102 matches
-
a rafinamentului aristocratic. Nimeni nu te pune pe gânduri și cu mai mare atenție la amănuntul semnificativ decât cel care-ți oferă în mod gratuit o critică demolatoare, cum ar fi că ce-ai scris tu ca laș e un fâs între amici miștocari, și că opera artistului care și-a dat foc atunci la Poiana Brașov, Liviu Cornel Babeș, aprinzând în 2 martie 1989 o torță ce ne va lumina poporul spre Revoluția Română, aia, da, este cu adevărat nemuritoare
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
surpriză și, în timp ce formez numărul de Franța, mă rog la toți Dumnezeii ca legătura să funcționeze și ca vocea ei din receptor, amplificată de microfonul pe stativ de pe scenă, să fie inteligibilă. Alfel, finalul premierei mele ar fi devenit un fâs de proporții cosmice. Sună. Răspunde. E ea. Îi vorbesc în franceză, o anunț că sunt la cinema Scala unde premiera tocmai a avut loc și că publicul din sală ține s-o aplaude. Ropote! Plasez receptorul în gura microfonului de pe
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
știm de ce anume Și poate nici nu are rost, Tot mai roboți suntem pe lume, Uitând părinții cine-au fost! Pe tobogan mereu la vale, Plecăm în hohote de râs, Să ne oprească nu-i în cale Nicio tăcere, niciun fâs... Tristețile în suflet sapă, Cu setea lor de fântânar, Când cerul meu e plin de apă, Lucrarea nu e în zadar... Referință Bibliografică: Spiritul de turmă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august
SPIRITUL DE TURMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373546_a_374875]
-
doar la ceea ce este nevoie, fără a mai duce grija altor piese de echipament (așa cum se întâmplă, de exemplu, în joggingul efectuat toamna sau primăvara, când joggerul trebuie să ia în calcul să aibă la ele și o foiță de fâs, un fes sau o bluză de trening); posibilitatea eliminării radiaților solare sau a transportului cremelor de protecție, atunci când temperaturile sunt foarte ridicate, în special vara; existența unor constante ale temperaturii și umidității, deși acest aspect este de discutat chiar și
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
situația În care te afli. Completezi fel de fel de formulare. Protestezi, faci greva foamei, ameninți că Îți vei da foc, că te vei arunca de la etaj, te adresezi presei, televiziunii, factorilor de răspundere, și până la urmă totul iese un fâs. De altfel, amenințarea cu sinuciderea e ridicolă. Dacă sinuciderea ar fi posibilă, rând pe rând ne-am sinucide toți și am scăpa astfel de balamuc. Autoritățile și opinia publică, Într-un cuvânt, toți știu asta, dar când văd că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bine. Ei trebuiau să cerceteze ceea ce le îngăduia Partidul e-n toate. Cred că aveam un număr enorm de cercetători și mai ales în zona științelor aplicate. Se și vede. România a fost un mare boom tehnologic care a făcut fâs la prima confruntare goală cu piața externă. Aseară, la BBC News, tema dominantă era The end of the national state. Nu-i rău. Și nația a fost prea adesea folosită ca substitut de eficiență, ca formă de autolegitimare sterilă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia”, se enervă deodată falsul Satanovski, „trebuie să facă odată și odată fâs... Nu sunt un idealist din fire, dar asta-i realitatea. Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Cineva se joacă cu noi. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
voia sorții. Ar fi mai sănătos. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs?” „Aveți ceva cu fâsul ăsta”, observă Noimann. „Cum să n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi.” „Sunteți cam pesimist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai sănătos. