1,988 matches
-
sus de tot, cu gura ținînd cît cerul scena asta mi-e vag cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
transcrisă în ton auster- expresionist, într-o scriitură febrilă și violentă, într-o frazare crispată, extrem tensionată. Eugen Simion notează, în acest sens, că "parabolele Ilenei Mălăncioiu pun totdeauna ființa într-o situație fără ieșire. Numai poezia mai poate aduna fărâmele trupului și mai poate da un sens unei existențe din care neantul mușcă adânc". Poezie de intensă fervoare a vizualității, în pregnanța imaginilor și desenul de o precizie atroce a detaliilor, Boul jupuit abordează tema tanatică din unghiul raportului dintre
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
sunt Vă dăruiesc puțin nimic ce nu vă strică și poate o mirare, din curcubeul spart chiar mai puțin. Vă dăruiesc un strigăt rătăcit spre alinare " e poate regăsirea voastră; și-un val din marea ce se zbuciumă în voi. Fărâmă de lumină dacă sunt, nu eu spre a-nțelege. Cum crezi Să se vadă oglinda în tine și să se înfioare de goliciunea ei... însoțitorul Parcă aș ieși, personaj indecent, dintr-un tablou, în timp ce pictorul, martor și el, își frânge
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
Brumaru, pe bună dreptate, că este un poet al "de-problematizării" lirismului, poet ce nu este atras de ideile grave, de marile interogații pe seama destinului, timpului, istoriei etc., ci, mai degrabă, se dovedește fascinat de universul mărunt, al "boabei și fărâmei", un univers doar în aparență minor, care, la o privire mai atentă, își vădește aspecte și reliefuri inedite, semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
că bucuria smulgându-ne placidității este și ea o boală, un tremur. Ce metal va fi crescând sub pielea obrazului, în adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță de bronz, o iarbă verde de cupru nervul sănătos ce împinge al picioarelor mers Și măduva uriașă ce se întinde ca săgeata în arc între creastă și pântecul muntelui între ceafa și mijlocul acestui trup și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
Editura Humanitas), într-un demers de aproape proză eseistică. Ea este o gurmandă cu apetit pentru alteritățile senzoriale ale unui oraș greu de deslușit, inefabil tocmai datorită varietății sale și hibridului pe care îl reprezintă. Este un oraș surprins în fărâme epice, ca o gustoasă plăcintă tăiată în felii, din care autoarea invită la a se mușca pofticios. Scriitorii sunt insectele gingașe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simțeau și reacționau în anii interbelici, drept care Ioana Pârvulescu îi
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
să începi să vezi fără ele, fără ierburi... Asta înseamnă vedere.", spu-nea Gellu Naum, pornind de la unul din scriitorii săi preferați, prin vocea Simonei Popescu, în Salvarea speciei. "Liniștește-te, reia-ți cu mai multă dîrzenie libertatea, zdrobește fără milă fărîmele de conștient care te mai încearcă, revino în centrul lumii, chiar dacă nu pricepi încă bine totul - și ai să vezi.", scria Gellu Naum cu 55 de ani în urmă, în ceea ce, sub mîna Simonei Popescu, a devenit Calea Șearpelui. Povestea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
roagă în neîncetare înfrățit pururi cu duhul Un regat învins la picioare fără regină și fără de tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Ion Stoica Numai fragmente Numai fragmente, Indecise părți de realitate Mi-e dat să trăiesc; Din amintire doar un amurg, Numai un ceas de iubire, O fărâmă, o biată fărâmă de adevăr, Câteva picături de frumusețe, Ulițe lungi de înfrigurată așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Ion Stoica Numai fragmente Numai fragmente, Indecise părți de realitate Mi-e dat să trăiesc; Din amintire doar un amurg, Numai un ceas de iubire, O fărâmă, o biată fărâmă de adevăr, Câteva picături de frumusețe, Ulițe lungi de înfrigurată așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
-ntristam, răzleț, că umbra ta dispare. Azi mă răstesc la soare ca la un zeu bătrân, Că-mi face umbra gheară și mi-o îndeasă-n sân. Te așteptam, cu ziua, la câte-o cotitură, S-arunci, ca pe-o fărâmă, spre mine-o uitătură. Scânteia ei de miere să-mi fulgere prin os, Și nu mi-a fost răbdarea, câinească, de folos? Muncesc ograda zilei și o păstrez întreagă, Dar pasul nu mi-e sprinten și mâna e mai bleagă
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
ajungi, Dar graiul tău Mi-era ca ceața... în van citeam în scoici, în alge, Cuvintele Demult desprinse, Din cartea De pe fundul apei. Silabe de nisip Mocneau în juru-mi, Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută, Se mai putea încă deschide în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
puterea astfel încît să nu mai rămînă nimic înapoi astfel încît dispariția să fie totală astfel încît viața să nu mai aibă nici un milimetru de sprijin căci viața nu mai e viață doar atunci cînd nu mai are nici o fărîmă nici un grăunte nici o celulă de moarte în ea sîngele îmi curge din gîtul tăiat în două fluviul unic are acum două albii distincte peștii roșii s-au împărțit în două se cheamă unii pe alții din două mătci paralele peștii
