70 matches
-
a adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea mare dumicatul ca să-l înghită deodată. Nu le vrea unite, le vrea fărâmițe, fărâmițe, să înghită mai întâi Moldova și pe urmă ce o da Dumnezeu. Bună socoteală, Efendi Pașa, după ce plătesc haraciul, ce-ți pasă cine mă taie, împăratul, țarul sau regele Poloniei. Cum crezi că ar răbda frații noștri creștini să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea mare dumicatul ca să-l înghită deodată. Nu le vrea unite, le vrea fărâmițe, fărâmițe, să înghită mai întâi Moldova și pe urmă ce o da Dumnezeu. Bună socoteală, Efendi Pașa, după ce plătesc haraciul, ce-ți pasă cine mă taie, împăratul, țarul sau regele Poloniei. Cum crezi că ar răbda frații noștri creștini să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învățământului, stabilind ca numirea învățătorilor să se facă diferențiat, după media obținută la examenul de absolvire a școlii normale. Ioan, într-o seară liniștită, stătea pe-o bancă, rezemat de peretele casei, privind cufundat în gânduri, cerul și puzderia de fărâmițe luminoase împrăștiate, cât vedeai cu ochii. ținea între degete o țigară groasă, făcută din tutunul care se găsea din belșug pe acolo. Cu fumatul cochetase în timpul serviciului militar. La școală, deși colegii își palmau pe ascuns țigările, nu reușise nimeni
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Să zică: „Uite domnule, ăsta, care părea om serios, declară pe șleau că îi place Romica Puceanu, sau Fărâmiță Lambru. Ce vremuri! Ce decădere! Cine ar fi crezut!?“ Am șarjat, brav: bine, doamnă, îmi place „Inel, inel de aur“ cu Fărâmiță Lambru. Dar adaug că nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
niște oameni deosebit de cumsecade, de la Cluj, respectați de toți oamenii din Cluj - vorbesc de evreimea orașului -, făceau cea mai gravă crimă din lagăr: furau pâine. Erau unii care nu mâncau pe loc toată pâinea și tăiau 74 de felii din fărâmița aia și o băgau În buzunar. Să furi pâine era cea mai gravă crimă a lagărului. Nu erai pedepsit, dar Îți atrăgeai oprobriul lumii: „Vezi, bă, că Georgescu fură pâine”. Toată lumea se ferea de el ca de dracu’. Era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bani tot anistorică mi se pare, prea este carnală. Poate pretențiile mele sunt prea exagerate, dar poate că nu. Și atunci cu puțină șansă, la un local din colț, poate voi da peste unchiul țigăncii, are mai mulți, îi cheamă Fărâmiță Lambru, Ion Budală, Gheorghe Zamfir ș.a. Dorul și jalea din cântecele lor au o vrajă care îmi place, e pe măsura alienării mele, îmi oferă o șansă de alinare. Acțiunea terapeutică a cântecelor lor, pe care o simt în viscere
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
foarte redus, iar vasele grecești controlau marea, făcând dificilă o intervenție a flotei otomane în cazul izbucnirii unor tulburări. Chiar în unele părți din Bosnia și Albania, cu populație majoritar musulmană, influența Porții era, adesea, destul de redusă. Autoritatea sultanului se “fărâmița” și în Asia Mică, unde conducătorii locali fondaseră adevărate dinastii locale. Familia Karaosmanoglu, din vestul Anatoliei, a cărei putere a atins apogeul în secolul al XVIII-lea, este un exemplu. în Mesopotamia, Pașalâcurile de Bagdad și Mosul erau, de asemenea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
grăbit să transfer spre analiză pertinentă această "bijuterie perisabilă", confratelui său întru simțuri: organul olfactiv. Acesta, la început timid, apoi cu siguranță din ce în ce mai mare, dilata și contracta orificiile nazale, asemenea unui burduf de acordeon, mânuit cu o desăvârșită măiestrie de Fărâmiță Lambru. Erau fascinate! Efluviile aromatice invadau căile de acces, ducându-se instantaneu la organul decizional, pentru a se încerca o diferențiere, ordonare și clasificare a stimulilor care puseseră deja în funcțiune, la capacitate maximă, activitatea glandelor salivare. Iarba udă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar stolnicul Alexa se grijește de "trupul Domnului"! Un bobuleț, o fărâmiță cât o buburuză aruncată în cupa cu Cotnar... Simplu! Au un prăfuleț topit într-un gustos borșâșor de pește mult plăcut Măriei sale... Adio, Măria ta! Fie-ți țărâna ușoară... În Iad, cu tine, "Ștefan al Cincilea cel Mare"! De ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adversar al naționaliștilor și nu e de mirare că lupta acestora a părut ani întregi zadarnică, fără nicio perspectivă, mai ales dacă se ține seama că și celălalt vechi conducător naționalist, A. C. Cuza, era tot așa de personal, sfârșind prin fărâmița L.A.N.C. în câteva grupuri ce uitaseră de dușmanul comun și se războiau între ele. Vina e desigur tot a spiritului individualist [46] al epocii în care oamenii aceștia își formaseră sufletul, trăind cea mai mare parte a vieții fără să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
