128 matches
-
mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și, din cînd În cînd, șoptindu-și complice, ușor fîstîciți. Tom arată destul de bine la patru ace, am remarcat - iar fusta neagră brodată a lui Jess e fantastică! (Am fost sigură sută la sută că e de la Dries van Noten. Dar se pare că a fost făcută de nu știu ce cooperație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic și le văd cum tresar amîndouă. — Becky! Dumnezeule mare! Karen pare foarte fîstîcită cînd mă vede. — Ce faci... Am fost anunțați că vii azi? Începe să-și răsfoiască hîrtiile de pe birou. Dawn, unde-i registrul de programări? Registrul de programări? De cînd trebuie să stabilesc o programare ca să-mi văd propriul soț? — M-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gîtului, chinuindu-mă să acopăr cuvintele. — Brrrrr! Mamă, ce țurțuri faci la ăștia. Nu vi se pare că e frig pentru anotimpul În care ne aflăm? — Ce scrie? zice Venetia cu o voce ușor schimbată. Pe tricoul tău. — Nimic, zic fîstîcită. Nimic! E doar... o glumă! Adică, evident, nu e vorba de tine. Ci de altă oafă roșcată. Ăă... femeie. Persoană. Nu merge deloc bine. — Bună treabă, Becky, spune Danny În urechea mea. Ai fost foarte plină de tact. Venetia trage
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nervos spre laboratorul de informatică. L-am rugat pe Velail să mă urmeze, dar, spre surprinderea mea, se luă și Ana după noi. Ce mai vroia? Ce vrei? am întrebat-o brusc în ușa laboratorului. Să-ți mulțumesc, zise ea fâstâcită. Cu plăcere. Acum pleacă. De ce ești așa? De ce mă bruschezi? De ce mă alungi de lângă tine? Chiar nu pricepea unde e greșeala. Nu credeai că ar fi fost bine să-mi spui și mie că ești fata Ministrului? Acum, revolta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poată prinde fiindcă simțeam că obosește și mi-era teamă să nu se plictisească tot urmărindu-mă, așa că am încetinit și când a fost destul de aproape, m-am întors brusc, și am prins-o în brațe. A început să râdă fâstâcită, dar oboseala și modul în care gâfâia îi schimbau la fiecare respirație linia ochilor. M-a prins de obraji, apoi mișcându-mi capul scurt și rapid când la stânga când la dreapta, mă certă cu năpădăi de drag: Să nu fii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
durea în aceeași măsură gestul care-i intrase în reflex de-a se apropia și de a-mi săruta obrajii. Cred că din instinct am făcut pasul în spate și ea a rămas cu capul puțin întins către mine, vădit fâstâcită, totuși a avut putere să mă prindă de mâini ca într-un dans moroșenesc unde se fac perechi mai discrete tocmai pentru a se lăsa lejeritate în joc, spunându-mi fără cuvinte că nu mă mănâncă și atunci i-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un bon de masă ca să nu rămână flămând. Nicoleta, auzind discuția, se alătură și ea Sorinei, apoi Geta și alte fete. Mama mă privea cu oarecare mirare amestecată cu puțină mândrie. Prietenii tăi sunt numai fete? Nu, i-am răspuns fâstâcit, dar fetele au mai mult curaj să spună ceea ce cred și ce simt. Sunt bucuroasă să vă cunosc, spuse mama privindu-le pe toate cu acea căldură părintească care simțea că le lipsește. Vă e greu aici, așa de departe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
veselie strunită și cânta Încet, pentru sine. Verii Îi auziseră mormăielile, dar se prefăceau că nu-l văd, stânjeniți cum erau de singurătatea lui. „Luați!” le spusese pe neașteptate, Întinzându-le două felii de cozonac groase, tăiate cu briceagul. Băieții, fâstâciți, le luaseră fără vreo vorbă. Mama lui Lică făcea cel mai bun cozonac din sat. Multe femei Își călcau mândria de gospodine și veneau la rudăreasă cu cele de trebuință ca să frământe, să Împletească și să coacă În locul lor. Feliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace. Părea să se îndemne singur, înainte de a-i pieri hotărârea. Masataka arăta fâstâcit. — Astă seară, când v-am