324 matches
-
preț punea mai ales pe ce ziceau ungurii, pentru că el nu era șovin. 9. Ea apăru ca din senin, ca un ecou Îndepărtat al exploziei. Ba chiar ca o cauză obscură a ei, În fața căreia chiar șeful de post se fâstâci, dată fiind lungimea picioarelor arătării pe care le admira visător În timpul orelor de serviciu. Cu așa picioare, chestia cu spațiul vital ți se pare de Înțeles, Își spuse el În timp ce se chinuia să pună cricul: Taie aerul ca un Panzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
postează agresiv în fața Dorei.) Stați, că o întreb eu acuma pe doamna Dora! Ne poate explica doamna Dora apariția subită a celor trei coarne pe fruntea triplului soț? Căci ea a survenit recent, la multă vreme după scindare. (Dora se fâstâcește. Nu știe ce să răspundă. Se uită peste umăr către avocatul ei ce-i face semn cu mâna.) Cred că ar trebui să mă consult cu avocatul meu înainte să răspund. E o întrebare dificilă. (Avocatul apărării sare de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Are o statură înaltă, e bine legat, nicidecum slab sau suplu, ci mai degrabă solid și atletic, fără urmă de burtă, cu părul tuns scurt a cărui linie coboară pe frunte, fără posibilitatea unei speranțe de calviție. Se înclină, apoi fâstâcit către public:) Mă numesc Maurizio, și nu știu de ce unii îmi spun Marius... Sau știu de ce, dar prefer să nu menționez... (Arată cu mâna discret peste umăr, către spatele scenei.) N-am să vă spun mare lucru despre mine, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe să facă fețe-fețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răspunde Roja cu mintea aiurea. — Foarte bine, îi răspunde amabil Patru Ace, în chestii din astea îți trebuie o stare anume, jocurile de noroc nu sînt pentru oricine, mulți le consideră o adevărată artă. — Și în caz de cîștig? se fîstîcește Roja, nu știe cum să i-o spună direct, cum să se mai asigure încă o dată că a auzit bine. Banii sînt toți ai dumneavoastră, n-o să vă aibă nimeni grija, îl asigură Patru Ace citindu-i gîndurile. — Chiar așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de Petre Bucinschi (Transilvania Expres, 2006). Spre deosebire de personajul lui Victor Hugo el nu are nimic măreț. Totuși, autorul îi descrie tribulațiile filozofico-sexuale cu minuție și pietate, ca și cum ar fi vorba de un erou. Mai mult decât atât, Petre Bucinschi se fâstâcește ori de câte ori face considerații asupra lui Seec Nolty. Limbajul său devine nefiresc, se încarcă de neologisme, se împotmolește în prețiozități. Iar de la un moment dat nu mai comunică nimic cititorului, ajungând la acesta ca o sonoritate goală. Iată, ca exemplu, o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Până astăzi, nu am remarcat bijuteria pe care o ai pe deget... De ce nu ai scos-o și nu ți-ai pus mănuși sterile? La auzul cuvântului bijuterie, „doctorașul” a tresărit ca mușcat de șarpe. Era limpede că s-a fâstâcit de-a binelea... ―Domnule doctor Vatră, după ce se termină vizita, vă rog să vă prezentați la mine, Împreună cu doctorul Cuc și cu asistentul meu, doctorul Gruia - a mai spus profesorul, ieșind din salon... ― Voi veni negreșit, domnule profesor... Profesorul tocmai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privind bărbatul ei...Invit-o aici. ― Am Înțeles, domnule profesor. Sora șefă a alergat cât de repede a putut și În câteva minute a adus-o pe pirandă. ― SÎ trăiț’, domnu’ profisoru’ doctoru’ șî... șî... mă iartaț’ daaa... m-am fâstâcit... ― Fii pe pace. Nu te speria. Ia Întâi un loc colea, pe scaun, și ți-om spune noi de ce te-am chemat. ― Pâiii... cum sî stau eu gios Întri atâța boieri? ― Socotește că te afli acolo la dumneata În șatră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu o secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg teanc de dosare în brațele-i delicate. Când dădu ochi cu șeful cel mare se fâstâci atât de tare, încât fu cât pe-aici să scape dosarele din mână și se înroși până în albul ochilor. Lasă, Caterino, că nu sunt papa de la Roma! îi vorbi el familiar și îi ordonă santinelei să-i dea fetei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a