118 matches
-
În orice caz, în zilele acestea, mi l-aș fi putut imagina în alt loc, altundeva. 3. Și în lucrările Dianei Serghiuță, care expune acum la Galeria Calina din Timișoara, se regăsește o anume inocență, asediată, însă, permanent de o fabulatorie mecanică, suspectată ca provenind dintr-o copilărie bogată, returnând, totuși, sensuri mature. Din catalogul expoziției aflăm că a parcurs toate stadiile de educație propuse de școala timișoreană, avându-l ca profesor, de la un capăt la altul al acestora, pe Carol
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
cu tot efortul imagistic din dotare. Mai degrabă sunt puse accente dintr-un hiperrealism cât de cât elocvent, mai adecvat generației actuale de artiști, de unde fuge, însă, în repetate rânduri, aproape cu temere, ca și când n-ar dori să bagatelizeze sensurile fabulatorii. Și, totuși, nu le-am putea așeza nici într-un bestiariu, în sensul consacrat al termenului, pentru că lucrările sale par mai degrabă decupaje, secvențe ala unor basme ce au fost amendate de realitate. Când vorbim despre hiperrealism la Diana Serghiuță
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
lui Paciurea tocmai acestea sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
altora, ci le interceptează și le exploatează pe cont propriu cu o vervă molipsitoare și cu o mică vână tragică, dezîncântată, în fundal - sunt postmodernii, intertextualiștii, fragmentaliștii. Polifonia existențială/ scripturală îi excită și joacă dezinvolt voci, piste, interpretări posibile. Tratamentul fabulatoriu - unul cu efecte homeopatice - pe care îl aplică realului e varianta acutizată a eternului „jaf de extaze” al literaturii. Intră aici desantiștii, dar și, parțial, pseudoproze precum cele din excelentele jurnale cu fleacuri ale lui Livius Ciocârlie. Ficționarii lui Radu
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
un interviu recent, acesta declara că prima sa lucrare plastică i s-a întâmplat la vârsta de trei ani, când a pictat un automobil pe circumferința soarelui! Lucrările sale impresionează, în primul rând, printr-o debordantă explozie de imaginație, constant fabulatorie, aproape suprarealiste. Stăpânește cu o vivacitate nebună culorile, exersând teme pe care le denumește poetic, așa încât nu ai cum să nu-l crezi, iar povestea devine reală, cu toate simbolurile construite în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
două cazuri, nimic nu revendică anormalitatea, nesiguranță, abuzul. Aceste stări se găsesc în acești tineri care, ca și cei din Elephant (2003) sau Paranoid Park (2007) ale lui Gus Van Șanț, trăiesc pe alte coordonate, alienante, într-o lume proprie, fabulatorie, căutând răspunsuri la întrebări neclare. Părinții, oricât de buni, de îndatoritori, nu mai posedă codul de acces al acestei lumi hermetice, abisale, a unor sensibilități contrariate sau doar așteptând să fie bruscate. Pentru Hideo Nakata, metaforă acestei lumi adolescentine a
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
mai vechi, cu mai multă răbdare în privința observației (exteriorului), a detaliului în comparație cu prozatorii de după 2000. Și fiindcă a venit vorba de meteorologie, l-aș invoca aici nu numai pe Radu Petrescu, dar și pe optzecistul Mircea Nedelciu (cel din Tratament fabulatoriu, de pildă), cu care Mircea Pora are și alte lucruri în comun: dialogismul prozelor, „micile transmisii” (cu vorba lui Mircea Pora, sau „transmisiunile”, cu termenul lui Nedelciu), formele jurnalistice reluate parodic-literar (ca la Caragiale), de genul „epistolar de bloc”, „întrebări
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
mai crede în spiritul din spatele ruinelor. Istoria din cutia de pantofi e un text hibrid, dispus muzical, cu note consacrate și ritmuri prozastice, cu numeroase referințe internaute, ca și cum istoriile aproximative și cele virtuale ne situează, poate ireparabil, în ample rătăciri fabulatorii, de unde alt adevăr istoric se poate insinua ficțional.
