTICOL DE TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU, DESPRE NESFÂRŞIREA COLOANEI LUI BRÂNCUŞI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1455538434.html [Corola-blog/BlogPost/360439_a_361768]
-
semeț. Acum fiul meu, între altele, înfruntă piscurile Alpilor italieni. Iar eu, tatăl, îmi împart emoția între gândurile legate de aspirațiile lumești ale fiului și gândurile cele venite odată cu amintirile, aduse la o anumită vârstă pe „aripile” nostalgiei. Acum, iată, fâlfâitul de aripi nostalgice mă mângâie cu boarea caldă a întâmplării de demult, legată de întâlnirea cu Părintele Teoctist, Patriarhul de mai târziu care a dat românilor unicul prilej de a fi văzut alături de un Papă - ca o efemeră iluzie a
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_trocinocent_toiagul_de_mitropolit_gheorghe_parlea_1357321357.html [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de vânt primăvăratic. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401341483.html [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
cea mai frumoasă lumină, multă culoare, forfotă, tonuri în care se conturează și bucuria poetului, la întâlnirea cu această nouă renaștere. Aduc spre exemplificare: strigă: cucu, cucu, cucu,/să se facă auzit; la umbra unui crin; în acorduri de Bach; fâlfâitul nou-născutelor tale aripi; păsările își fac din nou cuib; Prin iarba verde ies la drum gândacii; O rândunică / Își spală-n baltă / Penajul sur; O toacă bate la o mănăstire; Copiii ies și ei din case, blocuri,/ Pe ulițe, prin
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
aluat decât noi, ceilalți. Nu știu cum să fac să evit clișeul, așa că o să vă rog să mi-l îngăduiți - chiar și în spatele unor mutre morocănoase, al unor priviri obosite, al unor replici severe, sub halatul lucrătorilor de la UPU SMURD se simte fâlfâitul unor aripi. Bună, Dragoș, Am citit rândurile tale scrise “la cald” cu sufletul la gură. Nu-mi vine să cred că deja au trecut 3 luni (parcă...?) de când anunțai demararea acestei inițiative minunate. Toți prietenii și cunoscuții mei știu că
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
colegului tău de birou are vedere la ghenă, că oamenii pe care-i oprești pe stradă nu știu să dea nici bună ziua, necum să-ți dea bicicleta. Deschide ochii. Nu pot să te mint, o să ți-o iei în bot. Fâlfâitul nici unui înger nu va bloca lovitura. O să ți-o iei și o să simți că te doare. E tot ce pot să-ți promit. O să simți. Dacă ți-e teamă, ține-i închiși. Doare mai puțin. Rânjește când îți vine să
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
Toți morți. Undeva într-o groapă, parcă-parcă mai mișcă un rănit. E ultima șansă. Ce-o fi, o fi! - Na! Șah de la nebun - veni mișcarea lui Sile drept în plexul lui Fane. Lui Fane i se rupe filmul ca un fâlfâit de păsărică lovită de o praștie șmecheră cu crăcan în V și mâner rabatabil: - Ptiu!...Cum dracu'?... Cred că la plezneală. Din prostie ai mutat. - Te pui cu nebunu'! - gânguri vesel Sile, neprecizând care nebun. Ce spuneai de banii ăia
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Sah_pat_lica_barbu_1375628339.html [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără vânt, În furia ce o cuprinse, cățelușa îl sfârtecă. după care se îndepărtă în fâlfâitul aripilor spre marginea Apoi târî fărâmele în groapa abia făcută. Nu ajunsese orașului. De acolo, porumbelul se orientă asupra direcției la trupul ei, dar cel puțin îi pusese pe față ceva de care spre care trebuia să se îndrepte. avea
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]