prezentat în fața Magnoliei căreia i s-a adresat: -Frumoasa mea, te rog să iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de furnici lucrat. Biata copilă, văzând că întreaga populație din pădure avea privirile ațintite către ea s-a fâstâcit, și-a aruncat galeș privirea emoționată către Spirit în semn de scuze pentru stângăcia ei și a luat loc. Văzând că Magnolia ia loc pe jilț, Spiritul s-a bucurat, și-a ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cumpere un exemplar de dedicație pentru cineva. Ochii nefericitului autor deveneau dintr-o dată enormi, fața se înroșea de plăcere și de emoție, brusc aerul începea să-i circule cu mai mare eficiență în plămâni. Omul se ridica în picioare, se fâstâcea aproape, îi mulțumea domnului Cambreleng pentru aprecieri. Întreba, bineînțeles, pentru cine trebuia să scrie dedicația, iar când începea să scrie o făcea cu o infinită grijă și tandrețe. În general, acela era momentul în care alți doi membri ai grupului
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
de Viorica de la Clejani. “A venit momentul să îmi întorc privirea spre profesia mea, care nu m-a trădat niciodată. Televiziunea m-a făcut să râd și să plâng, să mă îndrăgostesc și să iubesc, să roșesc și să mă fâstâcesc. Sunt fericită că din toamnă am să îi pot spune fiecărui telespectator, la Kanal D, locul în care mă simt prețuită și în care îmi regăsesc prieteni foarte dragi.”
Gabriela Cristea revine la Kanal D. Ce emisiune va avea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/76165_a_77490]
-
cărbuni Pe genele mele tristețea negrului urșinic Văzul înrăirii lor cârpește indolent, În cerul gri hârcâind supărat. Aburi turmentându-se, sfărâmând uși putregăioase, Încleștară albi-surii bicepși de oțel, Giuvaiergii ceasuri montând minuțios. A fabricii înmiit-vorbitoare voci risipiți-vă. Clipind, se fâstâci la poartă electricitatea, Oboseala cu ziua sură cochetându-și-o, Zile și nopți întregi audiența la majestatea sa, Excepționalul dintre excepționalii Medici. (1913?) Serghei NELDIHEN (1891-1942) * * * ... Femeile păpuși dedouăorijumate arșine, hohotitoare, bolovănoasocorporale, buzemoi, limpedeochi, purtând fel de fel de pieptare
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
te cheamă! CETĂȚEANUL TURMENTAT: Cetățeanul T. ZOE: Cetățeanul T.?! Ești cumva... incognito? CETĂȚEANUL T.: Nu. Sunt apropitar. Mă cunoaște conu’ Zaharia de la 11 fevruarie... ZOE(zâmbind): Bine, domnule Cetățean T. Ai de gând să-mi oferi șampanie? (Cetățeanul T. se fâstâcește. Îi oferă un pahar.) CETĂȚEANUL T.: Da. Șampanie franțuzească... ZOE: Oh!... Ce drăguț!... Mulțumesc. (închină un toast) În sănătatea cetățenilor cu adevărat onești! CETĂȚEANUL T.: În sănătatea damelor adevărate! (Ciocnesc. În acest moment, lumina se micșorează vizibil.) ZOE: Ah, gazul
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
ți-ar da vârsta asta! - Dar acesta este adevărul. Nimic nu s-a schimbat, nici amintirile mele, nici felul în care simt. Nu pot să uit acest lucru. - Așa, și ce-i cu asta? - Păi... Mai departe, Mutsuko s-a fâstâcit. Avea un fel de a se fâstâci plin de naturalețe, lipsit de teatralitate, așa cum nu se mai întâlnește la fetele din ziua de azi. Părea că undeva în adâncul meu s-a aprins o lumină dulce, care mă făcea să
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
este adevărul. Nimic nu s-a schimbat, nici amintirile mele, nici felul în care simt. Nu pot să uit acest lucru. - Așa, și ce-i cu asta? - Păi... Mai departe, Mutsuko s-a fâstâcit. Avea un fel de a se fâstâci plin de naturalețe, lipsit de teatralitate, așa cum nu se mai întâlnește la fetele din ziua de azi. Părea că undeva în adâncul meu s-a aprins o lumină dulce, care mă făcea să mă topesc de duioșie. - Am avut ciclu
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
ca o mică bombă, care nu știi dacă explodează sau nu: Zina din Inimă de cîine, regizat de Yuri Kordonskiy. Zîmbethohot de rîs, privirea care fuge jos, întro parte. Ca a lui Chaplin. Sau ca a lui Bran cînd se fîstîcește și freacă locul cu botul pantofului, sub atenta supraveghere a propriilor ochi. Brusc interesați de așa o grozăvie. Nu mă mai întreb nimic. Mă bucur de ea. De Tania Popa. Tot ca acum douăzeci de ani. Nu am obosit să