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
emblematici precum comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) etc. O mare parte din această galerie de portrete ipostaziază chipul actorului Sergiu Nicolaescu într-un narcisism jubilatoriu. Ambii și-au pus talentul în slujba regimului comunist, devenind stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți. Beneficiile simbolice și nu numai au fost imense. Cei doi nu au avut concurență, dând viață nu doar fantoșelor propagandistice ale regimului comunist, dar
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
secolul 19 servise drept han. Prin intermediul personajului central, alter ego-ul Maria, alias Maia (sau Maya, vălul iluzoriu al lumii...) Simona Sora - care a locuit în Universal din 1990, ca studentă - își valorifică ficțional propria experiență biografică, plasînd-o pe o orbită fabulatorie. E vorba atît de experiența „căministă”, în tulburea perioadă postrevoluționară, cît și de cea familială, cu tot felul de povești ajunse la ea pe filiera bunicii materne: în roman, istorisirile despre spațiul blestemat care o va atrage, fatal, în Universal
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
povestind despre mine?" (Czes³aw Mi³osz, în Europa natală, 40 de ani mai înainte). De aici însă, firele se rup: dacă Andruhovîci e un scriitor de vînă pur estică, care-și caută și găsește rădăcinile într-o fabuloasă (și cu posibilități fabulatorii) istorie familială, lui Stasiuk, în peregrinările (salturile) lui pe sinuosul traseu geografic al Europei Centrale, îi lipsește cumva spiritul, vîna, credința. Pierdut în spațiul ale cărui limite le caută, Stasiuk își pierde rădăcinile ori și le rupe singur (e mai
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13655_a_14980]
-
uită să mulțumească. Bolnavii mai sunt cum mai sunt, dar însoțitorii, crescuți la școala Google a culturii medicale și comunicaționale sunt adevărate Circe indolente. Am auzit pe coridorul-emițător, cuvinte indecente ca la un meci de fotbal, argumente asupra unor drepturi fabulatorii ale câte unui înțepat în deget. Dar am auzit și vocea moralei cuminți. Un domn care părea trecut de 80 de ani, sunându-și soția acasă după un accident suferit pe o trecere de pietoni, sus. Cu o căldură care
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
pentru oricine faptul că occidentul a dat fără drept de apel câștig de cauză culturii ideaționale. Au existat voci care, încercând să nuanțeze chestiunea, au făcut opinie separată. Bergson vorbește de un rol „biologic” al imaginației. El vede în „funcția fabulatorie” o reacție a naturii contra puterii dizolvante a inteligenței. Psihanaliza (Freud și Jung) relevă rolul de factor de echilibru psihosocial pe care îl joacă imaginația simbolică. Totuși, aceste voci se aud greu din mijlocul corului majoritar iconoclast care cere la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
alt cuvânt, de „a fabula”. În opera sa, epicul este extrem de viguros, iar răsucirea spre sine a literaturii nu-i secătuiește izvoarele. Este aici un exemplu, rar îndeobște, unde autocentrarea și vocația imaginativă se susțin reciproc. Libertatea de invenție, apetitul fabulatoriu îl apropie de o linie consacrată a prozei de la noi: Mircea Eliade - Ștefan Bănulescu, cu precădere în Sara, unde elementele fantastice abundă. O Oltenie livrescă și cvasimitică ființează în cărțile lui A., precum în Vladia lui Eugen Uricaru, cu precizarea
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
spațiul românesc și european, romanul fiind afiliat Metamorfozei lui Franz Kafka ori „pasajelor letale” din Jens Peter Jacobsen și Rainer Maria Rilke. Referințe oculte, o onomastică aproape transparentă, cohorte de aluzii la mai-marii zilei din dictatura ceaușistă, exerciții de dexteritate fabulatorie, drame singulare cu valoare de destin etnic, nu fără un pigment ludic, toate acestea nu pot ascunde „fenomenologia letalului”. Cum remarca Ion Vartic, prozatoarea „devine un anatomopatolog îndurerat și patetic, precis și crud însă, care descrie cu minuție «priveliștea cadavrului
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
formă de compensare a propriului său trecut incert, obscur sau traumatizant. Romanul psihobiografic are un rol esențial, așa cum se poate deduce din cele de mai sus. El este, În special În ceea ce privește trecutul persoanei, un suport moral și sufletesc major. Funcția fabulatorie a reprezentării de sine trebuie considerată, În cazul acesta, ca având un rol pozitiv. Este funcția care uită și „repară” un trecut inacceptabil pentru persoana respectivă. În felul acesta „rănile” Eului sunt acoperite. Dar romanul individual nu este numai un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