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
caragialiană." Prilej de a aprecia că Editura pentru Literatură Națională ar fi procedat mai cuminte dacă ar fi încheiat ediția cu volumul al doilea, conținând acea riguroasă selecție de epistole. Totuși, ideea unui tom cuprinzând integralitatea corespondenței caragialiene află o fărâmă de bunăvoință la cronicar, citând, din ediția în două volume, din 1971, de Opere largile referințe la aplicațiile de ortografie, ortoepie, la "fonetica specială" a clasicului, din care era de învățat ceva. Ocazie, se pare, iremediabil pierdută de mine: "...pentru
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
ea ne mai poate salva! Daniel Cristea-Enache Cartoful alternativ ,Îmbrăcați în straie de iască/ Sunt gata cartofii să nască./ S-au pregătit o iarnă, de soroc,/ Cu cârtițele la un loc,/ Cu întunericul, cu coropijnița și râmele,/ Și din toate fărâmele/ Au rămas grei ca mâțele,/ Umflân- du-li-se țâțele." Începutul poeziei lui Tudor Arghezi (nume cu o anumită rezonanță pentru cei tributari tardo-modernismului) ni-l arată la scara lui reală pe acest autor pe care - de fapt - îl știam
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
prefăcută când spui/că nu-l iubești decât pe Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta” * pag 46). Am îndrăznit să cred că este o fărâmă în strigătul copleșitor al creștinului, ades folosit la bucurii sau la necazuri! Cel de-al optulea volum al Dorinei Stoica, „Ochiul curat”, apărut la Editura Pim, Iași, 2015, cu 144 pagini, cuprinde 64 poeme împărțite în 4 secțiuni”: “Sentimente” (pag
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
ales zâmbitoare, fără a ține cont de croncănitul ciorilor: //noaptea coboară dinspre asfințit spre lună/de trei sute șaizeci și cinci de ori pe an/asta mă face să gândesc că neiubirea/e mult mai mare decât iubirea/iar viața e doar o fărâmă de moarte/câtă risipă e-n toate// (Risipă). S-a scris despre poezia Dorinei Stoica și, cu siguranță, se va mai scrie, pentru că poezia ei, ajunsă la maturitate abia cum (deși ne aflăm în fața celui de-al optulea volum), începe
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai era același, ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fată cu ochii de chihlimbar.Și apa Gurghiului își schimbase matca de la inundație. “Mereu ni se deschid în față două căi,oare aș fi putut alege în așa fel încât să nu trăiesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai era același, ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fată cu ochii de chihlimbar.Și apa Gurghiului își schimbase matca de la inundație. “Mereu ni se deschid în față două căi,oare aș fi putut alege în așa fel încât să nu trăiesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lipesc de tâmpla ce se zbate,/ Se frânge zarea prăbușindu-se-n albastre mări,/ Valul uitării grele este-n totul și în toate,// În toate ce fără tăgadă le-am promis,/ A fi fiind un început de vis, ca o fărâmă/ Din ceea ce tu însuți uneori mi-ai zis/ Că e definitiv și-ar trebui să ne rămână// Definitiv, ca timpul, ca moartea sau uitarea,/ Privesc însingurarea și drept nevinovat mă mir,/ Cât de-adânc definitivă devine disperarea/ Definitivei guri de
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
să mă șlefuiesc astfel încât să-l manifest pe EL 100%. Să nu mă mai supăr pe cei care se străduiesc să mă necăjească, să-i iubesc pe toți cei care mă urăsc din toți porii lor, deoarece și ei sunt fărâmă de Dumnezeu... Nu de alta, dar este foarte ușor să-ți iubești familia, prietenii, cunoscuții... dar cum rămâne cu ceilalți??? Cum rămâne cu dușmanii, cu cei care fac totul să te simți fără rost și fără loc pe lumea aceasta
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu înseamnă a te da cu capul de pereți în fiecare dimineață. A ține minte înseamnă a-ți trăi viața firesc, fără a pierde vreo fărâma din marile și micile bucurii pe care ți le oferă ea, dar și a ști, în sinea ta, că știi și a transmite mai de parte. A posedă trecutul e o formă de bogăție care ne împiedică să pierdem sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu înseamnă a te da cu capul de pereți în fiecare dimineață. A ține minte înseamnă a-ți trăi viața firesc, fără a pierde vreo fărâma din marile și micile bucurii pe care ți le oferă ea, dar și a ști, în sinea ta, că știi și a transmite mai de parte. A posedă trecutul e o formă de bogăție care ne împiedică să pierdem sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
profesorul Ilie Glodeanu, unul dintre foștii elevi, care scria din Florența, despre fostul său profesor, în Omagiul maestrului: „ca să poți scrie, chiar câteva cuvinte despre George Breazul, despre muzicianul, savantul, profesorul, despre omul George Breazul, ar trebui să ai o fărâmă din marea lui personalitate, să ai o clipă măcar condeiul înaripat și fermecat pe care-l avea, să ai ceva din imensa lui generozitate și dăruire, ar trebui să ai multe și meșteșugite daruri” - XVI - 2107. În pofida acestor dificultăți, s-
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]