întrebat ce voiați să faceți, m-am gândit să s-ar fi putut să doriți să mergeți la castel, tocmai pentru acest motiv. Dar n-am avut timp, cu porunca neașteptată a Domniei Sale. Iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii lui Hideyoshi? I-am judecat greșit. Sunt mai josnici decât animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat în spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi și noapte. Ordinul de luptă încă nu fusese dat. Relaxați, soldații mergeau chiar la pescuit. În asemenea momente, când Hideyoshi, într-o armură ușoară, făcea câte un raid prin tabără și apărea, pe neașteptate, călare, militarii de toate gradele, fâstâciți, se grăbeau să arunce undițele. Însă, chiar dacă observa, Hideyoshi nu făcea altceva decât să treacă mai departe, zâmbind. Adevărul este că, dacă n-ar fi fost în acel loc anume, și lui i-ar fi plăcut să pescuiască și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un șervețel. Sunt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sunt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curând În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fâstâcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gât. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă râsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită, Împrăștiind firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și Îmi fac de lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpând de fâstâcită ce sunt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întâlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănânci ? spune mama, fâstâcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să‑mi fac aici biroul, pentru o vreme. — Da? Mă întorc să mă uit la ea, ridicând din sprânceană. Apropo. Tarquin era cel pe care l‑am auzit azi‑noapte? Și care s‑a furișat afară dimineață? Nu, zice Suze, fâstâcită toată. Adică, da. Îmi surprinde privirea și se îmbujorează. Dar a fost chiar ultima, ultima dată. Pe vecie. Sunteți un cuplu foarte drăguț, zic, cu un zâmbet larg. — Nu mai zi asta! se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mult. — Apropo, zice Lalla. Sora mea - cea despre care ai zis că ar trebui să poarte cărămiziu... — A, da! E foarte drăguță. — Mi‑a zis că te‑a văzut la televizor. În Anglia! Vorbind despre haine! — A, da! zic, ușor fâstâcită. Am o rubricuță la o emisiune de lifestyle. Becky de la Barney’s. E o chestie despre modă, via New York... — Bravo! zice Lalla cu căldură. O rubrică la televiziune! Cred că ești foarte încântată! Mă opresc, cu o jachetă cu mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare, Mimi rămase în urmă, iar se frecă de el și-i șopti languros: ― Să vii negreșit, bebe! Întâmplarea aceasta hotărî
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie pe- acolo, venit așa cum veneau toți prietenii bătrînului tău să caște gura la peisajele de iarnă cu care Își făcuse renumele, dar și la un pahar de vin și la o palavră, nea Gari te scăpa de un răspuns fîstîcit. Mă Goguță, nu exagera, Îi Învață statul tot ce trebuie să știe, că doar ce altă treabă are? Auzi, dar să-ți spun eu una pe care sigur n-o știai... Austriecii au vrut să-și Întindă brațul din Banat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din cap. Diane murmură că trebuie să plece și se îndepărtă, alergând spre ușă cu pași ușori, care abia de răsunau pe dalele din piatră. Părintele Bernard îi făcu un vag semn cu mâna. Se simțea și el deconcertat. Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl așteptase pe Emma la locuința lui Greg, dar prietenul lui nu venise. Tom se simțea abandonat, și gelos, și fâstâcit, cu nervii biciuiți și emoțiile sângerânde. Se jena de ochiul lui vânăt, care, deși se mai decolorase puțin, încă putea atrage atenția. Brian, în felul lui lipsit de menajamente, îl întrebase: — Ce-i cu tine, te-ai bătut? — Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]