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs?” „Aveți ceva cu fâsul ăsta”, observă Noimann. „Cum să n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi.” „Sunteți cam pesimist....” „Umblând cu toți avortonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs?” „Aveți ceva cu fâsul ăsta”, observă Noimann. „Cum să n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi.” „Sunteți cam pesimist....” „Umblând cu toți avortonii ăștia care se scurg În gârlă, credeți că aș putea avea un tonus crescut? În fiecare zi apar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe dușumea. Noimann se apropie de el și Îl atinse cu vârful papucului. Grămada umedă de piele ce se afla la podea se făcu covrig, Încercând, probabil, să-și apere presupusul abdomen și fața de eventualele lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. Crește, crește și nu se mai opește din crescut... Dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia trebuie să facă odată și odată fâs... Un fâs prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prelung și totul s-a evaporat ca și cum n-ar fi fost nimic. Și totuși, nimic nu se evaporă aiurea. Pe undeva rămâne o drojdie, un lest. E ca la mahmureală. Alcoolul s-a dus, dar visele rămân. Așa și-aici. Fâsul s-a evaporat În neant. Dar În urma lui tot rămâne ceva. Și după un timp vezi că Începe să fâsâie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnește din degete și-am apărut. Mai face o mișcare și-am dispărut... trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs și odată ce toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi?” Cuvintele acestea Noimann parcă le mai auzise cândva. Le rostise, mișcându-se În van, aceeași gură. Medicul privi În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Decență, dom’le, o calitate inestimabilă! Nu, nu spun că la noi e paradis, știu de ce zâmbești. Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de parfum gratis și un scaun confortabil, dacă vrei să te așezi. Mi‑aș dori să pot rămâne aici toată ziua. Dar nu îndrăznesc să zăbovesc prea mult, pentru eventualitatea în care Elinor vine să mă caute. Așa că, după ultimul fâs de Eternity, trag de mine să mă ridic și să mă întorc în îmbulzeala unde chelnerii pășesc în vârful picioarelor, murmurând „Masa este servită“. În timp ce toată lumea se îndreaptă spre grandioasele uși duble, mă uit în jur după Elinor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu vorbesc de hernia mea! Nici măcar nu te-ai uitat... BĂRBATUL CU BASTON: Hernia dumitale e zero! E un fâs! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să fie un fâs când abia mă târăsc cu ea? Știi cum mă trage în jos? BĂRBATUL CU BASTON: Te trage pe dracu’! Nu știi ce-i aia să mergi cu un singur picior. Dumneata îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu vorbesc de hernia mea! Nici măcar nu te-ai uitat... BĂRBATUL CU BASTON: Hernia dumitale e zero! E un fâs! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să fie un fâs când abia mă târăsc cu ea? Știi cum mă trage în jos? BĂRBATUL CU BASTON: Te trage pe dracu’! Nu știi ce-i aia să mergi cu un singur picior. Dumneata îți dai seama că eu m-am chinuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mintală... 26 DANIEL BĂNULESCU - Zice dimpreună cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Simțea că-l strânge inima, iar pieptul/ Voia și nu putea să se desfacă!"; Iar când maimuța iar le puse, bietul/ Margutte, nu mai știu ce să mai facă:/ Atunci, mai tare năvălindu-l râsul,/ Pocni, și codrii i-auziră fâsul!". Nu lipsesc nici tratările parodice ale temelor religioase; să încheiem citând "crezul" personajelor lui Pulci și întrebându-ne dacă nu cumva râsul, pe care autorul atât a mizat, a reușit să-l prindă în capcană chiar pe el. Simțindu-și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ochii mari și bagă la cap! Dă paharul cu vin peste cap, apoi așteaptă ca Gicu să i-l umple și continuă: Normal că ruznacului nu-i convine să vină americanul cu rachetele peste el, că ucraina sau moldova sunt fâs, noi cu rușii avem granițe. Nici ție nu ți-ar conveni, Gore, dacă și-ar Întinde vecinul un paravan În dreptul balconului tău, pe motiv că te ferește de radiații. Este? De, mă, Sandule, comparația mi se pare deplasată, dar dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gura. Că de ce, că nu e cazul, că nu e timp, că de ce cu unicameral etc. Dacă ar fi după toți, vă spune vouă Sandu Șpriț, aștia ar dori parlament cu patru camere, și-alea decomandate. Constituția este doar un fâs pentru ei, cum zicea cine zicea, Gore? Ce să zică? Lung prilej de vorbe-n vânt și de ipoteze care nu există. Nu era așa? Nu era, Sandule, nimic nu mai e cum a fost! Constituția mamii lor!!!! E rândul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]