zise ea. Am vrut să ridic privirile, dar am alunecat, așa că m-am concentrat mai departe asupra mersului. Oricum n-avea rost să aflu ce culoare și ce formă avea, din moment ce tot ne apropiam de el. Mi-am adunat ultimele fărâmițe de putere ca să rezist. Mai avem zece metri, zise iar fata. În clipa în care a rostit cuvintele, au încetat brusc vâjâitul și huruitul care urcaseră de pe fundul gropilor și făcuseră aerul să vibreze. Parcă le-ar fi tăiat cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Era o lumină pe care nu i-o mai putea lua nimeni. — Ți-am găsit sufletul. M-a privit fără să scoată un cuvânt. Lacrimile îi curgeau șiroaie. Îl pot citi, îl pot descifra. Nu s-a pierdut, nu e fărâmițe. E acolo și nu ți se mai poate fura. Am sărutat-o iar pe pleoape. — Aș vrea să mă lași singur. Sper să reușesc până dimineață să citesc tot. Apoi o să dorm și eu un pic. Fata a mai aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare cât am reușit să descifrez din ceea ce mi s-a arătat peste noapte? Au fost multe cranii, iar timpul extrem de scurt. Am încercat să fac abstracție de el și să prind cu vârful degetelor cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bătea prin parbriz și mă învăluia cu razele lui calde. Am închis ochii și-am absorbit cu pleoapele lumina lui puternică. Soarele a străbătut cale lungă pentru a ajunge pe planeta asta minusculă a noastră și-i era suficientă o fărâmiță infinitezimală de energie ca să-mi încălzească pleoapele. Eram de-a dreptul emoționat. Până și un lucru nesemnificativ ca pleoapa își avea locul lui în traseul universului. Ordinea cosmică nu trecea cu vedere nici cel mai mic amănunt. Parcă începeam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dispute un pic de fericire. L-am adăugat pe listă pe taximetristul cu Police și muzica reggae. N-aveam nici un motiv să n-o fac. Ne-a primit în taxiul lui deși eram plini de noroi. Își merita și el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându-l, m-am gândit la melc, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
1927 într-o veche familie de lăutari, (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) învață să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reține repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare. În 1949 debutează în cadrul unei formații militare când își satisface stagiul militar la București. Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
mult. Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme. Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, "Tunelul" (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
Bujor, Ana Pop Corondan, Ion Luican și mai târziu Ștefania Rareș. Colaboratori la ansamblu erau mai multe personalități, printre care și Maria Tănase. Aceasta îl roagă să-și dacă o formație cu care să o acompanieze pe ea și pe Fărâmiță Lambru la spectacole. Radu Simion își formează rapid o formație formată din Nicolae Bob Stănescu la țambal, Nicolae Turcitu la acordeon și Dumitru Jean la contrabas și începe o serie de concerte la Teatrul de revistă Constantin Tănase. Acolo erau
Radu Simion () [Corola-website/Science/312211_a_313540]
-
este un artist de muzică lăutarescă veche. Taraful a înregistrat la Electrecord în anul 2000 un album numit "La Chilia-n Port". Ionel Tudorache sau „Fărâmița” cum prietenii îl alinta, a beneficiat de un hâr și o înclinare către acordeon din fragedă copilărie. Cântă cu același acordeon "Hohner", din copilărie. A frecventat cercurile celor mai buni muzicieni cum ar fi Romica Puceanu, pe care a acompaniat
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
iu, iu”, „Mă dusei să trec la Olt”, „Mi-am pus busuioc în păr” (Ion Vasilescu - Nicolae Vlădoianu) etc., au fost orchestrate de Ionel Banu și înregistrate cu acompaniamentul orchestrei acestuia. Orchestra Ionel Banu, formată din dirijor, Constantin Mirea (vioară), Fărâmiță Lambru (acordeon), Marin Cotoanță (cobză), Nicolae Vișan (țambal), apare în filmul „Mic album muzical” (an 1958, regia și scenariul Traian Fericeanu), acompaniind-o pe Maria Tănase la piesa „Mărioară de la Gorj”. Secvența a fost filmată în iulie 1958 la "Terasa
Ionel Banu () [Corola-website/Science/332514_a_333843]