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
să vezi dac-am reparat bine gardu’ Așa o strigă, de când îl știu, bunicu-meu pe bunică-mea. Iar, când ea îi spune, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată “Ai grijă, măi, Niculae, să nu pui iar ciorbă pe cămașă!” se fâstâcește vizibil, se uită îngrijorat spre burtica lui pufoasă și zâmbește. Rușinat dacă a pus (iar!) ciorbă, triumfător dacă n-a pus ciorbă, ci zacuscă sau tocăniță. Un alt prieten s-a angajat picolo pe vapor și-a trecut și-o
O floare și-o armată de grădinărese by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18623_a_19948]
-
să-și stăpânească emoția de a fi în fața tatălui său și de a sta în bătătura curții cu picioarele goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Adriana și o privea cu drag. Privirea lui insistentă îi atrase atenția fetei, care se întoarse spre el și zâmbind, îi spuse: - S-a-ntâmplat ceva? De ce te uiți așa la mine? - Nu, ce să se-ntâmple? îi răspunse el, fâstâcindu-se, dar cu zâmbetul până la urechi, mă uitam și eu, așa, că ești tare frumoasă! Adrianei îi veni să râdă, dar se abținu. Nu era prima oară când Pepsi o privea așa și îi spunea că e frumoasă. De ceva
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
s-a gătit cu perle-mărgăritare, am simțit că noua primăvară se răzbună și iar se va împodobi cu floarea divină. Abia aștept să plece noaptea la culcare, cu primii zori s-admir suava-splendoare, emoția mă cuprinde, nebunie-ncoronată, iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată. Mugurii stau să plesnească... de fericire, un paradis ce-nflorește sub a mea privire, ochii-s două peneluri iar fruntea-i șevalet și prin gânduri pictez un peisaj complet. Dar după atâția ani și logodită cu răbdare, la
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
portocalul s-a gătit cu perle-mărgăritare,am simțit că noua primăvară se răzbunăși iar se va împodobi cu floarea divină.Abia aștept să plece noaptea la culcare,cu primii zori s-admir suava-splendoare,emoția mă cuprinde, nebunie-ncoronată,iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată.Mugurii stau să plesnească... de fericire,un paradis ce-nflorește sub a mea privire,ochii-s două peneluri iar fruntea-i șevaletși prin gânduri pictez un peisaj complet.Dar după atâția ani și logodită cu răbdare,la fereastra
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
și de zbor. PRELUDIU Cum să nu-ți fie ciudă? Să fii lângă ea și-atât de aproape! Doar o sfială ar mai fi fost pân' la buze, dar când din greșeală, stângaci, am atins-o de mână m-am fâstâcit printre scuze, întrebând-o din nou: Ce mai faci? Se vedeau printre sălcii sânii lunii pe ape... Chiar dorul putea să se-audă. Cum să nu-ți fie ciudă? Să fii lângă ea, și-atât de aproape! DIN NOU DESPRE
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
căderea amurgului cei doi tineri bătură la poarta slujbașului lui Dumnezeu unde îi întâmpină preoteasa: - Poftiți dragii mei în camera de oaspeți. Tocmai am terminat cu treburile gospodărești și vroiam să cinăm. - Nu vrem să vă deranjăm de la masă, se fâstâci tânărul. - Nu vă faceți griji! Suntem doar noi doi, copiii sunt plecați la oraș. Când avem pe cineva la masă ni se umple casa de bucurie. În timp ce tinerii se lăsau rugați apăru în prag preotul: - Dar ce-mi stați la
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
s-a gătit cu perle-mărgăritare, am simțit că noua primăvară se răzbună și iar se va împodobi cu floarea divină. Abia aștept să plece noaptea la culcare, cu primii zori s-admir suava-splendoare, emoția mă cuprinde, nebunie-ncoronată, iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată. Mugurii stau să plesnească... de fericire, un paradis ce-nflorește sub a mea privire, ochii-s două peneluri iar fruntea-i șevalet și prin gânduri pictez un peisaj complet. Dar după atâția ani și logodită cu răbdare, la
FLOAREA DIVINĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385098_a_386427]