drum poveștile, transformându-le în ecou destinat doar urechilor sale. Terapia e un spectacol de teatru revelator, care luminează mințile locuitorilor orașului. La Mila 33 o anomalie aparent naturală - proliferarea tumorală a brădișului care sufocă totul - este supusă unui tratament fabulatoriu de Agachi Gherasim, negustorul ambulant de povești, care izbutește să readucă lucrurile înapoi repovestindu-le: „după ce a terminat de povestit, brădișul din Deltă dispăruse, parcă o mână nevăzută îl culesese din apă, dispăruse ca și cum n-ar fi fost niciodată”. Tehnica de
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
subtextul metafizic al lui Eliade. Toate romanele lui S. au un timbru aparte. Ele interpretează într-un mod original una din axiomele favorite ale promoției sale: „Stăm pe o carte”. Funcția critică nu este, ca la ceilalți, disociată de cea fabulatorie, ci mai degrabă absorbită în ea. În romane determinismului mundan îi ia locul o cauzalitate livrescă. Din fuziunea celor două planuri de referință ia naștere o proză dezinvoltă, o lume semnată și în cel mai înalt grad repetitivă, care se
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
trandafirului de Umberto Eco. Fără ca relația dintre cele două scrieri să fie univocă, memoria cărții autorului italian regizează global înscenarea epică a lui Ț. Textul permite atât lectura inocentă, cât și pe cea avizată. Pentru lectura genuină frapante rămân capacitatea fabulatorie nestingherită, știința de a crea atmosferă, de a evoca pitorescul medieval al mediului ardelenesc. În schimb, pentru lectorul inițiat în dedesubturile literaturii livrescul are rolul unui spațiu de ecou, unde sensurile se amplifică, devenind o cutie de rezonanță. Cuptorul cu
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
însă cu entuziasm”) și cel prin care conștiința pierderii de identitate se confundă cu aflarea adevăratei identități a realității. „Mă duci târâș/ ca pe o targă un mort - / important e să ai o direcție”. Tocmai prin această instalare în deriziunea fabulatorie, în indecizia și „levitația” semnificațiilor, poezia lui M. din ultima ei etapă întâlnește în câteva puncte vitale poetica generației ‘80, la a cărei impunere redactorul Editurii Cartea Românească a contribuit într-un chip decisiv. Din romanticul euforic iese un poet
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
versuri sau prozastic-ritmate, sunt conduse de un fel de logică magic infantilă, lăsând impresia că sunt rostite chiar de copii. Unele cărți sunt însoțite de ilustrații grațioase, viu colorate, care narează imagistic episoadele descoperirii și înțelegerii lumii, într-o manieră fabulatorie copilărească. În timpul din urmă, O. s-a înfățișat cititorilor și ca memorialistă, cu Declarație de avere (2002), volum care, fără să revoluționeze în vreun fel tehnicile și miza autoficțiunii, este unul de amintiri în sensul curent al termenului, selectiv, autentic
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
ilustrând atât genul scurt cu Aventuri într-o curte interioară, Efectul de ecou controlat (1981), Amendament la instinctul proprietății (1983), Și ieri va fi o zi (1989), cât și pe cel al romanului, cu Zmeura de câmpie (1984) și Tratament fabulatoriu (1986). De reținut este și participarea sa, împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș, la compunerea ineditei fabricații literare intitulate Femeia în roșu (1990; Premiul Uniunii Scriitorilor). În sfârșit, alături de Gheorghe Crăciun și de Gheorghe Iova, contribuie substanțial la sporirea comentariului
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
prozei sale - amestecul insolit de tehnicism și de sensibilitate față de gustul comun. În ultimii ani ai decadei a noua scriitorul citea regulat proză SF la cenaclul Junimea. Concomitent, în cărțile sale se strecoară elemente de intrigă polițistă, începând cu Tratament fabulatoriu și sfârșind cu Femeia în roșu, unde partea strict fictivă, redactată de el, plonjează în senzaționalul comercial, contrastând - calculat - cu tehnicismul celorlalte două părți. Remarcat prompt încă de la debut, scrisul prozatorului se menține constant în atenția criticii. Aventuri într-o
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o zi există un grupaj de scrieri insolite, într-o
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]